duminică, noiembrie 30, 2014

Gândim...


Duminică, 30 Noiembrie 2014

Gândim, ori nu gândim deloc!
De-aceea gândul tău îmi place
Și-adeseori cu el mă joc-
Ce tânăr e și nu-mi dă pace!

Mai ales noaptea când îl scriu
Cu liniștea din jur mirată,
Cu tine-n gând nu mi-e târziu
Și n-o să-mi fie niciodată!

Gândim-deci existăm, se spune,
Ca două aripi într-un zbor,
Fierbinte mâna ta o pune
Pe fruntea mea- ce tainic dor!

Gândim- ce bucurie înaltă!
Gândul rodește în cuvânt,
Ca două gânduri laolaltă
Nimic nu-i mai frumos, mai sfânt!

A murit o casă...


28 Noiembrie 2014

A murit o casă de dureri izbită,
Singură pe lume a murit o casă,
Ca de o ființă pururea iubită
O durere surdă peste gând m-apasă!

Cum în bătălie cade învins un steag,
I-a orbit lumina din fereastra-i mută,
Amintiri cernite s-au surpat în prag,
Și atâtea case sub pământ se mută!

A murit o casă într-un sat anume
Tot strigând zadarnic după ajutor-
Sunt atât de multe și de fără nume!
Cine le mai știe suferința lor?!


Brațele Mamei...


30 Noiembrie 2014

Sufletul meu de cuvinte e plin,
Cum plină e floarea dintre petale,
Leagă-nă, Mamă, leagă-nă lin,
E sfânt legănatul din brațele tale!

Fără de ele ce ar fi oare?
Să crească-n lumină odorul tău drag!
În brațele tale odihnitoare
Se alină și vântul pribeag...


Să le-alduiască în veci Dumnezeu!
Suspină din mine copilul cel viu,
În brațele tale gângurit-am și eu
Poemul acesta pe care îl scriu...


Mi-a plecat un prieten...


25 Noiembrie 2014
Lui. I. N.

Mi-a plecat un prieten de aici,
A plecat pe un străin meleag,
Prietene și pictorul meu drag,
L-am întrebat odată, hei, ce zici,
Cum se vede Satul din Americi
Cu dorul tău înlăcrimat în prag?

Mi-a răspuns la toate cu măsură,
Aud și-acum durerea lui cum strigă-
Nicule, mi-e dor de-o mămăligă
Ca luna plină sus pe Curătură,
Mi-e dor s-aud izvoarele cum cură,
Aici zgârie-norii mă intrigă;

Nu mai aud cocoșii cum se ceartă,
Vecinii tot nu vreau să mă cunoască,
Eu le vorbesc pe limba românească,
Ei nici nu știu de unde sunt pe hartă!
Cum aș pleca pe jos acum, mă iartă,
Desculț ca tine-n Țara mea moțească!

Cuvinte și culori...


28 Noiembrie 2014

La început au fost cuvintele
din porunca dintâi-
să fie lumină!”
Deodată cu zorile
s-au revărsat
peste lume
culorile...
De la pământ
la stele
câtă armonie era înainte
aici între ele!
Între cuvinte
și culorile
lor
tăcerile întotdeauna
mă dor...

miercuri, noiembrie 26, 2014

Colind cu îngeri...


26 Noiembrie 2014
Pentru Ana-Maria Silvania

Doamne, ce cadou frumos
Mi-ai trimis din cer în jos,
Pe pământul unde sunt
În lumina din cuvânt!

Cântă-n mine o vioară-
Sunt bunic a treia oară!
Dă-i acestei dragi copile
Toată dragostea din zile

Și împreună-aici cu sfinții
Să se bucure părinții,
Celor care i-au dat viață
Prin suflarea Ta măreață!

Când o fi copila mare
Să se-adape din izvoare,
Unde-mi stâmpăram și eu
Setea mea de curcubeu...

Doamne, ce frumos cadou
Mi-ai trimis din cer! din nou
Ochiul drept și ochiul stâng,
Amândoi lumină plâng!

Brațele spre Tine întind,
Sufletul mi-e un colind,
În curând și Pruncul Sfânt
Se va naște pe pământ...

În noaptea asta...

26 Noiembrie 2014
Luciei

În noaptea asta rece și fierbinte,
Atâtea amintiri îmi trec prin minte,
Mă văd acolo, la Câmpeni și-Abrud
Și scâncetele pruncilor le-aud

În zările prea-dureros de-albastre
Prin Munții cei din dorurile noastre
Cum se nășteau Silvanus și Horică
În Apusenii mei, cei fără frică

Și mai târziu aici în urma lor
Un Lucian cu numele de Dor-
În noaptea asta, mâine dimineață
Va mai veni și pruncul lor în viață...

Frumusețe simplă...


26 Noiembrie 2014
Este foarte simplu să fii fericit, dar este foarte greu să fii simplu.”
Rabindranath Tagore

Nu-i pune frumuseții tale chingi,
De libertatea ei să nu te-atingi,
Cum nu se-atinge focul de scânteie,
Rămâi mereu din sinea ta, femeie,

În simplitatea care ți-a fost dată,
Să nu te rușinezi de ea vreodată,
Cu toate aceste farmece lumești
Tu nu ești mai frumoasă decât ești!

Ochilor mei, cei rugători, le place
Chipul tău înveșmântat în pace,
Acum când scriu pe sufletul meu ningi-
De frumusețea ta să nu te-atingi...

luni, noiembrie 24, 2014

Poetul scrie...

24 Noiembrie 2014

Poetul scrie noaptea cu lumină,
Cu liniște el scrie deseori,
Nu-l tulburați din pacea lui divină,
Poetul scrie până către zori,

Iar când se face ziua fericită,
Cu bucurie înaltă și adâncă
Poetul până seara el recită
Poemele din gând, nescrise încă.

Mereu și la îndemâna orișicui,
Poetul scrie cu lumină clară,
Uitați-vă cu grijă-n ochii lui,
Să nu-i răniți vederea din afară...

Poemul de pe Munte...


Duminică, 23 Noiembrie 2014

Mă întorc tăcut în cerul meu
Ca pasărea în oul sfânt,
Precum fântâna-n curcubeu,
Mă întorc în mine, cel ce sunt

Și parcă umbra mea e arsă,
Îi pipăi rănile- sunt viu!
Prin tulnic dorul dinspre-Acasă
Îmi cheamă sufletul să-l scriu

Și tu în tihnă să-mi asculți
Poemul care-abia te încape,
Aș vrea să urc acum pe Munți
Până-i duminică sub pleoape;

Când pe pământ umbla Iisus
El s-a rugat, a câta oară?
Ce liniște-i acolo sus!
Și îngerii se-aud cum zboară...


Nu am somn...


Duminică, 23 Noiembrie 2014

Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai!
Nici îngerii nu dorm acum în rai,
Afară-i noapte și prin bezna deasă
Nu-mi dă pace muza cea frumoasă

Și-acum când scriu simt mâna ei fierbinte
Pe fruntea mea înmiresmând cuvinte,
Nu am somn, nu-ți face griji degeaba,
O să mă culc atunci când termin treaba...

Nu-i nicio grabă, ce-i dacă sunt treaz?
În lume fie-mi singurul necaz,
Nu-i nicio hibă, nu e niciun plâns,
Odată, știu că voi dormi de-ajuns!

Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai!
Nici îngerii nu dorm acum în rai,
Se face ziuă și prin roua deasă
Nu-mi dă pace muza mea frumoasă...

sâmbătă, noiembrie 22, 2014

Mi-e sufletul ca o vioară...


22 Noiembrie 2014, spre seară...

Mi-e sufletul ca o vioară,
Cântecul ei egal se împarte,
La toți, la fiecare-n parte
Vă mulțumesc acum, spre seară,

Mi-e plin cuvântul de fiori,
Cu roua dragostei pe față
Ați risipit atâtea flori
În pragul meu de dimineață

Și mi-e atât de înalt! de-acum
N-o să-l mai pot spre noapte trece
Și sufletul cu voi pe drum
Până la capăt vă petrece...

Din vârsta-n care încă sunt
V-aduc prinos de bucurie
Vă fie viața pe pământ
Așa cum mi-o doresc și mie!

Vă fie soarele-n amiază,
Să nu-l umbrească niciun nor,
Pe-o sfântă și curată rază
Vă dărui vouă, tuturor,

Cuvintele ce mi-au fost date
Aici să le rostesc mereu
Atât cât inima mea bate
Între pământ și Dumnezeu!

Cum strânge floarea rodul ei
Vă strâng în brațe cu lumină
De pe acum când o să vină
Și ziua voastră, dragii mei!

De ziua mea...


22 Noiembrie 2014

Nu-mi spune mama azi în prag,
Întru mulți ani, copile drag!”
Așa cum îmi spunea în viață
Când mă trezea de dimineață;

Copilul de atunci nu minte,
Așteaptă și acum cuminte
Cu-aceeași sfântă înfiorare
Cadourile tot mai rare,

Nici tata jucării nu-mi face,
Dormiți, părinții mei, în pace,
Eu încă mai rămân o vreme
Să-mi mântui dorul din poeme...

Lumina murmură prin cetini,
La cina mea sunt numai prieteni,
Cei de aici și de departe
Mănânce toți pe săturate

Din vinul și din pâinea frântă,
Eu știu că jertfa mea e sfântă,
Ca dragostea ce-o port la sân,
Dușmanii tot flămânzi rămân!

De ziua mea ce să le spun?
Tu, Omule, fii drept și bun,
Iubind întotdeauna, iartă
Pe cei ce te lovesc în soartă...



joi, noiembrie 20, 2014

Jurăminți deșarte...

20 Noiembrie 2014

Îți mai aduci aminte ce ți-am zis?
Vremelnică, nehotărâtă clipă!
Într-o zi mă voi lăsa de scris
Cum se lasă zborul de aripă,

Cum se lasă grâul copt de pâine,
Într-o zi mă voi lăsa de dor,
Nu astăzi și nici mâine, nici poimâine,
Cuvintele de-atunci și azi mă dor!

Într-o zi mă voi lăsa departe
De-aproapele din tine care sunt...
Nu-ți voi mai face jurăminți deșarte,
Nu sunt stăpânul eu peste cuvânt!

Mi-e sufletul acesta în văpăi,
Citește-mă cu dragoste curată,
Flămânzi să fie veșnic ochii tăi
De Poezia care mi-a fost dată!

miercuri, noiembrie 19, 2014

E plin pământul de netoți...


19 Noiembrie 2014

Mă doare-n...undeva de voi”
Mi-a scris „ciobanul de la turmă”,
O, Țară plină de nevoi
Și de plecații fără urmă!

O, Țară plină de scaieți
Și de omide târâtoare,
Detună cerul în poeți
Și plâng fântânile-n izvoare!

E plin pământul de netoți
Ce te pândesc la cotitură,
N-ai voie să-i jignești pe hoți
Și pe tâlharii ce te înjură

Și tot mai mulți analfabeți
Dau lecții de umanitate,
Când se trezesc din somn sunt beți,
În viață sunt „deștepți” la toate!

Mă doare-n...undeva de voi”
Mi-a scris „ciobanul de la stână”,
O, Țară plină de nevoi
Din tine ce-o să mai rămână?
............................................
Și tot mai des primesc scrisori,
Să le citesc nu mai apuc
Și-așa îmi vine-adeseori
Să trag zăvorul la feizbuc...

marți, noiembrie 18, 2014

Nu știe nimeni...

18 Noiembrie 2014

Nu știe nimeni, numai tu, de vrei,
Câtă durere ascund în ochii mei
Și câtă mi-e de sfântă bucuria
Pentru tine, dragoste, dintâia,

Pentru tine, dragoste din urmă,
Neliniștea în sufletul meu scurmă,
Se surpă o fântână-n cer cu apă
Din care gândul însetat se-adapă...

Și azi mă rog cu îngerii împreună
Să potolească marea în furtună,
S-aline vântul urii fără somn,
Acelui Unic Dumnezeu și Domn

Al tuturor plecaților de-afară
Și-al celor care viețuiesc în țară;
Nu-mi știe nimeni dorul de sub pleoape
Și cât văzduh în ochii mei încape!

Nu-mi știe nimeni din cuvânt înaltul,
Și voi să vă iubiți unul pe altul”
Cum ne-a iubit Cel Înviat din moarte,
Iubirea ne adună, nu desparte!

Dacă vreți binele acestei țări
Frați români, din cele patru zări,
Uniți-vă în Dragoste sub soare,
Destulă fie-această dezbinare!


luni, noiembrie 17, 2014

Culori vremelnice...

17 Noiembrie 2014

Poezia adevărată
nu are
nicio culoare
politică.
Ea rămâne întotdeauna
curată!
Vremelnică e doar
culoarea celui
care o scrie,
culoarea celui
care
o critică.
Aceste culori
sunt
în zadar!
Ele nu au parte
de
veșnicie...

duminică, noiembrie 16, 2014

Între vremelnicele haturi...

Duminică, 16 Noiembrie 2014

Ce ne-tot dai atâtea sfaturi
Bătându-te cu pumnii-n piept?”
Între vremelnicele haturi
Eu nu mă cred un înțelept

Și nu e mâna vinovată,
Nici gândul meu de-a pururi viu,
Cuvintele acestea, iată,
Când vin de-a valma să le scriu!

Să nu vă fie o povară,
Măcar ca umbra unui nor
Citindu-le să nu vă doară
În veci de veci lumina lor!

Cu sufletul scăldat în rouă
Îmi port sorocul dat prin lume,
Sunt om și eu, asemeni vouă
Și nu vreau laude antume

Și fața mea nicicând nu-i tristă,
Iar pentru cei ce-mi spun cu ciudă
Că Cel de Sus nici nu există,
În rugă sufletu-mi asudă!

Poemul meu de-acum învață
Și-așa va învăța mereu
Cu sfânta poftă de viață
Ce-i Dragostea lui Dumnezeu!



vineri, noiembrie 14, 2014

Îndemn pentru unire...

14 Noiembrie 2014

Eu știu că unirea nu-i la toți pe plac,
Ea e precum via prinsă pe arac,
Unul vrea înainte, altul înapoi,
Dezbinat e sensul drumului din noi!

Ce iubesc în viață, lui nu îi convine,
Pe aceste plaiuri, pururea divine,
Sub același soare ne aram cu dorul,
Cel din începuturi, sufletul și-ogorul

Și-n același cântec amândoi eram
Semănând sămânța dragostei de neam!
În Munți, pretutindeni, peste văi și lunci
Nu aveam nevoie de-avocat pe-atunci.

Dezbinarea noastră parcă-i un blestem,
Frați români, de sânge și de grai, vă chem,
Răutatea lumii s-o lăsați deoparte,
Vă treziți din somnul care vă desparte!

Țara Românească, totdeauna dragă,
Dumnezeu ne-a dat-o pe pământ întreagă,
Despărțirea noastră nici Lui nu îi place,
Ne-a lăsat poruncă să trăim în pace!

Râul să ne-adune-n malurile sale
Precum se adună vinul în pocale,
Între-aceste sfinte, strămoșești hotare,
Să trăiască veșnic România Mare!


joi, noiembrie 13, 2014

Teamă electorală...

13 Noiembrie 2014

Azi-noapte m-am visat cu ea,
Ce vis ciudat! îl mai țin minte,
Nu-ți taie, Mamă, „penzia”
La iarnă, domnul președinte!

Te-aud oftând acolo sus
Și mă cuprinde-atâta jale!
Nici nu mai știu dacă te-au pus
Pe listele electorale...

Mă doare iar suspinul greu
Și-l simt în piept ca pe o schijă-
Să nu voteze-n locul meu
Niciun vecin, să ai de grijă!

Aveai și-atunci această teamă
De care te loveai mereu,
Acum stai liniștită, Mamă,
În ceruri, lângă Dumnezeu...

Omul...

12 Noiembrie 2014

Viața vine, viața trece,
Omul pe pământ petrece,
Fie bun, fie mișel,
Veșnicia e în el,

Niciodată în afară,
S-ar putea ce spun să doară!
Disperare, ură, moarte,
Cel de-aproape, de departe,

Cel de mult și cel de-acum,
Capăt și început de drum...
Din cuvânt, pentru cuvânt,
Dintre toate pe pământ

Omul, mai presus de fire,
Cea mai sfântă-alcătuire,
Propriul său fidel ostaș,
Dar și cel mai crud vrăjmaș!
....................................
Mi-a plăcut de când mă știu
Totdeauna om să fiu,
Dator sufletului meu
Să-l cuvânt, cuvânt mereu...

Sunt un poem...


11 Noiembrie 2014

Sunt un poem prin lume umblător,
Născut și la îndemâna tuturor,
Cine vrea, citească-mă întreg,
Pe cei analfabeți îi înțeleg,

Puterea de-aici e să jignească
În neputința lor, cea pământească,
Nu le port nici grija, nici măsura,
Când singura lor dragoste e ura!

Îmi știu menirea mea dintâia dată
Să nu jignesc pe nimeni, niciodată,
Silabisească-mă cât pot în treacăt,
Cine să-i pună sufletului lacăt?

Precum izvorul mi-a fost dat să curg
Dinspre același unic Demiurg,
Sunt un poem prin lume umblător,
Nu voi seca atunci când alții vor...

Mirosul de plăcinte...


Atunci când scriu, c-o bucurie aparte,
Oriunde sunt mereu îmi vine-n minte
Dinspre Acasa mea, cea de departe,
Mirosul sfânt și unic de plăcinte!

Copchil mă văd și-acum la masă stând
Cu ochii aburinzi de bucurie
Și-oricât aș fi ca omul de flămând
Mă satură lumina lor cea vie.

Cât am umblat prin lume în cuvânt,
Cu amintiri de-acasă între brânci
N-am întâlnit niciunde pe pământ
Așa bucate cum au fost atunci...

Îmi dau târcoale aducerile-aminte
Ca stolurile de cocori în zare,
Poemul meu miroase a plăcinte,
Gustați din ele, prieteni, fiecare....

Întâiul meu poem...


11 Noiembrie 2014

Eram copil în Munții din Apus,
Mi-aduc aminte ca de-un frate bun
De întâiul meu poem ce l-am compus
Pe-o frunză veștejită de alun...

Păzeam cu grijă mieii pe coline
Și ei pășteau din ultima otavă
Când a căzut rănită lângă mine
Minunea, cea fără sfârșit, din slavă

Și-acolo, între palmele-amândouă,
I-am descântat, precum un vrăjitor,
Ochii mei îmi erau plini de rouă
Și de-atunci mi-e sufletul izvor!

Cine vrea și poate, să înțeleagă
Întâiul meu poem de pe pământ,
De-aceea toamna mi-e atât de dragă
Și dragă mi-e risipa care sunt...

Bucurați-vă...


11 Noiembrie 2014

Azi cuvântul vă îndeamnă,
Bucurați-vă de toamnă,
Bucurați-vă de toate
Anotimpurile date!

Și în orice dimineață
Bucurați-vă de viață,
Bucurați-vă nespus
Ziua până la apus,

Bucurați-vă oricând,
Noaptea vine vrând-nevrând,
Ziua fără noapte nu e,
Nici ea nu-i bătută-n cuie!

Bucurați-vă de cântec,
De la pruncul cel din pântec,
Până sus la Dumnezeu,
Bucurați-vă mereu...



Poem apolitic...


10 Noiembrie 2014

Eu îi trimit Poemul, el îmi spune,
De Ponta, de Iohannis și de stradă,
Prietene, din vremurile bune
Nu mai am vreme și nici chef de sfadă!

L-am invitat să guste din plăcinte,
Cele de-acasă, cu mărar și brânză,
Să-l lase-n plata lui de Președinte,
Pe cel ce îl cam supără la rânză...

S-a tulburat ca Iuda la botez-
Politica dezbină, nu ne-adună,
Mă întreabă, eu cu cine-o să votez?
Cu amândoi pe rând și pace bună!


Atingerea de cuvânt...

Duminică, 9 Noiembrie 2014

Cine este cel ce s-a atins de Mine?”
Cuvintele acestea le-aud și eu mereu,
Cu inima smerită vă spun, nu mi-e rușine,
De poala hainei Sale se-atinge gândul meu

Și mi-e de-ajuns, îndată se umplu de iubire
Cuvintele acestea pe care aici le scriu,
Citiți-le cu grijă, nicicând să nu vă mire
Deplin când vă cuprinde fiorul cald și viu!

Și singur câteodată în urma mea pe cale
Aud cum îmi șoptește un glas tot mai aproape:
Mă regăsesc, poete, în versurile tale!”
Și o lumină sfântă coboară atunci sub pleoape...


Duminica rămasă...


Duminică, 9 Noiembrie 2014

De-o vreme se întâmplă tot mai puține nunți,
Tu iartă-mi supărarea de peste zi rămasă,
Aș vrea să iau cu mine duminica în Munți
Să o închid acolo în liniștea de-acasă

Și obosit de lume, precum un vultur frânt
Cu storurile trase la masa mea de brad
Să nu-mi ascult nici gândul rănit dinspre pământ,
Doar merele răscoapte să le aud cum cad!
...............................................................
Tu iartă-mi fericirea, mult prea devreme arsă
Și aerul deasupra e plin de funigei,
Aș vrea să iau cu mine duminica rămasă
Nepângărită încă de vânzătorii ei...

sâmbătă, noiembrie 08, 2014

Nu-mi spune că ești tristă...

8 Noiembrie 2014

Nu-mi spune că ești tristă
Cu toamna pe alei,
Iubirea nu există
Fără de jertfa ei!

Cuvântul meu pe buze
S-a tulburat în vin,
Din freamătul de frunze
Ți-aud suspinul plin,

Precum suspin'o floare
În rodul ei rămasă,
Eu știu că nu te doare
Durerea ta frumoasă

Și vindecarea-i multă,
Așa precum ți-am zis-
Nu-mi spune, taci și-ascultă
Poemul meu promis!

Nu-mi spune că ești tristă
Cu inima sihastră,
Iubirea nu există
Fără de jertfa noastră!

Tu ești întreg câștigul
Rămas în ochii mei,
E toamnă, vine frigul
Și dacă vine, ce-i?


Cuvântul dintre noi...

7 Noiembrie 2014

Acum, când în țară dezbinarea e-n toi
Parcă pândiți de-o ciudată eclipsă,
V-aș întreba, ce mai știți despre voi,
De la câte sărbători ați fost lipsă?

Pretutindeni aleargă în voie dezmățul
Și cerul deasupra e plin de ereți,
Și-au pus peste gânduri supărările hățul,
De sufletul vostru ce părere aveți?

Părerile și ele sunt tot mai pripite,
Vă aud amânarea: „nu acum, mai târziu!”
Pentru el n-avem timp de atâtea ispite,
Ispitele, ardă-le focul cel viu!

Pianul își frânge simfonia pe clape,
Nu mai e cine dintre noi s-o asculte,
Alte muzici ne sunt mai aproape,
Muzici străine, reci și oculte.

În sufletul nostru e tot mai mult frig,
Credința și ea parcă dă în scapăt,
Cuvântul acesta din care vă strig
Să-l citească fiecare până la capăt...

miercuri, noiembrie 05, 2014

Să-ți fie drag un suflet...


5 Noiembrie 2014

Să-ți fie drag un suflet- ce frumos!
Fără el nu-i viață și nici moarte,
El, nevăzutul, Dragostei prinos,
Suflarea cea mai sfântă dintre toate...

Să-ți fie drag un suflet - ce minune!
Am întâlnit-o pe pământ și eu
Dragostea aceasta, n-o poți spune,
Precum fântâna unui curcubeu!

Precum lumina dinspre dimineață,
Când zorii hohotind spre tine vin,
Să-ți fie drag un suflet – câtă viață
Încape în acest cuvânt divin!



marți, noiembrie 04, 2014

Jucăriile tale...

Tatălui meu,
4 Noiembrie, demult...
4 Noiembrie 2014

Ce minunate erau jucăriile tale, tată!
O parte din copilăria mea certată
Într-un leagăn tăcut de nuiele
Se mai joacă și astăzi cu ele,

Cu jucăriile din piatră și din lemn,
Pe toți copiii lumii îi îndemn
Din zările acestea, încă albastre-
Aveți grijă de jucăriile voastre!”

De ce-ai plecat n-am știut niciodată,
Plecarea aceea, dureros de ciudată,
O are fiecare sub tâmple în viață
Și pașii mei pe pământ o învață...

Mama s-a dus lângă tine, știu,
Ți-a purtat dorul atât de târziu!
Sufletul ei din acele zile
Îl aud și acum: „de ce plângi, copile?”

Când stătea de vorbă cu Dumnezeu
Îmi aduceam aminte de tatăl meu,
De tatăl meu totdeauna orfan.
Fără Tatăl fiul pe pământ e în van!
...............................................
Ce minunate erau jucăriile tale
În mâinile mele ca două petale!
Jucăriile acelea din lemn și din piatră,
Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră...

Strigă la mine pe Internet...


3 Noiembrie 2014

Strigă la mine pe Internet
unul-una
în gura
mare-
de ce ai votat, mă,
pe cutare?”
înjurându-mă întruna,
să-mi fie
cu respect,
nu vă spun înjurătura
că doare!
De unde știe el-ea,
unde am pus
stampila?
De acești indivizi,
cu genul încă
indecis,
mă cuprinde mila!
Doamne,
ferește-mă de ei
și-n vis...

duminică, noiembrie 02, 2014

Bogatul nemilostiv...



2 Noiembrie 2014
Ev. Luca 16, 19-31

Nemilostivul stă și-acum la masă,
De Lazăr, cerșetorul, nici nu-i pasă,
Îi ling afară câinii lângă poartă
Bubele din gânduri și din soartă...

Durerea lui azi nimeni n-o ascultă
Când dincolo e-o veselie multă,
Săracul, cel plecat, din pilda sfântă
În veșnicia lui, la el se uită,

Iar celălalt bogat, dintre văpăi
Cu seceta arzând în ochii săi
Îl strigă din mărirea lui umilă-
Părinte Avraame, fie-ți milă!”

Rogu-te, dar, pe Lazăr dintre sfinți
La frații mei de-acasă să-l trimiți
Și ei, toți cinci, petrec acum la masă
De cel de-afară nici lor nu le pasă;

Din chinurile acestea-n care sunt
Eu le-am avut pe toate pe pământ,
Dar nu l-am auzit în jurul meu
Pe Lazăr, cel cu chip de Dumnezeu...

Alegătorul turmentat...

Duminică, 2 Noiembrie 2014

Striga unul rătăcit pe stradă,
Cine i-a dat să bea eu nu vă spun,
Votați-l pe „ciobanul” din baladă,
Dintre toți e „bosul” cel mai bun.

Avea un glas de mioriță-laie,
Vecinul s-a trezit din somn buimac
Și i-a tras un tată de bătaie-
Tu mă înveți pe mine ce să fac?

L-a cuprins atunci un fel de teamă
Pe-alegătorul nostru turmentat-
Du-te la județ de mă reclamă
Pentru votul care ți l-am dat...