duminică, iunie 30, 2019

Nu există viață fără floare...







Duminică, 30 Iunie 2019
-Cuvinte duminicale-

Nu există viață fără floare,
Nu există unu fără doi;
Dragostea, ce dulce sărbătoare,
Pururea să fie între voi!

Fără ea nu-i fire omenească
Să trăiască-n pacea din cuvânt,
Cel care nu știe să iubească,
Nici să nu urască pe pământ!

Nu există viață fără floare,
Nu există floare fără viață,
Niciun răspuns nu-i fără întrebare
Și nicio seară fără dimineață...

Nu există foc fără scânteie,
Ce-i ulciorul oare fără glod?
Te-am iubit și te iubesc, femeie,
Floarea vieții împlinită-n rod...

Nicolae Nicoară-Horia



Nu-i drept, Părinte...



Duminică, 30 Iunie 2019

Stau și mă-ntreb, oare a câta oară?
Cu întrebarea mea urcând spre Tine:
Nu-i drept, Părinte, nu e nedrept să moară
Cei buni și drepți, cei făcători de bine?

Pleacă cei dragi ai noștri să se culce,
Mereu cu întrebarea asta-n glas
Și parcă-l văd pe Fiul Tău pe cruce
Înlăcrimat în cel din urmă ceas...

Pe fiii Tăi îi chemi pe rând Acasă,
Purtați de-același sfânt și veșnic Duh,
Nu-i drept, Părinte și ce greu m-apasă
Răspunsul care vine din văzduh...

Dar într-o zi, știu, voi pleca și eu,
Lăsându-le în urma mea pe toate,
Până atunci mă rog lui Dumnezeu,
Câtă vreme încă se mai poate...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, iunie 26, 2019

Străicuța cu poeme...



26 Iunie 2019

O, Doamne, cum să-mi uit străicuța
Pe care o purtam cu fală
Și-ndemnul sfânt de la măicuța,
Nicicând să nu îmi fie goală!

Cu grijă îmi punea merindea
Când mergeam vara pe deluț
Și alte jucării în ea,
Pe urma mieilor desculț...

Aveam acolo tot ce vrei,
Penarul, cărțile, caiete
În care mâzgăleam idei
Gândite-anume pentru fete!

Și-acum aud, scriind cuvinte
Ce le-am trăit cum se cuvine:
Oriunde ești, să iei aminte,
De ea să nu-ți fie rușine...

Ce liber e cuvântul meu!
În orice timp, în orice vreme,
Ca pe-un odor îmi port mereu
Străicuța plină cu poeme...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iunie 24, 2019

Un copil este-o minune...



24 Iunie 2019
Ioan este numele lui.”
Ev. Luca 1, 63

Cred că nu e bucurie mai rotundă, mai senină
Dintre câte i-au fost date omului pe-acest pământ,
Ca atunci când vine pruncul și se naște din lumină,
Cum se naște Poezia rostuită prin cuvânt!

Un Copil este-o minune și minunea asta mi-s,
Într-un leagăn de nuiele, pururi legănat sub grindă,
El, Ioan, venea în lume, din văz-duhul Lui trimis
Și nu-i minte omenească Dragostea să i-o cuprindă!

Și astăzi mai lăcrimează fericiții lui părinți...
Cât de tristă e-o fântână dacă nu are izvor!
Astfel a venit pe lume, după-atâtea rugăminți
Cel care avea să-I fie cel dintâi Botezător!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iunie 23, 2019

Cu dor de sânziene...









Duminică, 23 Iunie 2019

Bu-Nicule și iar mi-e dor de tine,
Îmi tremură-amintirile sub gene,
În Țara mea, pe văi și pe coline,
Să împletim cununi de sânziene...

Înspre Acasă mă gândesc mereu!
Alungă-ți dar tristețile departe,
Eu știu că nu ne lasă Dumnezeu
Să adormim în „somnul cel de moarte!”

Cei vinovați o să-și plătească vina
Că Patria în ea nu ne-a-ncăput!
Plecații” nu își uită rădăcina,
Nici aerul din care s-au născut...

În Cartea Sfântă scrie, știi tu bine,
Cu literele veșnicite-n Dor:
Lăsați copiii să vină la Mine!”
Și nu-i mai alungați din Țara lor!

Nicolae Nicoară-Horia



Minele Patriei cine le-a-nchis?



Duminică, 23 Iunie 2019

Stau și mă-ntreb, treaz și în vis,
Cu sufletul sângerând printre ruine:



Minele Patriei cine le-a-nchis?
Și răspunsul, Doamne, e lângă mine!

Ce răi și ce harnici erau temnicerii!
Vederea de-atunci de-a pururea doare!
Am coborât în adâncuri și eu cu minerii
Spunând „Tatăl nostru” în gând fiecare...

Privindu-vă-n ochi, cum să vă mint?
Mâinile mele și astăzi mai poartă
Urme de aur, de cupru și-argint,
Am ajuns „cerșetorii din poartă în poartă!”

Bogățiile”-acestea aici ne-au fost date
De la facerea lumii, până-n finele ei!
Jinduite întruna și mereu prădate
De cei închinându-se la alți dumnezei!

Din Duminica aceasta durerea mă scurmă,
Dar nu poate sufletul să mi-l condamne,
Dă-i minte românului, cea de pe urmă
Și minele Patriei, deschide-le, Doamne!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iunie 22, 2019

Poem neterminat...



22 Iunie 2019

Noaptea scriam, să nu mă vadă, cine?
Acolo în Căsuța fermecată
Și-acum e glasul Mamei lângă mine:
Ce scrii, Copchile? Culcă-te-odată!”

Copchilul” care sunt, pitit sub țol,
Tot logodea și-mperechea cuvinte...
Porunca” de atunci îmi dă ocol
Și Aerul din jur e mai fierbinte!

Miroase-a vară și-a cireșe coapte,
Toate se duc, ori mi se pare mie?
Se face ziuă și se face noapte,
Când zace-n noi atâta veșnicie!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iunie 21, 2019

Mă odihnesc, sau dorm...



Vineri, 21 Iunie 2019

Mă odihnesc, sau dorm, nu e totuna,
Cum „sare” nu e sarea din bucate...
Omul să priceapă,-ntotdeauna
Cuvintele de-aceea i-au fost date,

Cu ele să trăiască pe pământ!
Din înălțimea vârstei, până jos,
Nu e degeaba Imnul nostru sfânt,
Deșteaptă-te, române somnoros!

E-atât de simplu să-nțelegi în viață
Sătulul care ești, dar și flămândul,
Ce fericit e Omul care învață
Să-și odihnească trupul său și gândul!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, iunie 19, 2019

Coliba de pe Munte...



19 Iunie 2019
-Restituiri-

Vreau să-mi las acasă grijile cărunte,
Să mă duc o vară colo sus pe Munte
Și uitat de lume și de toate cele
O colibă nouă să îmi fac sub stele

Și-n coliba mică, dar îndestulată,
Să îmi scriu poemul, cel nescris vreodată,
Tu să fii cu mine, să-mi șoptești mereu
Cântecul ce vine dinspre Dumnezeu...

S-ascult Poezia cum îmi dă târcoale,
Liniștea să cadă surdă peste vale
Și în fiecare dis-de-dimineață
Cu lumină pură să mă spăl pe față.

Chiar de mă apucă dorul spus de ducă,
Știu că nu se poate, vremea e năucă,
Dar oricând pe Munte eu mă duc, din vis
Cine să îmi fure drumul cel promis?
......................................................
Vreau să-mi las acasă grijile cărunte,
Să mă duc o viață în Tabor pe Munte
Și uitat de lume și de toate cele,
O colibă sfântă să îmi fac sub stele...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, iunie 16, 2019

Duminică, slăvită Cincizecime...



Duminica Rusaliilor, 16 Iunie 2019
Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El”.
Ev. Ioan 7, 43

Duminică, slăvită Cincizecime!
Stă Duhul sfânt din cer să se pogoare,
În tot neamul meu și în mulțime
Ca și atunci e-atâta dezbinare!

Acei ce cred cu inima curată
Sunt plini de must”, batjocoriți mereu!
Ea, Pogorârea, nu-i adevărată,
Spun răii ce-L hulesc pe Dumnezeu!

Ce limbi și ce suflare și ce vânt?
Apostolii le-ndură în tăcere
Cincizeci de zile dintr-un număr sfânt,
Stau mărturie de la Înviere!

Mângâietorul...
Duminică 16 Iunie 2019
-Restituiri-

Când vă lovesc furtunile din viață
Și vă seacă din priviri izvorul,
Cu bucuria-n suflet și pe față
Vă fie de-ajutor Mângâietorul

Și-oricâte vorbe grele-or să vă ningă,
Ispitele oriunde vă vor duce,
De el nu poate nimeni să se-atingă,
Precum de Înviatul de pe cruce!

Nu veți fi orfani!” așa le-a spus
Celor dragi cu lacrimi în privire,
Atunci când S-a înălțat la cer Iisus
Din clipa luminată de iubire;

Vă voi trimite un Mângâietor
Ca să rămână pururea cu voi!”
Vă fie dar în toate de-ajutor,
De-acum și până-n viața de apoi...

Și orice om să știe pe pământ
Cu Tatăl și cu Fiul din cerime
De la-nceputul lumii Una Sunt-
Nedespărțită, Unică Treime!


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iunie 15, 2019

Poetul este viu...



15 Iunie 2019

Îmi intră-n suflet un miros de tei,
Venit din lumea lui, cea de departe,
Poetul este viu, românii mei,
De el nu se atinge nicio moarte

Oricât încearcă răii să-i ucidă
Memoria rămasă-ntre tipare,
În cercul strâmt și plin de aguridă,
Vremea, tot mai vremuită, doare!

E depășit!” 'i-aud spunând pe unii,
Cugetul lor eu cred că nu e teafăr,
Vai, Doamne, cum îl vor legat cu funii,
Pe cel numit de-a pururea-Luceafăr!

Poetul este viu printre statui,
E și mai viu Poetul printre voi,
Măcar de ziua-ngropăciunii lui
Nu-i aruncați în suflet cu noroi!

Ajunge zilei răutatea ei!”
De-atâta dezbinare și de ură,
Pentru poemul cu miros de tei
Nu mai e vreme, vreme de lectură...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iunie 14, 2019

Emin învață iar să moară...



14 Iunie 2019
Te întreb plin de durere, suflete, nu te cutremuri,
De-ar fi trăit Eminescu astăzi în aceste vremuri
Nu l-ar fi legat dușmanii de cuvântul care-l spun?
Pentru ei era desigur, mult mai rău și mai nebun!
-Restituiri-

Emin învață iar să moară
Și Veronica-i dă curaj,
El vine-n fiecare vară
Cu sufletul desculț la Blaj...

În ciuda vremilor șovine
Și-atâtor piedici câte sunt,
El vine-ntotdeauna, vine
Dinspre Moldova ca un sfânt;

E Iunie, un singur Dor
I-a mai rămas din câte-au fost:
Lăsați-mă de-acum să mor,
Nici dorul nu mai are rost...

Pe unde trece ca o rază
Tot aerul din jurul lui
Și gândul meu de-acum oftează,
Nu-i moarte să-l cuprindă, nu-i!

Emin învață iar să moară
Și amiroase-a flori de tei,
Vă-ntreb și eu, a câta oară
Cu el deodată: moartea, ce-i?

Eminescu și floarea de tei...
14 Iunie 2019
Să mă lăsați să mor...”
-Restituiri-

Floarea de tei, floarea de tei,
De unde vine adierea ei
Nimeni nu știe, nimeni nu știe,
Floare mirosind a veșnicie...

Priviți-i de-aproape sufletul sfânt
Nu are asemănate în cuvânt,
Cum nu are, chipul lui, cerescu',
Îndrăgostit de-a pururi-Eminescu!

Floarea de el, floarea de tei,
Ce dulce-i bucuria ochilor mei,
Ce tristă-i lumina din ultimul dor-
Lăsați-mă „să mă lăsați să mor!”

Aceste cuvinte le aud și acum
Pe rug mistuindu-se până la scrum,
Când pe Eminul, mereu vinovat,
Nici să trăiască nu l-au lăsat...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 12, 2019

Când sunt trist...



13 Iunie 2019

Când sunt trist, tristețe nu mai fie,
Cel de Sus ne mântuie de ea!
Tiptil, desculț, fug în copilărie,
În Copilăria ta și-a mea...

S-ascut cum râde iarba sub picioare,
În cămășuța albă să mă-mbrac,
Precum duminica și-n sărbătoare,
Bogat am fost și-atâta de sărac,

Dar fericit și sănătos, Părinte!,
Că n-aveam loc de-odihnă și popas
Și-acum când scriu sub roua din cuvinte
Simt bucuria de atunci în glas!

Când sunt trist, ferit de bruma urii
Iau drumul înspre-Acasa mea tiptil
Și-acolo sus, pe Dealul Curăturii
M-așteaptă Dumnezeu ca pe-un copil...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iunie 11, 2019

Cântec orfic...



11 Iunie 2019

Frunză verde și-am tot zis
Pribegind prin țara toată,
Fie-mi verbul interzis,
Cum i-a fost și lui pe roată!

Doamne, dar nu pot să tac,
Limba, gândul mă furnică,
Lancea Horii din Albac
Aerul cum îl despică!

Trece-o vâlvă prin Ardeal,
De la Vidra pe cărare
Iancu supărat pe cal
Liniște nici el nu are...

Frunză verde, cât mai este
Prin pădurile puține,
Geme luna sus pe creste,
Soarele abia se-abține...

Plânge lira lui Orfeu,
Frunză verde și-am tot spus
Știe bunul Dumnezeu
Câte mai avem de dus...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iunie 09, 2019

A venit ceasul...



Duminică, 9 Iunie 2019
Părinte, a venit ceasul!”
(Rugăciunea lui Iisus)
Ev. Ioan 17, 1

Iisus se ruga cu Adevărul în glas,
Cu mâinile Lui întinse spre Tine:
Părinte, a venit ceasul!” Acel ceas
Numai Tu, Doamne, îl știi când vine!

A venit ceasul!” Pe-nțelesut tuturor,
Prietene, Omule de lângă mine,
Bărbat, ori femeie, împărat cerșetor,
Ceasul acela e pentru oricine!

A venit ceasul!” Și eu desigur
Voi rosti odată aceste cuvinte,
Când o să fiu pe pământ cel mai singur
Primește-mă la sânul Tău, Părinte!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iunie 08, 2019

Ateii...



8 Iunie 2019

Nu e vânt acela ce nu bate!
Am întâlnit în viață mulți atei
Înverșunați și plini de răutate,
Dar niciodată n-am crezut în ei!

Cel necurat le-a fost și e complice,
Nici ei nu cred în necredința lor,
Mereu în van încearcă s-o explice
Albindu-și neputințele în clor...

Sunt plini de must” și ei așa au spus
Bătându-și joc de ucenicii Lui!
Citesc și recitesc și nu-i de-ajuns,
Ca răutatea lumii alta nu-i!

Vorbească dar, până mai au cuvinte,
Până mai au în mintea lor idei,
Atunci când le-amintești de cele sfinte
Se zvârcolește sufletul din ei!

În gândul lor se-ascunde o dalilă,
Sărmani samsoni și fără de putere!
Ciudate „legiuni”, cât mi-e de milă
De ființa voastră plină de durere!

Nicolae Nicoară-Horia



Ateii...



8 Iunie 2019

Nu e vânt acela ce nu bate!
Am întâlnit în viață mulți atei
Înverșunați și plini de răutate,
Dar niciodată n-am crezut în ei!

Cel necurat le-a fost și e complice,
Nici ei nu cred în necredința lor,
Mereu în van încearcă s-o explice
Albindu-și neputințele în clor...

Sunt plini de must” și ei așa au spus
Bătându-și joc de ucenicii Lui!
Citesc și recitesc și nu-i de-ajuns,
Ca răutatea lumii alta nu-i!

Vorbească dar, până mai au cuvinte,
Până mai au în mintea lor idei,
Atunci când le-amintești de cele sfinte
Se zvârcolește sufletul din ei!

În gândul lor se-ascunde o dalilă,
Sărmani samsoni și fără de putere!
Ciudate „legiuni”, cât mi-e de milă
De ființa voastră plină de durere!

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iunie 04, 2019

Aducerile-aminte nu se vând...






4 Iunie 2019

Doamne, de nimic nu mă mai mir,
Toate merg de-a-ndoaselea pe lume,
Niște „niște”-au încuiat un cimitir,
Nu merită să le mai spun pe nume!

Tot ce-i închis întotdeauna doare,
Acolo dorm eroi și nu gândaci!
În fața morții lor necruțătoare
Suflete al meu nu poți să taci!

De ce-au murit? Aduceți-vă-aminte,
Aducerile-aminte nu se vând!
Pe Valea Uzului, printre morminte
Se-aude-acum o mierlă suspinând...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, iunie 03, 2019

Grădina...



3 Iunie 2019

Slăvită mi-e Grădina,
Grădina Geto-Dacă,
Ce crudă e lumina
Și pomii se apleacă

De rodul ce-i apasă
Ca o povară scrisă,
Grădina mea de-acasă
De dragoste cuprinsă!

Sub arșițe și brume
Din depărtata zare,
Oriunde-ai fi în lume
Spre ea e o cărare...

Grădina-Raiul dulce
În care te-ai născut
Oriunde te vei duce
Ți-e leagăn, dar și scut!

Nicolae Nicoară-Horia

Așezământul Românesc de la Ierusalim


duminică, iunie 02, 2019

Frate...



Duminică, 2 Iunie 2019
...iar voi toți sunteți frați.”
Ev. Matei 23, 8

Mi se umple gândul de lumină,
De-o lumină ce nu are moarte,
Când cel de lângă tine ți se-nchină
Și îți spune-n limba păcii: „Frate!”

Acest cuvânt ne-a fost lăsat în dar
De Fiul Său trimis aici în lume
Și-oricât încearcă unii în zadar,
Nu-i niciun întuneric să-l sugrume!

Și-așa ar trebui să fim cu toții,
Să ne cunoaștem fiecare rostu',
În fața vieții și în fața morții
Ca frați rostim același „Tatăl nostru!”

Și El e Unul Singur pe pământ
E Unul Singur și în ceruri-Tată!
Alți dumnezei eu cred că nu mai sunt
Și nici nu o să fie niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia