joi, decembrie 05, 2013

Ninge...

5 Decembrie 2013

De mult n-am mai rostit acest cuvânt,
Simt cerul din icoane cum coboară,
Ninge-acum când scriu peste pământ,
Parcă ninge pentru întâia oară.

Mă bucură zăpada și îmi vine
Să fug până acasă ca un plod
Și-acolo, pe furiș, ce vremi divine!
Pe-aceeași scară să mă urc în pod...

Vai, schiurile mele cum așteaptă
Să o pornim la vale peste grui!
Dar vremea-i nemiloasă și nedreaptă,
Spre Dorul meu nicio cărare nu-i;

Mă troienesc aducerile-aminte,
Simt cerurile-n mine cum coboară,
Ninge-acum când scriu peste cuvinte,
Parcă ninge pentru întâia oară...

Am ajuns acasă...


4 Decembrie 2013, spre seară...

Am ajuns acasă, drumul nu e greu
Câtă vreme-n gânduri e lumina trează,
Câtă vreme-n suflet ai un Dumnezeu
Care întotdeauna-i dincolo de rază...

Omul cât trăiește tot plecări îndură,
Am ajuns acasă, ce cuvânt sublim!
Nu e nicăierea altul pe măsură,
Cât de rar în viață știm să-l prețuim!

Din dureri știute, iată, vin acum
Și ce fericită-i Poezia-n mine!
Am ajuns acasă și mă simt precum
Matca sănătoasă într-un stup de-albine...