duminică, octombrie 30, 2022

S-a schimbat ora...

 



S-a schimbat ora, nu știu dacă-i bine,

S-a schimbat ora la mine, la tine,

Dăm ceasul-nainte, dăm ceasul-napoi,

Dar timpul e-același, oricum, dintre noi...


Cu toate acestea de-o oră sunt treaz

Și sângele-mi urcă grăbit în obraz,

N-auzi cum se zbate fierbinte-n poeme?

Doar inima-l știe de-i târziu ori devreme...


S-a schimbat ora, de bine, de rău?

Acolo e-aceeași, în sufletul tău,

S-a schimbat ora și schimbată să fie,

Tu să-mi rămâi, statornica mea Poezie!


Nicolae Nicoară-Horia

luni, octombrie 24, 2022

Mi-e frig fără tine...

 






24 Octombrie 2017

In memoriam Ioan Nicoară


Așa mi-ai spus în glumă, ce glumă nesărată!

Mă cheamă veșnicia și trebuie să plec!”

Mă sfâșie durerea, bucată cu bucată,

Nu am crezut vreodată s-ajung să te petrec...


Ce mută e țărâna! Prietenul meu iubit,

Acolo în Cătunul cel drag de Nicorești,

Cu ochii plini de zare, cu sufletul cernit,

Precum întotdeauna eu știu că mă citești.


E toamnă și în toamnă te-a zămislit o mamă,

Care ți-a spus povestea acestui neam de moți,

Și astăzi dintre lacrimi asculți cum ea te cheamă,

Acolo unde-odată pe rând vom merge toți


Și arca ta de-o vreme desprinsă-i de edec

Și o vioară plânge, rămasă-ntre suspine:

Mă cheamă veșnicia și trebuie să plec!”

Rămân în urmă toate, nimic nu iau cu mine...

* * *

Mi-e frig fără tine, prietene drag,

Ce mai faci, Nicule?” Mă-ntrebi mereu,

Sufletul tău stă și-așteaptă în prag

Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu!


Pe pământ oamenii, cât ești printre ei,

Își dau cu părerea, cea trecătoare,

Se tânguie lumina ochilor mei

Și-atât de singur mă simt pe cărare!


Cu murmurul sfânt în auz de Vâlcea,

Până când Cerul o să mă cheme

În veșnicie, când o să mă vrea,

Urc Dealul, tot mai înalt de o vreme.


Până urc Dealul nu e târziu,

Spre-Acasa rămasă din Dor descuiată,

Poemul cel nou, mă așteaptă să-l scriu,

Dar nu-l voi termina de scris niciodată...

24 Octombrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia


joi, octombrie 20, 2022

Lacrimi sechestrate...

 



Acum când scriu cu adevărul crud

Trece Avram Iancu spre Abrud

Precum trecea în patruzeci și opt,

Timpul de atunci e mult mai copt!


Jandarmii i-au ieșit semeți în cale

Să sechestreze lacrimile sale,

Lacrimile sale de șovin

Din fluierul cel de durere plin!


Pistoalele de mult s-au dus pe râu,

El poartă un șerpar de dor la brâu

Și lancea lui e roasă de rugină,

Neînarmatul n-are nici o vină!


Ei nu-i cunosc istoria defel,

Degeaba îl jignesc în chip și-n fel,

Copiii mei, ai mei și-ai nimănui,

Eu nu sunt Iancu, eu sunt Umbra lui...”


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 16, 2022

A venit ceasul...

 



-Rugăciunea lui Iisus-

Cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-am primit...”

Ev. Ioan 17, 8


Părinte, a venit ceasul”, așa i-a spus Iisus,

Ridicându-și ochii de ceruri mai presus,

Și ceasul meu, acela, când îmi va fi să fie,

Din Poezia vieții, doar Dumnezeu îl știe!


De când se naște omul și eu și fiecare

Tic-tacul sfânt în suflet de-a pururea îl are,

Nu-i nimeni în măsură, oricât să străduiește,

Să îi cunoască mersul și-atunci când se oprește,


Nu-i nimenea stăpânul aici peste cuvinte,

Purtați-vă cu grijă și cu luare-aminte

Și-auzul să ne fie curat ascultând glasul

Cel mai durut din toate: „Părinte-a venit ceasul!”


Nicolae Nicoară-Horia



Semănătorul...

 



Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.”

Ev. Luca 8, 11

-Cuvinte duminicale-


Fericit e semănătorul

Care trudește

Nopți

Și

Zile,

Semănându-ți ogorul!

El știe

Că nu toate

Ogoarele

De pe pământ

Sunt fertile...

Ce minunat e ogorul

Lui Dumnezeu

Din sufletul

Tău!

Ce Fericit

E semănătorul

De

Poezie!

Cu câtă nădejde seamănă

Cuvintele

Lui!


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 09, 2022

Nu plânge...

 



Ev. Luca 7, 11-16

-Cuvinte duminicale-


Nu plânge!” Așa i-a spus Iisus

Cuprins de milă mamei din Cetate,

Când mâinile peste sicriu și-a pus

Copilul ei s-a deșteptat din moarte,


Iar mortul a-nceput să le vorbească

Și frică mare i-a cuprins pe toți,

Dar mama lui nu uită să-L slăvească

De-atunci pe Înviatul dintre morți.


Nu plânge!Ce cuvinte minunate!

Și lacrimile nu mai curg șuvoi-

Pe văduva aceea din Cetate

O văd mereu și astăzi printre noi…


Nicolae Nicoară-Horia


joi, octombrie 06, 2022

6 Octombrie 2013...

 



Duminică, ora 5.38

A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,

Fiecare plecăm când e clipa sortită

Cu cheia Casei legată de gât,

Acolo măcar să o simt fericită...


Cu ziua aceasta nu pot să mă-mpac,

Mintea mea s-o priceapă nu poate,

Aprind lumânarea de veghe și tac,

Să ardă-mpreună cu durerile toate...

Joi, 6 Octombrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, octombrie 05, 2022

Trec anii, Mamă...

 



Trec anii, Mamă, m-apropiu de tine,

Cum se-apropie soarele de asfințit,

Ziua aceea din urmă ce vine

Mă doare prin gânduri ca un cuțit...


Căuse bruma pe dealuri, Acasă,

Octombrie șase, duminică-n zori,

Maica mea, dintre toate cea mai frumoasă

N-am crezut niciodată că o să mori!

......................................................

Îmi reazem poemul din lacrimi de cer,

Poemul acesta în care locuiesc

Era lângă tine acolo, stingher,

Iar tu surâdeai, ca surâs îngeresc!

5 Octombrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

marți, octombrie 04, 2022

Nervi de toamnă...

 







Bate câmpii vântul prin cetate,

Parcă bate murgul din copite,

Nervi de toamnă, frunze împrăștiate,

Gânduri și cuvinte ruginite;


Nervi de toamnă, peste tot și-n toate

Dor și lăcrimează ochii mei,

Oamenii sunt plini de răutate

Și văzduhul plin de funigei...


Măcar tu să îmi asculți povestea,

Să te-aud oftându-mă: nu-mi pasă!

Nervi de toamnă și cu toate-acestea

Toamna noastră cât e de frumoasă!


Nicolae Nicoară-Horia