Din somn...

30/31 Mai 2011.

Merg să mă culc, nimicurile toate
Mă obosesc de-o vreme și mă dor,
Ce singur sunt! Mai singur nu se poate
În așternutul meu mistuitor!

Aștept să vină somnul să mă poarte
Pe aripile lui de albatros
Rănit de toate clipele deșarte
Din care n-am avut niciun folos.

Dacă mi-o fi sorocul să mă scol
Ca de obicei mult prea devreme,
Îți voi lăsa uitat în locul gol
Cel mai nescris poem dintre poeme...

Invidia...

27/28 Mai 2011.

Nu am înţeles niciodată
meca-nismul invidiei.
Ştiu că de la facerea lumii există.
Când a zis Dumnezeu
„să fie lumină”
întunericul s-a tulburat
în sinea lui cârtitoare...
„Să facem om după chipul
şi după asemănarea noastră!”
Şi celălalt ne-chip
s-a of-uscat din nou...
Acum, când scriu,
cineva se uită in-vidios
peste umărul verbului meu
numărându-i silabele...
Si-labisind
nici el nu ştie câte le are...
Invidia!
Şi totuşi fără ea
viaţa aceasta ar fi
atât de mono-tonă...

Tot mai aproape sunt...

23 Mai 2011.

Te-ai cuibărit minune-n ochii mei,
Rămâi acolo, mi-e atât de bine!
Mă arde gândul, mântuie-l de vrei,
Dar nu îl întreba de unde vine...

Mi-e Dor de tine, cum aş vrea mereu
Înveşnicirea mea să te cuprindă!
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu,
Şi liniştea prin sânge mă colindă.

Din tot ce sunt nimic nu mă mai doare,
Cine mă cheamă din acel ce nu-s?
Când Viaţa e o veşnică întrebare
Mă simt tot mai aproape de răspuns...

Cântec simplu...

Întru amintirea lui Ioan Buteanu, prefectul Zărandului...
Duminică, 22 Mai 2011.

Nu mă dau robit mâniei,
Răzbunării nu mă-nchin,
Vin din Munţii Veşniciei,
Din Ardealul meu eu vin.

Am umblat cu tălpi rănite
Peste şerpi şi mărăcini
Şi-n Acasa mea, ţin mine,
Am fost slugă la străini!

De am tras în jug, ca vita,
Lacrimi secerând din lan,
Mi-am dat de la gură pita
Pentru prietenul-duşman

Şi atunci, ca drept răsplată,
Am primit în schimb sudalme.
Tot norocul lui să-l bată
Înfrăţit, cu-aceleaşi palme!

Limpezit de Cer mi-e gândul,
Niciun nor pe suflet nu-i-
Toţi plecăm de-aici cu rândul,
Fiecare-n moartea lui...

Liber...

19/20 Mai 2011.

Gândul meu scrie
și nu e târziu!
Cătușe nu sunt
pentru el, nici sicriu.
Ce sfântă e
libertatea spusă-n cuvânt
și dulce ca mierea!
Îți mulțumesc ție,
care știi să-i citești
până la capăt
tăcerea...

POEZIA nu se face...

18/19 Mai 2011.

POEZIA adevărată
este
mai dinainte de durerile facerii
noastre.
Ea poartă numele
ei.
Când scriu
mă simt amanetat
bucuriei...

Păianjenul...

16/17 Mai 2011.

Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea...

Au înflorit castanii...

Baia Mare, 14 Mai 2011.

Au înflorit castanii, nu-i auzi?
Floarea lor ne cheamă-ntre petale,
Mi-e dor de tine iarăşi să m-acunzi
În neodihna veşniciei tale...

În tot ce eşti, nimic să nu te doară,
Au înflorit castanii din cuvânt,
La Baia Mare, seara când coboară,
Par candele aprinse pe pământ...

Au înflorit castanii, tu mă iartă,
Aici pe prispa rumenă din Vis
Sufletul ţi l-am cioplit în poartă,
Poarta deschisă către paradis...

La Baia Mare sunt...

Vineri, 13 Mai 2011.


La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Când spun mi se iluminează fiinţa
Şi ard prin trupul meu ţâpuritoare,
Ce vesel...şi aproape de Săpânţa,

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Iar duhul meu e chivără pe Munţi,
Aici lumina strigă în izvoare
Şi îngerii din cer umblă desculţi-

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Marmaţia îmi sighetă prin vine
Şi Amintirea din cuvinte doare,
Aici nimic nu pleacă, totul vine-

Ce dulce-i graiul- fagure de miere
Şi Aerul e-o sfântă Sărbătoare!
Mă simt aici ca după Înviere-
La Baia Mare sunt, la Baia Mare...

Singurul meu adăpost...

11 Mai 2011.

Aşa mă simt în tine, Poezie,
precum
se simte melcul
în casa lui-
singurul meu adăpost.
Cu tine
nu mă grăbesc niciodată
pe drum,
nici nu are rost...

De vorbă cu Poezia... 4 Mai 2011- Poeme cu statui- un tânăr poet...

E linişte ca după nuntă...

Duminică, 8 Mai 2011.

Te uită-n ochii mei şi-ascultă
Până ce ochii tăi mă dor-
E linişte ca după nuntă
Şi mirii tac în treaba lor...

Ce dor ciudat îmi arde huma!
E luna mai în toate cele,
Tu nu auzi cum cade bruma
Din cer pe dealurile mele?

Sătule de atâta larmă,
Ca apa obosită-n piuă,
Lasă-mi cuvintele să doarmă,
Măcar până se face ziuă

Şi-apoi jucaţi-vă împreună,
Nimic din Dor să nu te doară,
Mireasă fără de cunună
Te uită-n ochii mei-fecioară...

De nuntă...

7 Mai 1978- 7 Mai 2011.

Mă cheamă drumul înapoi Acasă,
Precum îl cheamă pe Adam din rai,
Un măr aşteaptă ne-nceput pe masă
Rămas din Ziua nunţii-şapte mai...

Acolo sus pădurea se-nveşmântă
Cu freamătul amiezii dintre noi,
Curând vor fi strigările de nuntă,
Cum arde curcubeul după ploi...

La nuntă şi copiii noştri vin,
Măcar atunci şi ei când o să treacă
Prin Satul ce-a rămas tot mai puţin
Alaiul Poeziei să-l petreacă...

Te aşteptam, îţi mai aduci minte?
Şi tu întârziai să-mi fii mireasă,
La nunta noastră, cea dintre cuvinte,
Mă cheamă drumul înapoi Acasă...

Cu faţa spre Tine...

4 mai 2011.

De copil ştiam de unde îmi vine
Atâta lumină-n poemele mele,
M-a născut mama cu faţa spre Tine
Acolo în Munţi, pe o cergă de stele...

Cu faţa spre Tine de-atunci am rămas,
Oricâte tăceri mi s-au pus înainte,
Ascultă-mi Iubirea curată din glas-
Nu mă lăsa, Doamne, orfan de cuvinte!

Niciunul din ele nu-i de vândut!
Până-mi va curge cerneala prin vine,
Aici, pe hârtia aceasta de lut
Aşa o să scriu, cu faţa spre Tine...