Cântec legănat...

30 Octombrie 2014

Nani, nani, pui cu minte

Cum ai fost și mai 'nainte,

Cântec legănat ușor

Dormi cu mine, pui de dor

Fără grijile din grindă

Somnul să mi te cuprindă

Și la sânul meu fierbinte

Tu să dormi, să dormi cuminte...

Cum să dorm lâng' o frumoasă!

Doru-n pace nu mă lasă,

Câtă vreme-s lângă tine

Eu să cânt, să cânt îmi vine

Toată noaptea, viața întreagă,

Și de-atâta drag și dragă

Tu în ochii mei cei dulci

Obosită să te culci;

Nani, nani, cântec sfânt,

Fie-ți voia pe pământ

Cum ți-a fost și mai demult,

Tu să-mi cânți, eu să te-ascult...

Îți mulțumesc...

29 Octombrie 2014

Îți mulțumesc pentru harul dat,

Pentru Poezia binecuvântată,

Eu nu mă laud cu ea niciodată

Fie Numele Tău în veci lăudat!

O scriu doar întotdeauna citeț,

Să o-nțeleagă pe rând fiecare,

Nu sunt „cel mai” dintre poeți,

Mândria aceasta de sine, mă doare!

Unii îmi spun „Maestre” în glumă,

Cei mulți într-un mod serios,

Cât sunt de sus, ori cât sunt de jos,

Numai Tu îmi cunoști bucuria din humă,

Numai Tu îmi cunoști împlinirea din vis,

Dimineața și seara, oricând mă închin

Îți mulțumesc pentru harul trimis,

De el niciodată nu sunt străin...

Un vers durut...

27 Octombrie 2014

Zbătându-se ca peștele în plasă

Un vers durut în pace nu mă lasă,

Cel de lângă tine, câinele din cușcă,

Nu știi niciodată primul când te mușcă,

Nu știi niciodată „câinele” din câine,

Pe-amândoi hrănindu-i din aceeași pâine;

Mâna mea pe suflet, ca pe Carte-o pun,

Adevărul doare și nu pot să-l spun!

M-a mușcat odată și-n mai multe dăți,

De mi-a rupt poemul tânăr în bucăți

Și purtând cu mine rana din cuvânt,

I-am iertat în viață toate pe pământ.

.....................................................

Oriunde sunt, din deal în deal, pe vale,

Un vers durut îmi dă mereu târcoale-

Cel de lângă tine, câinele din cușcă,

Nu știi niciodată primul când te mușcă...

Duminica...

Duminică, 26 Octombrie 2014

Despre ea am scris de-atâtea ori,

Cât se cuvine, totuși niciodată,

Pe cea mai scumpă dintre sărbători

Să o cinstim așa cum ne-a fost dată!

Duminica e altfel gustul pâinii

Și vinul din potire e mai sfânt,

„În ziua cea dintâi a săptămânii”

A înviat Lumina din mormânt!

De Învierea de atunci sunt sigur,

Fără ea nu-i niciun calendar,

Fără ea nu era luni desigur

Și toate celelalte în zadar;

Duminica mă umplu de cuvinte,

Niciunul dintre ele nu le vând!

Duminica, sub raza ei fierbinte

Mă duc Acasă ca un zeu flămând,

Pe prispa ei să-mi odihnesc sub stele

Tăcerile pe care nu le-am spus,

Duminica din versurile mele

Eu știu că niciodată nu-i de-ajuns...

De ce se schimbă ora...

Duminică, 26 Octombrie 2014

De ce se schimbă ora, mă întreabă

Sătenii mei, niște bătrâni de treabă,

Nu vezi că toate merg cu fundu-n sus?

Din câte-au fost odată, astăzi nu-s!

Ceasornicarii poate-or fi de vină

Și-așteaptă de la pronia divină

Să se întâmple ca pe vremi, minuni,

Că nu mai au pe-acolo stricăciuni...

Vineri...

24 Octombrie 2014

Eu știu că nu mai suntem tineri

În ochii tăi nu-i nicio vină,

Tot mai mereu se face vineri

Și vremea parcă-i mai puțină...

De dimineață până-n seară

Nu avem timp nici de-o poveste,

De-atâtea griji ce ne înconjoară

Nici loc de-odihnă nu mai este!

Cum scade ziua dintre noi

Și noaptea o să fie lungă!

Cuprinși de-același sfânt șuvoi

Până în zori să ne-ajungă

Să povestim așa cum vrei,

Tot mai grăbit se face vineri,

Nu-i nicio vină-n ochii mei-

Tu știi că nu mai suntem tineri?

Gândul...

23 Octombrie 2014

M-a trezit din somn un gând

Și făcea atâta larmă!

Era lacom și flămând,

Nu voia nicicum s-adoarmă

Și așa mi-a stat sub frunte

Toată noaptea ca un spin

Gândul- cine să-l înfrunte?

Uite și acum suspin

Și mă-ntreb, știu că-i zadarnic:

Cine oare l-a trimis

Gândul cel mereu și harnic,

Dorul tânăr și nescris?

M-a trezit din somn un gând

Și nu spun că nu îmi place,

Era tot acela când

Te rugam să nu-mi dai pace...

Am început să uit...

Duminică, 19 Octombrie 2014

Am început să uit

unele întâmplări de pe pământ;

tot mai des și mai limpezi

îmi sunt

cele petrecute în cer!

De pildă

am uitat când am fost umilit

și lovit,

când am fost flămând

și aruncau cu pietre

în mine.

Pietrele acelea m-au întărit!

Am început să uit

și

nu-mi pare rău.

Fie-mi uitarea binecuvântată!

Tot mai des

îmi aduc aminte

de Dumnezeu,

precum fiul risipitor

de tată!

Miroase a pâine coaptă

în sufletul meu!

Totul e pierdere, minunat e câștigul...

18 Octombrie 2014

Cel ce împarte, el și adună,

Apa și focul, flacăra, frigul,

Ziua și noaptea, noi împreună,

Totul e pierdere, minunat e câștigul!

Tineri, bătrâni, sănătoși, ori bolnavi,

Pasărea, cântecul, rodul din floare,

Stăpânii vremelnici și sclavi,

Viața și moartea e-n fiecare!

Sămânța ce cade-n pământ se ridică,

Mai-marele crește din cel mic,

Niciodată de viață să nu-ți fie frică-

Fără de jerfă, nu e nimic!

Întotdeauna cel care dăruie, are

În fața iubirii se năruie digul-

Viața și moartea e-n fiecare,

Totul e pierdere, minunat e câștigul!

Nu plecăm din Munți...

17 Octombrie 2014

Nu plecăm din Munți nici după moarte,

Nici Dumnezeu de ei nu ne desparte,

Aici, sub cerul tricolor și sfânt

El ne-a legat cu Dor și Jurământ

Și cât va curge Arieș sub soare

Lipiți de stânci, de aer, de izvoare

Nu plecăm din Munți când alții vor,

E-atâta de deșartă pohta lor!

Aici am fost de când ne știm-Acasă!

De suferința noastră nu le pasă

Celor puși vremelnic să conducă,

Noi nu plecăm, ei grabnic să se ducă!

Ne lase-n pacea firii toți netoții,

De la Câmpeni vă dau de știre Moții

Cu Iancu și cu Horea din morminte-

Nu plecăm din Munți, luați aminte!

Și nu purtăm vremelnicilor ură,

Avem în toate Dragoste, măsură

Și vorba noastră e atât de clară,

Noi ne iubim din veci această Țară!

Din toamnă...

14 Octombrie 2014

De-atâta frumusețe n-ai unde te ascunde,

E toamna pentru mine un anotimp divin,

Vin graurii în stoluri din zări tot mai flămânde

Și strugurii din vie bolborosesc în vin...

Ce-ai dăruit în viață să nu ceri înapoi,

Lumina împărtășită nicicând nu-i o povară,

Nu-i bai că pică frunza în clipa dintre noi,

Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară!

Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum,

Din amintiri răzbate o muzică ciudată,

Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum

Risipa fericită în care-am fost odată...

Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe deal

Același prunc mă cheamă neliniștit acasă,

De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal

Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă!