N-am spus eu că Munții sunt ai mei,
Munții plini de patimi și durere?
ANI dragă, tu degeaba vrei,
Nu-i am în...„declarația de-avere!”
Eu știu ce vreau să afle curioșii,
Impozit au plătit pe ei destul
Părinții mei, bunicii și strămoșii,
De-abuzurile vremii sunt sătul!
Și Râul Arieș, așa să știți,
Cu prundul aurit și cu sudoare,
Din inventarul meu să nu-l clintiți,
De la aval și până la izvoare!
Mai am și niște Doine fără leac,
Un Dor înalt ce nu-l mai pot ajunge,
N-am fost și nu mă știu copil sărac
Și lacrimi am destule să pot plânge...
Zadarnică e truda unor monștri,
Ce tot mai des îi dau ocol târziu,
N-am spus eu că Munții sunt ai noștri
Lăsați prin Testament din tată-n fiu?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu