miercuri, ianuarie 30, 2019

Ierarhii...



Kuppenheim, Baden Württemberg
30 Ianuarie 2019
După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem
și nici o vrajbă nu este între noi.
Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfant,
am scris învățături pentru mântuirea oamenilor”.
Sfinții Trei Ierarhi

Aș vrea cu toată lumea să mă-mpac,
Acei ce poartă pe pământ un nume
Sunt mulți, eu știu, nici astăzi nu le plac
Ierarhii Trei și câți mai sunt pe lume!

I-aud mereu, neliniștiți ca vântul
Tot căutându-și jalnic adăpost,
Slăvind tăcerea și negând cuvântul:
Acestea toate nu au niciun rost,

Și-așa, el, dumnezeu nici nu există!”
Dar nu mai spun durerea lor postumă,
Astăzi aș vrea să nu îmi fie tristă
Ființa mea, cea dintre cer și humă!

Cu Dragoste răspund la orice ură,
Ce bântuie gripată prin atei,
Despre Ierarhi nu scrie în Scriptură,
Purtând prin viață Adevărul ei!

Dar au fost vii și vii o să rămână,
Cum viu e pretutindeni Sfântul Duh
În alte limbi și-n limba mea română,
Aducători de pace din văzduh...



Nicolae Nicoară-Horia




marți, ianuarie 29, 2019

Nu există Dumnezeu...



Kuppenheim, Baden Württemberg
29 Ianuarie 2019
Nu există Dumnezeu şi nici viaţă după moarte.”
Stephen Hawking

Din Scriptură nu sunt „povești” spuse!
Un Dumnezeu cu ochii-nlăcrimați
Pe Tine Te-a trimis aici, Iisuse,
Cei ce nu cred, oare vor fi iertați?

Aruncă bumerangul vorbe grele,
Dar niciodată Cerul n-o să-l spargă,
Din Aerul, din lutul Țării mele
Urmele Tale cine să le șteargă?

De tot ce spun, e treaba lor, Părinte,
Cu nimeni nu mă iau aici la trântă,
Pentru tăcere și pentru cuvinte
Mi-e inima smerită, dar și frântă!

De-aceea pune lacăt gurii mele,
Și gândului din inimă zăvor,
Nimicul care sunt aici sub stele,
Mă știu doar Ție pururea dator...

Mi-aduc aminte, Mama când s-a dus
Cu zâmbetul pe față de pe lume,
Avea privirea, Doamne-atât de sus
Și Te-a chemat de unde ești, pe Nume!
..........................................................
Când mi-e bine, când îmi este greu,
Purtând povara veacului pe Vale,
Eu simt că Tu exiști, am spus mereu,
Și port cu mine semnul crucii Tale!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, ianuarie 27, 2019

Orbul...



Duminică, 27 Ianuarie 2019
Ce voiești să-ți fac?
Iar el a zis: Doamne, să văd!”
Ev. Luca 18, 35-43
-Restituiri-
-Cuvinte duminicale-

De-acolo, din lăcașul cel de sus
Și unde vom ajunge toți odată,
Parcă-L aud vorbindu-mi pe Iisus
Cu vocea blândă, binecuvântată

Cum mă întreabă astăzi și mereu:
Ce vrei să-ți fac?” Și orbul îi răspunde:
Să văd, Doamne!” Fiu de Dumnezeu
Și-n casă cu lumină îmi pătrunde!

Acestui neam îi dă acum puterea
De-a pune suferințelor hotar,
Credința să ne mântuie durerea
Cea zilnică și plină de amar!

Cei ce nu cred în Tine că Exiști
Orbecăind printre-amăgiri deșarte,
Nu sunt decât niște sărmani turiști
Răniți pe drumul dintre iad și moarte;

Cei ce nu văd sunt mulți aici în țară,
În Țara asta plină de nevoi,
Alungă întunericul de-afară
Și nu-ți întoarce fața de la noi...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, ianuarie 26, 2019

E polei în cer și pe pământ...



Kuppenheim, Baden Württemberg
26 Ianuarie 2019

E polei în cer și pe pământ,
Vederea mi se tulbură sub pleoape,
Ai grijă să n-aluneci din cuvânt,
Prăpastia de el e-atât de-aproape!

Și precum trece luna printre stele
Când merge obosită la culcare,
Pășește-ncet prin gândurile mele,
Ca umbra unui dor, vindecătoare...

Eu lângă tine cum să fiu ascet
Când Aerul e-atâta de fierbinte!
Ci lasă-mă să te inspir încet
Până se face ziuă în cuvinte.

Cu poezia mea să te-nveșmânt,
Frigul cel viclean să nu te-atingă,
E polei în cer și pe pământ
Și între noi a început să ningă...

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, ianuarie 25, 2019

Tăcerea din cuvânt...



Kuppenheim, Baden Württemberg
Vineri, 25 Ianuarie 2019

Niciunei „tăceri” nu-i sunt complice,
Cât pe pământ va dăinui cuvântul
Nu cred în „răutatea” ei novice,
Cum nu cred în ce-mi șoptește vântul.

Ea nu există, nici n-a fost vreodată
Și n-o să fie pururi între noi,
Iar Poezia care ne-a fost dată
E pace-ntotdeauna, nu-i război...

Mi-e dor de-o vorbă spusă împreună,
Acolo-n Munții cu dureri de piatră
Între aceleași maluri ne adună
Un Dor care ne vindecă și iartă!

E-adevărat, adeseori suntem
Pe margini de prăpăstii disperate,
De moartea din cuvinte nu mă tem,
Când pentru ele nu există moarte.

Primește dar salutul meu fratern
Și aplecarea sinceră, firească,
Pe amândoi durerile ne cern
Din Țara-ntreagă și din cea moțească.

Tăcerea din cuvânt nu-i o cutumă,
Când el pentru rostire ne-a fost dat
Și dacă-mbătrânim loviți de brumă
Cu ce e trupul nostru vinovat?

Nicolae Nicoară-Horia




joi, ianuarie 24, 2019

Cântec pentru unire...



Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 24 Ianuarie 2019
-Restituiri-
Motto:
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Niciodată nu mai fie
De acum până-n vecie
Hora strâmbă a mâniei
Pe pământul României!”

Hai să ne unim, române,
În același Dor străbun,
Noi ne ducem, el rămâne
Veșnic pe acest tărâm!

Nu auzi duios pe hartă
Glasul inimii cum plânge?
Nimeni să nu mai despartă
Frații de același sânge,

Nimenea să nu mai pună
Dezbinare între ei
Cât o fi pe ceruri lună,
Pe pământ miros de tei!

Hai, să ne-adunăm cu toții
Într-o singură cunună
Și de-o fi și-n fața morții
Să rămânem împreună

Precum duhul din bucate,
De el foamea nu se-atinge,
Unde e Unire-n toate,
Nici dușmanul nu te învinge!

Prea ne dușmănim sub soare,
Norul ne apasă greu,
Hai să-ntindem Hora mare
De-aici pân' la Dumnezeu!

Hai să ne unim, române,
În același Unic Dor,
Noi ne ducem, el rămâne
Veșnic și biruitor!

Nicolae Nicoară-Horia



marți, ianuarie 22, 2019

Copilul din mine...



Kuppenheim, Baden Württemberg
22 Ianuarie 2019
-Restituiri-

Mă întreba, ce întrebare ciudată!
Copilul din mine, sub norii cei grei,
De-atunci nu i-am răspuns niciodată-
Munții, înalții, vorbesc între ei?

Vara, din iarba plină de duh
Priveam vulturul cum se rotește,
Singur, tot singur acolo-n văzduh,
El, Doamne, cu cine vorbește?

Și altele-asemenea îmi stăruie-n minte,
Îmi făceam aripi de șindrilă să zbor,
Nici acum nu mi-e gândul cuminte-
De copilul acela zburdalnic
mi-e dor!

Îl simt deseori cum se zbenguie-n mine,
Precum Râul de aur, acolo, pe prund,
De el niciodată nu mi-e rușine
Și dacă mă-ntreabă, ce să-i răspund?

Nicolae Nicoară-Horia

luni, ianuarie 21, 2019

Nicio carte nu are hotar...



Kuppenheim, Baden Württemberg
21 Ianuarie 2019
...am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”
Ev.Ioan 17, 4

Atunci când scriu mă simt cuprins de har,
Fără el nici n-aș fi scris vreodată,
Nicio carte nu are hotar,
Numai vederea care ne-a fost dată!

Din cei plecați nu-i nimeni să fi spus:
Mi-am terminat lucrarea pe pământ!”
Ci numai însuși Fiul Său Iisus,
Când S-a întors la Tatăl în Cuvânt!

Sub semnul trecător al biruinții,
Vă spun înspre auzul tuturor:
Nu dărâmați ce-au construit părinții,
Precum strămoșii dinaintea lor!

Și eu, ce mâzgălesc aici hârtia,
Mă voi duce într-o zi anume
Și-n urmă va rămâne Poezia
Neterminată, singură în lume...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, ianuarie 17, 2019

Grigore l-a iubit pe Dumnezeu...




Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 17 Ianuarie 2019
In memoriam Grigore Vieru

Grigore l-a iubit pe Dumnezeu,
O recunoaște cerul, dar și glia,
Pe mal de Nistru se ruga mereu,
Una să-i fie-n toate- ROMÂNIA!

Mi-aduc aminte, ca de-un sfânt botez
De care moartea nu mă mai desparte,
Acolo sus pe Munte, ca un crez
Când mi-a spus basarabeanul-„frate!”

Îmbrățișarea lui n-o uit în veci,
Mi-e martor în cuvânt poetul Mara
Și moții abătuți de pe poteci
Urcând spre Târgul ce-l cunoaște țara...

Ce mult ne-asemănăm!” Câtă lumină
S-a cuibărit atunci în versul meu!
Cu Dragoste statornică, deplină,
Grigore l-a iubit pe Dumnezeu!

Cub lacrimile Dorului pe față
Și astăzi, din cuvântul cel de sus,
El crede în lucrarea Lui măreață:
Mai multe Românii pe lume nu-s!”

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, ianuarie 16, 2019

Semănătorul de ceartă...



Kuppenheim, Baden Württemberg
16 Ianuarie 2019

Din Copilăria mea care mă iartă
Pentru toate greșelile ce le-am gândit,
N-am suportat oamenii care se ceartă,
Pe ură în viață nimic n-am zidit!

Când Dumnezeu a făcut lumea, certatul
Era împotrivă, șoptind că nu-i bine
Și astăzi peste tot e prezent nefârtatul
Și-n toată lucrarea e mereu lângă mine

Și-oriunde în viață e liniștea pură,
Pe pământul acesta plin de mister,
Când Omul se roagă el strigă și-njură
Să nu se audă rugăciunea la cer!

N-am suportat gâlceava-ntre muze,
În poemul cel zilnic, în orișice artă,
De-aceea vă spun cu durerea pe buze,
Osândit să fie semănătorul de ceartă!
Nicolae Nicoară-Horia




marți, ianuarie 15, 2019

De ziua ta...



15 Ianuarie, mereu...

De ziua ta ce să-ți aduc în dar?
Nimic din tot ce sunt nu e-n zadar!
M-am tot gândit cu ce să vin în prag,
Mi-e dor de tine, prietenul meu drag,

Cu tine am crescut acolo-n Munți
Lâng'o Vâlcea cu murmurul sub punți,
Cutreierând păduri, ce astăzi nu-s,
Tu ai rămas Luceafărul de sus!

Sub raza lui, mereu mi-aduc aminte,
Am strâns în brațe primul dor fierbinte,
În Apuseni, sub cerul cenușiu,
Te-ai întâlnit cu Geniul cel pustiu...

De ziua ta eu am venit să-ți spun
Că Iancu de atunci e mai nebun
De dragoste de Țară și de Neam,
Noi mai puțini suntem din câți eram

Și Horia pe-un Munte stă călare,
Îți vom purta în suflet fiecare,
Cât o fi pământul nostru teafăr,
Lumina, cea nestinsă, de Luceafăr!

De ziua ta, primește-mă, Mihai,
O clipă doar acolo lângă rai,
O clipă doar sub umbra unui nor
Să îmi reciți- mai am un singur dor...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, ianuarie 12, 2019

Cine suntem...



Kuppenheim, Baden Württemberg
12 Ianuarie 2019
Suntem români și punctum!”
Mihai Eminescu

Cine suntem? Cel care întreabă
Știe răspunsul, omul se preface,
Pe prefăcuți de nu au altă treabă
Lăsați-i să se odihnească-n pace!

Născuții prematur din eprubetă,
Unii mint cu buletinu-n mână,
Dacă l-au pierdut ei nu regretă,
Că cetățenia lor nu e română!

Jalnice umbre pe la porți străine
Sche-lălăind pre limba lor uitată
Și lumea asta-i plină de jivine,
Cu mamă adoptivă, fără tată!

Trăim această cruntă erezie
În somnul care pururi ne-a-ncăput,
Cine suntem? Dumnezeu ne știe
Tot neamul nostru de la început!

O parte dintre sfinți d'acia sunt
Și rugăciunea nu s-a stins pe-altare,
Grădina Maicii Lui cu freamăt sfânt
E-adăpostită-aici între hotare...

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, ianuarie 11, 2019

Doi oameni-același cuvânt...




Kuppenheim, Baden Württemberg
Vineri, 11 Ianuarie 2019

Doi oameni-același cuvânt
Rostit de-amândoi pe de rost,
Primul-înțelept ca un sfânt,
Celălalt-fudul dar și prost...

Adeseori i-am întâlnit în viață,
Unul mi-e prieten, altul nicicum,
De la naștere omul învață
Și până la margini de drum

Cum să scrie și să vorbească,
Pe-aproapele tău de vrei să-l împaci
Decât într-o ciudată „păsărească,”
E mult mai bine, omule, să taci!

Nicolae Nicoară-Horia




joi, ianuarie 10, 2019

Nu-i încă ora...




Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 10 Ianuarie 2019

Pentru Adevăr nu-i încă ora
De la sfârșit de drum și de poveste,
A existat Sodoma și Gomora
Și tot ce scrie-n Cartea sfântă-Este!

Cei care se-ndoiesc de slova ei,
Străfulgerați de-o sumbră îndoială,
Indiferent de rit sau de-obicei
Vor da cu toții dreaptă socoteală!

Nicio lucrare n-a fost în zadar!
Din cele două Testamente sfinte
Cine-a clintit o slovă din tipar
Să-l judece Cuvântul ce nu minte!

Șarpele, același, stă sub măr
Și peste tot neliniște împarte,
Nu-i încă ora pentru Adevăr,
Clipa aceea nu e prea departe...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, ianuarie 08, 2019

E frig...



Kuppenheim, Baden Württemberg
8 Ianuarie 2019

E frig de crapă oul în găină,
Cocoșul cântă vesel sus pe gard,
El, crestatul, n-are nicio vină
Și pintenii după vecine-i ard...

Degeaba îl învinuie consoarta
Când ascultă din strămoși povața,
Dintre găini el nu suportă cearta,
Cu drag le spune:„bună dimineața!”

Lumina curge în auz șuvoaie,
Totul pare ca într-o poveste
Și frigul parcă-ndată se ogoaie,
Iar soarele se-arată sus pe creste...

Nicolae Nicoară-Horia





luni, ianuarie 07, 2019

Fratele Ioan




Kuppenheim, Baden Württemberg
7 Ianuarie 2019
Lui D. M.

Am auzit un prieten cum suspină
Acolo-n Munți, pe-un mal îndurerat
Cu Poezia lumii stând la cină:
Fratele meu drag de ce-ai plecat?”

Prietene, durerea ta mă doare
Și fratele s-a dus, cine-i de vină?
Tăcut i-aprind acum o lumânare
Măcar să ardă-n pacea ei deplină...

Astăzi „La mulți ani” nu pot să-i spun,
De-a adormit în Sat, lângă fântână,
Era în Ziua sfântă de Crăciun,
Dar apa niciodată nu-i păgână!

Ce singur am pornit la colindat!
Când fără Ioan mi se sfârșise anul,
Dar niciodată nu am blestemat
Pe cel ce a sfințit în veci Iordanul!

El, Dumnezeu, pe nimeni n-a ucis,
Nici n-a făcut cu moartea protocoale!
Eu nu sunt vrednic nici măcar în vis
Să mă ating de poala hainei Sale...

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, ianuarie 05, 2019

Nu-i poezie fără adevăr...



Kuppenheim, Baden Württemberg
5 Ianuarie 2019
Ajunul Bobotezei

Nu-i Poezie fără Adevăr,
Precum raza fără de lumină,
Păcatul, știu, nu vine de la măr,
Șarpele din toate e de vină...

Atunci când scriu de fiecare dată
În gândul meu el stă mereu la pândă,
Nu mă lăsa dus în ispită, Tată,
Alungă-mi clipa cea de ea flămândă!”

Se umple-ndată sufletul de pace
Și-aud cum curge liniștea șuvoi,
Citește-mă încet până se face
Ziua promisă pururi dintre noi

Și nici un asfințit să nu mai fie
În calea ta oriunde îți petreci,
Când fără Adevăr nu-i Poezie
Și-așa a fost de la-nceput de veci...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, ianuarie 03, 2019

Din cugetările bătrânului filosof...




Din cugetările bătrânului filosof...
Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 3 Ianuarie 2019

Tu, Omule, să iei aminte,
Pe lume, în această viață
Nu dispera, mergi înainte,
Oricâte piedici sunt în față!

Ca un tovarăș bun te-ndrum,
Oricâte bârfe vin pe urme
Să-ți vezi necontenit de drum,
Din mers nimic să nu te curme!

Și pașii tăi mereu să fie
Cu dragoste și cu măsură,
Alerge alții în pustie,
Să nu privești spre ei cu ură;

Invidia să nu te știe,
Nici tu să nu o porți la sân
Din frageda copilărie
Și până ești copil bătrân!

Purtând cu demnitate crucea
Pe care ai primit-o-n dar,
Când te vei odihni sub ea
Nu-ți fie somnul în zadar!

Nicolae Nicoară-Horia






miercuri, ianuarie 02, 2019

Născut în România...



Kuppenheim, Baden Württemberg
2 Ianuarie 2019
-Restituiri-

Puteam oriunde să mă nasc în lume,
Puteam să port la fel oricare nume?
Nu poate nimeni singur să se nască!
Aici, în Țara asta, românească,

Precum o rugăciune-n sihăstrie
Mi-a fost dată nașterea să-mi fie,
De-aceea toată viața, până mor
Acestui „colț de rai” îi sunt dator!

Nu e mândrie, tot vă spun mereu,
Că sunt român aici cu neamul meu,
Când pentru fiecare pe pământ
Locul „acela” pururea e sfânt.

Nu puteam oriunde să mă nasc,
Aici mă simt ca strugurii în teasc,
Iubirea mea e mai presus de nume
Și curge liber versul meu prin lume;

Când una e din soartă podgoria,
Țara mea frumoasă-România!
Nu vă mirați, sub cerul ei divin,
El are-ntotdeauna gust de vin...

Nicolae Nicoară-Horia


marți, ianuarie 01, 2019

Ce fericit mi-e gândul...



Kuppenheim, Baden Württemberg
1 Ianuarie 2019

Ce fericit mi-e gândul din cuvinte
Și fericirea-i un ecou prelung,
E Anul Nou, îți mulțumesc, Părinte,
Că mi-ai dat putere să-l ajung!

Mi-e plină toată ființa de iubire,
Ființa aceasta întru care sunt,
E Anul Nou, cel vechi e amintire,
Cum amintiri sunt toate pe pământ...

Privesc în jur și încă e lumină,
Mai am aici și prieteni și dușmani,
Din zarea cea mai caldă și senină
Le spun azi tuturora- La Mulți Ani!

Poemul meu cu dragoste se-mparte,
Din el nicio fărâmă n-am să rup,
Găsească-vă pe fiecare-n parte
Sănătoși la minte și la trup!

Să ne petrecem viața împreună
Sub același soare pentru toți,
E Anul Nou, ce minunat răsună,
Ca un tulnic vara sus la moți!

Ce fericit mi-e gândul și fierbinte,
Cu el orice tristețe mi-o alung,
E Anul Nou, îți mulțumesc, Părinte,
Că mi-ai dat putere să-l ajung!

Nicolae Nicoară-Horia