duminicale

Dumnezeu

2012-01-19T08:39:00.002+02:00

18/19 Ianuarie 2012

Ce simt eu niciodată nu mă înşel,
E un ceva în lucrurile toate,
Dacă este şi cum este El
Să nu vă întrebaţi cu răutate.

Pe uliţe, prin pieţele murdare,
În rugăciunea cea adeseori
Nu am strigat vreodată-n gura mare
Că Dumnezeu e dincolo de nori.

Să creadă cine vrea şi cine poate,
Citească cel ce ştie din Scriptură,
Pentru credinţa care ne desparte
Eu altor neamuri nu le-am purtat ură.

La orice închinare mă voi duce,
Nu-mi trece nicio umbră peste gând
Şi dacă cineva nu-şi face cruce
Când aude clopotul plângând...

Genunchii ce se frâng lângă icoane
Să-şi mântuie în pace jertfa lor,
Copil crescut pe dealuri transilvane
Jignirile de orice fel mă dor...

Aşa m-au învăţat în vremuri grele
Părinţii mei, părinte sunt şi eu,
De undeva, de dincolo de stele,
Se uită înspre mine Dumnezeu!

Nu spun că I-am văzut vreodată faţa,
De auzit îl tot aud mereu
De când mă poartă pe pământ viaţa
Şi-L simt acolo, în oftatul meu...

Lovește-mă...

2012-01-16T10:56:00.001+02:00

16 Ianuarie 2012

Lovește-mă, lovește-mă,
potolește-ți necazul
și sculptorul izbește în stâncă,
dalta lui scoate-n lumină obrazul
celui nevăzut încă.
Lovește-mă, lovește-mă,
până ești în putere,
fără milă și fără cruțare,
demult nu mai simt nicio durere
în aceste omenești mădulare.
Eu nu-i voi răspunde mâniei
nicicând,
lovește-mă,
lovește-mă cu tărie curată
și râul ce aleargă spre mare flămând
obosește odată...

Rugă la nașterea lui Eminescu...

2012-01-16T10:52:00.002+02:00

14 Ianuarie 2012, spre seară...

Emine!
Tu niciodată nu ai fost supărat
Pe mine.
Firea mea slabă
Nu ţi-a clintit de la locul ei
Nicio silabă.
Cu întreg numele tău,
EMINESCU,
Am crezut în tine.
De epigonul ce sunt
Nu mi-e ruşine.
Alţii, spună ce vor-
E treaba lor.
Tu poţi să te naşti liniştit
În pridvorul
Aceluiaşi Dor, nemărginit.
Luceafărul tău lumineze pe creste.
Patria română,
Din câtă mai este,
Îşi aduce aminte
De această durută poveste...
Emine!
Ştiu.
Tu nu vei fi supărat
Pe mine,
Nici în viaţă,
Nici când n-o să mai fiu.
De cuvintele tale,
Niciodată roase de cariu,
Voi avea grijă mereu.
Semnez eu-
Un umil bibliotecariu...

Și aerul e tot mai murdar între noi...

2012-01-06T13:14:00.001+02:00

6 Ianuarie 2012

Toată viața scormonind prin gunoi
Vorbim despre lucruri, nu despre ființă
Și aerul e tot mai murdar între noi,
Singurul de care avem trebuință.

Nerăbdători suntem unul cu altul,
Fiecare e geniu în felul său,
Dacă am putea amanetăm și Înaltul
Și așa de suflet nu ne pare rău!

Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste
Obercăind într-o direcție dată,
Unii aleargă după metafore, alții după fuste
În care nu locuiește nimeni, niciodată.

Dintre stele doar mintea ta luminează,
Tot întunericul e sub fruntea lui,
Bârna din ochiul tău nu contează,
Numai paiul din ochiul aproapelui.
.......................................................

Nimeni nu se mai uită înapoi
Privind cu mânie nescrisă înainte
Și aerul e tot mai murdar între noi
În goana aceasta printre cuvinte...

Mă voi duce și eu...

2011-12-29T09:43:00.003+02:00

-Din cugetările bătrânului filozof-

29 Decembrie 2011

Timpul din mine nu mai are răbdare,

e ca o pasăre în colivie.

Mă voi duce și eu,

ca fiecare,

clipa aceea

nimeni n-o știe...

Tot mai aproape de murmurul Mării,

tot mai departe

de umbra mea sunt,

mă voi duce

și eu,

ca lumina înserării

prin clepsidra acestui cuvânt!

Clipa aceea, când vine,

când pleacă,

nimeni n-o știe,

creștin ori ateu-

lumea aceasta nu-i mai săracă

nici mai bogată

cu numele

meu...

Mama şi copchilul...

2011-12-26T11:28:00.001+02:00

25 Decembrie 2011, spre seară...
Dialog...

Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile, ce-i?
Mi se umple de lumină
sufletul din ochii mei.
Am simţit de dimineaţă
cum prin trupul de pământ
mă colindă cald fiorul,
întru care încă sunt…”
Astă-zi, ţi-aduci aminte,
Maica mea, e Ziua Lui,
Ziua cea fără de care
nicio Înviere nu-i!
Dumneata, în Munţii lumii,
pe o prispă-ndurerată,
despre Ziua asta Sfântă,
cum îmi colindai odată!
Ochii tăi, tăcuţi de-acuma,
nu mai văd aşa departe-,
Doamne, ce puţină-i clipa
dintre naştere şi moarte!
……………….............
Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile ce-i?”
Şi mă uit pe totdeauna
lacrimă în ochii ei...

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun...

2011-12-26T11:26:00.001+02:00

“şi auzind, regele Irod s-a tulburat...”
Matei 2, 3
25 Decembrie 2011

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun
să ia aminte,
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai scump dintre cuvinte!
Nu-i nimic mai trist pe lume,
mai făţarnic, decât ura,
pe acel cuprins de boală
să îl vindece natura!
Toată firea pământească,
plante, om şi dobitoace,
de această Zi preasfântă
să se bucure în pace!
Oameni buni, luaţi aminte
la cuvântul care-l spun,
împăcaţi-vă cu toţii
întru Ziua de Crăciun!
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai vrednic Împărat-
numai unul stă pe gânduri,
abătut şi tulburat,
dar şi el de-o vreme încoace,
de durere şi ruşine,
fără vicleşug la Pruncul
ar veni să se închine…

La moartea unui prieten drag...

2011-12-21T10:27:00.002+02:00

20/21 Decembrie 2011
“Nimeni din casa mea nu mă iubește
mai mult ca acest câine”.
Petroniu

“Ai grijă Charly pe unde treci”,
plânge lumânarea în fereastră,
uitându-se în calea lui de veci,
a murit strivit de o culoare albastră

în fața bisericii din Sat,
pe trecerea de pietoni a murit.
Ieri-noapte fiul meu l-a visat
îmbrățișându-l cu o dragoste de nebiruit.

Când auzea ambulanța gemea într-una
cuprins de o durere ne-înțeleasă,
în seara asta parcă e tristă și luna,
câinele meu nu o mai latră de-acasă...

I-au rămas atâtea oase de ros
și atâtea așteptări zgribulite în poartă,
el întotdeauna lătra cu folos,
știa că lătrătura în plus e deșartă!
.....................................................

Murmură vântul peste lacrima noastră-
„Ai grijă Charly pe unde treci!”
Plânge lumânarea în fereastră
uitându-se în calea lui de veci...

Omul de zăpadă...

2011-12-20T15:05:00.003+02:00

20 Decembrie 2011
Liniștea se linuie sub cer,
Tu uită-te cum ninge-n ochii mei,
Mi-e gândul lângă tine grănicer,
De bucurie nu mai știu ce vrei!

Nu-i drum nici înainte, nici 'napoi,
Nicio privire să nu ne mai vadă,
Din fulgii ce se miruie-ntre noi
Hai să facem omul de zăpadă;

Tu să-mi dai în toate ajutor,
Hai să facem om, cum altul nu-i!
Când o fi gata, obosiți de Dor
Să ne ascundem în tăcerea lui...

Din Casa cărților...

2011-12-15T08:09:00.001+02:00

Sunt obosit ca râul...

2011-12-15T08:04:00.001+02:00

-Început de colind-
14 Decembrie 2011, spre seară...

Sunt obosit ca râul
când se revarsă-n mare
şi-aşa mi-e dor de tine
ca focului de vânt,
să nu întrebi vreodată
din vârstă ce mă doare,
ci vindecă-i tăcerea
rămasă în cuvânt.
În ochii tăi din care
lumina mă învinge,
aşterne-mă uitării
şi-acolo să rămân,
în seara asta blândă
cu lerui ler mă ninge
şi-n mâine dimineaţă
să mă adormi la sân.
Curând se naşte Pruncul,
cel mai presus de moarte,
şi Maica Lui din ceruri
odihnă-n veci nu are...
mă fure, dar, Colindul
şi ducă-mă departe-,
sunt obosit ca râul
când se revarsă-n Mare...

Lacrimi...

2011-12-09T15:08:00.001+02:00

9 Decembrie 2011

Cumpăr lacrimi...

Mamei

În Copilărie

o auzeam pe Mama

rugându-se:

„ Doamne, dă-mi lacrimi

de-ajuns !”

Tata era plecat, departe în Munți,

noi,

în jurul aceluiași plâns,

dezbrăcați și desculți.

Risipiți, ca un fum,

au trecut anii,

cei tulburi

și grei.

Mai aud și acum

Rugăciunea din sufletul ei...

Trece poetul...

2011-12-08T10:25:00.002+02:00

8 Decembrie 2011, dimineața...

Trece poetul
tăcut,
ca un gând.
Aerul se bucură
de respirația
lui,
împărtășită-n cuvânt.
Trece poetul
de Aer flămând-
blândă adiere
de vânt...

Bună ziua...

2011-11-30T10:07:00.002+02:00

30 Noiembrie 2011
"Când întâlneşti în calea ta un român,
să-i zici «Bună ziua», dar maghiarului să-i zici «Jo napót»,
iar neamţului «Guten Tag»
şi treaba fiecăruia dintre dânşii e cum îţi dă răspuns."
Ioan Slavici Lumea prin care am trecut

Să nu-ți fie mâna slută
Și nici limba gurii tale,
Totdeauna tu salută
Omul întâlnit în cale!

Nu-i nimic de nu-ți răspunde,
Nicio supărare nu-i,
Plece el spre oareunde,
Vine altu' n urma lui.

Să nu-ți fie gura mută
Și nici mâna în zadar,
Celuia ce nu salută
Dă-i binețea ta în dar...

Doină repetată...

2011-11-22T12:33:00.002+02:00

22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2011
Celor dragi

Tot mai puţin loc
e pe pământ,
maica mea are dureri
de cuvânt,
spre dimineaţă
ea va naşte un fiu,
prea târziu, prea devreme,
nu ştiu.
Naşterea lui
să-i fie uşoară,
se sparge în ţăndări
frigul de-afară
de când tot aşteaptă,
aşteaptă să vină
țipătul pruncului,
răstignit
în lumină!…

Frunză verde încă, frunză verde,
Copacul meu e tot mai cenuşiu-
60 de ani! Nici nu îmi vine-a crede,
Când au trecut atâţia nu mai ştiu...

Bate vântul rece printre crengi,
De unde vine n-aş putea să spun-
Tu singură eu ştiu că mă-nţelegi,
Mama celor trei bărbaţi de-acum:

Silvanus, Horia şi Dorul tău
Ce l-ai visat să-ţi fie fată-n casă,
60 de ani! Şi nu îmi pare rău
În urma lor ce Poezie lasă!

Câţi au rămas? O ştie Cel de Sus,
Cuvântul doar să-mi fie sănătos,
Încă mai am, încă mai am de spus
Atâta freamăt, poate cu folos!

Nu sunt bătrân, aşa precum se spune
În actele din starea mea civilă,
Tot sufletul în palme ţi se pune,
Precum în vremea când erai copilă

Şi eu copchil, acolo printre Moţi,
Cu toată fericirea de pe Munte,
Nu e târziu, eu ştiu că tu mai poţi
Să faci din el peste prăpăstii, punte.

Ţi-aduci aminte, ce nebuni eram,
Ca două curcubee însetate!
60 de ani! Atâţia oare am?
Iubita mea femeie, nu se poate!...

Nu vindecă somnul...

2011-10-30T15:53:00.002+02:00

Duminică, 30 Octombrie 2011.

Nu vindecă somnul
tristeţile mele,
doar le amână
cu încă o zi,
afară e noapte,
în carul cu stele
poveştile tale
sunt tot mai târzii...
Nu auzi cum se roagă
Copilul din mine,
urcând prin poemul acesta
pe brânci-
„nu pleca, mamă,
Noiembrie vine,
lasă-mi întreagă
lumina de-atunci!”
Nu vindecă somnul
neputinţa din noi,
secundele toate
de sunt numărate,
Ora de-acum
să o dăm înapoi
şi viaţa aceasta dacă se poate...
Până la ziua
de după perdele
nimeni nu ştie
cât a rămas,
nu vindecă somnul
tristeţile mele,
doar le amână
cu încă un ceas...

Sunt lucruri în viaţă...

2011-10-30T15:50:00.001+02:00

27 Octombrie 2011.

Sunt lucruri în viaţă
pe care nu am vrut niciodată
să le înţeleg,
de teamă să nu-mi ucid
Copilăria,
copilăria mea de pe pământ.
Copil fiind,
mă rugam norilor
să nu coboare mai jos
decât vederea,
să-mi pot pipăi umbra
credincioasă,
pe drumul dintre Leagăn
şi Acasă.
Mă rugam Dorului
să nu-mi spună de unde vine
şi încotro se duce,
de ce îşi doarme somnul
tata
sub o cruce,
de ce în ochii mamei,
cei mereu,
arde-o lumină
dinspre Dumnezeu!
Sunt lucruri
de care nu trebuie să te atingi,
nici să le priveşti
prea aproape.
Eu
toată viaţa am purtat
minunea
sub pleoape...

Poetul şi Poezia...

2011-10-23T15:50:00.001+03:00

Duminică, 23 Octombrie 2011.

Umilit şi urât îşi iubeşte atât de mult semenii!

Vorbele de ocară, în-josirile lor, devin psalmi în gura poetului.

Orice lucru atins de privirile lui se însufleţeşte.

Suferinţa diamantează aerul, cuvintele.

Se ştie pătruns de Duh.

În vechime el se numea versuint, cel care spune şi scrie versuri!

Adeseori închis în celula vieţii, cerneala era sângele său.

Poezia nu putea fi înlănţuită.

Nici culoarea ei!

Nici cântecul.

Poezia e starea ne-stării, cu bucuria poruncii dintâi:

”Să fie Lumină!”

De aceea poetul este invidiat de întunericul din om şi din afara lui!

E arşiţa de pe crucea Celui ce a iubit atât de mult lumea

şi poezia ei:

„Mi-e sete!”

Când tace, cântă în cer privighetorile!

Când scrie,

se face linişte în jur.

Cine o face? Niciodată nu ştie...

Liniştea de Duminică.

Învierea ei.

Poezia

e Respiraţia lui Dumnezeu pe pământ!...

Boala de moarte...

2011-10-23T15:49:00.001+03:00

Duminică, 23 Octombrie 2011.

Felurite sunt bolile de pe pământ,
trecătoare şi ele.
Toate îşi au leacul lor,
vindecător.
Suferinţa e unică!
Ea doare.
Dintre toate,
boala de moarte
e cea mai ucigătoare.
Dacă nu e tratată
la timp...

Crizanteme...

2011-10-20T20:20:00.002+03:00

19 Octombrie 2011.

„Să nu-ţi fie teamă”, dimineaţa-n zori
M-a trezit lumina scrisă în poeme,
A căzut azinoapte bruma peste flori,
Sufletul mi-e încă plin de crizanteme.

Pururi dătătoare de-adevăr şi pace,
Crizanteme albe, mirosind a viaţă,
Să nu-ţi fie teamă, frig dacă se face
Câteodată-acolo, ele nu îngheaţă...

Poem în doi...

2011-10-20T20:10:00.001+03:00

18 Octombrie 2011.

Ce arșiță-i printre cuvinte
În Ruga noastră către ploi,
Din umbra ei mi-aduc aminte
De Raiul izgonit din noi...

În ochii tăi, ce nu-i pot spune,
De-atunci mă strigă Dumnezeu
Și mi se-arată, ce minune!
Când scriu, același curcubeu.

Nu vreau să știu a cui e vina,
Nu vreau să știu nici vina ce-i,
Aprinde-mi, până poți, lumina
Și joacă-te cu raza ei...

De-acum voi fi tot mai cuminte
Sub pom și tot mai amândoi,
Ce secetă-i printre cuvinte
În Raiul izgonit din noi!...

Vin din Ardeal...

2011-10-16T10:14:00.004+03:00

Duminică, 16 Octombrie 2011.

Vin din Ardeal, mereu de-acolo vin,
Spre Casă gândul tot mai des mă-ndeamnă
Neobosit de vremuri şi deplin
Pe dealurile mele dinspre toamnă...

Ce sfântă-i setea spusă la izvor
Şi mă îmbăt din apa lui curată!
Vin din Ardeal şi oasele mă dor
De parcă mi-au fost trase iar pe roată!

„Doamne-ajută” îmi spun Moţii mei
Şi slova lor e tot mai necăjită,
Aici şi-acum nu pot să spun de ce-i,
Cine le duce limba în ispită?

De peste tot îmi ies tăceri în drum,
Precum haiducii-n vremi e pribegie!
Vin din Ardeal, vin supărat acum,
Dar supărarea încă nu mă ştie...

Cu braţele-ntinse spre tine...

2011-10-06T21:14:00.001+03:00

3/4 Octombrie 2011.
“dextram dantes”

Acum, prietene, ştiu că ţi-e bine,
Totul în jur amiroase a Rai,
Mâna mea dreaptă e-ntinsă spre tine,
Nu, nu îţi cere nimic să îi dai,

Nimicul-nimic din ce ai nu îţi cere!
Odată, când vei fi singur sub stea
Obosit şi sărac de atâta avere
Poate vei avea nevoie de ea...

Orice trufie se stinge învinsă,
Marea din gânduri adoarme pe grind
Şi mâna mea stângă spre tine e-ntinsă-
Vino aproape să te curpind...

Din toamna mea...

2011-10-06T21:09:00.001+03:00

5 Octombrie 2011, în zori...

Când fierbe mustul
cine să-i învingă
bucuria limpezită-n vin?
Atunci când scriu
tu lasă-mi să te ningă
cuvintele venite din senin...
E Toamna mea
din care plec şi vin,
ca frunzele
pe ramurile goale,
aici să-mi fie
ultimul suspin
lângă surâsul primăverii tale...

Autumnală...

2011-09-29T23:45:00.001+03:00

29 Septembrie 2011.

Se-aude vremea cariind în grindă,
De linişte se umple cerul tău!
Lasă-mi oftatul să mi te cuprindă,
Nu are cum să-ţi facă niciun rău...

Cât Dor mi-a mai rămas până la cruce?
Ţărâna de sub tălpi e numai scrum,
Septembrie din caledar se duce,
Pune-mi ceva în locul ei de-acum.

Prin Apuseni, acolo într-o casă
O Mamă în curând mă naşte iar,
Copil de sunt de-a pururea nu-mi pasă,
Tu să-mi rămâi în loc de-Abecedar...

În palmele tale...

2011-09-28T15:20:00.001+03:00

28 Septembrie 2011.

Ia-mi în palme gândul
precum olarul
lutul frământat cu sudoare
și fă-mi din ele
ulcioare
însetate lângă izvoarele tale.
Ia-mi în palme sufletul
mistuitor
și spune-i ceva despre ploi.
Soarele a trecut demult
de amiază.
Liniștea urcă în vie
șerpuind pe araci.
Umbrele amurgului cresc
peste noi.
Ia-mi în palme cuvântul
și taci...

Duminică, Dumnezeu...

2011-09-28T15:17:00.001+03:00

25 Septembrie 2011.

M-a întrebat cineva odată,
nu ştiu de era creştin
sau ateu:
„dacă lucrarea Lui
e terminată,
Duminica se mai odihneşte
Dumnezeu?”
Lucrarea noastră,
nu e gata nici mâine,
dar mâna mea astăzi se roagă
şi scrie:
„dă-ne nouă, Doamne,
cereasca Ta pâine
şi nu ne lăsa
ispitiţi în pustie!...”

Târziu de vară...

2011-09-28T15:15:00.001+03:00

21 Septembrie 2011.
Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Nici ele nu mai au în gânduri loc,
Legat de lut doar umbra mă mai ţine
În clipa ta, cea fără de noroc...

Odată o să uiţi de toate cele
Ca de-o lumină care nici n-a fost,
Dacă mai treci prin versurile mele
Unul măcar învaţă-l pe de rost.

Porunca asta ultima să-mi fie,
Tu lasă-mă tristeţii să mă-nchin,
Acum e toamnă, strugurii în vie
Cât de curând se vor întoarce-n vin.

Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Se mistuie ca aurul în foc,
Tot mai târziu o să auzi de mine,
Tot mai departe şi tot mai deloc...

Tu mi-ai jignit cuvântul...

2011-09-20T08:17:00.001+03:00

19/20 Septembrie 2011.
Unui a mic...

Tu mi-ai jignit părinţii,
de mine nu îmi pasă,
oricâte vorbe grele
asupra mea arunci,
eu ştiu că niciodată
tu n-ai avut o casă
în care să se-audă
un gângurit de prunci...
Tu mi-ai jignit strămoşii,
cei vecuiţi în piatră,
cu fluierul, flămândul,
cu roata ce-ai avut?
Pustiu se-aude gândul
prin cerul tău cum latră
şi sufletul, sărmanul,
din tine l-ai vândut!
Şi tu, ca fiecare,
la Marele Judeţ
odată vei ajunge,
lumina să te-mpartă,
să-mi fie-ntreagă vina
dacă l-am scris citeţ,
tu mi-ai jignit cuvântul,
tăcerea nu te iartă...

Lumină locuită...

2011-09-14T21:44:00.004+03:00

14 Septembrie 2011, în zori...

„Eşti o lumină locuită...”

Întunericul se auzea

spărgându-se-n bucăţi.

Se crăpa de Ziuă-n afară.

Zorile curgeau

peste Munţi

şi tu râdeai

fericită

ca o ploaie de vară...

Între vânt şi cuvânt...

2011-09-11T12:21:00.001+03:00

Duminică, 11 Septembrie 2011.

De unde mi-e cuvântul,
cel pironit pe cruce,
de unde bate vântul
şi încotro se duce?

Pe cel dintâi de toate
îl simt, neliniştitul,
tăcerea pe la spate
înfige-n el cuţitul...

Tu linişteşte-mi vântul,
să-l duci în altă parte
şi lasă-mi viu cuvântul
neterminat din carte...

Mori liniştit...

2011-09-10T08:41:00.005+03:00

Baia de Criş, 10 Septembrie 2011.

Mori liniştit, sunt lângă tine-acum,
Sufletul tău în linişte mă îmbracă,
Ştiu că te doare flacăra din scrum
Şi stingerea mereu tot mai săracă...

Toţi prietenii te vor jeli puţin,
Pe urmă parastase îţi vor pune,
Tu iartă-i pe aceia care vin
În preajma ta, străini de Rugăciune,

Tu iartă-i pe aceia care-mi spun
Că moartea în uitare te va duce
Şi lasă-mă din trunchiul de gorun
Să-ţi fiu la căpătâi de-a pururi cruce...

Doină neterminată...

2011-09-08T23:00:00.005+03:00

8 Septembrie 2011.
Frunză arsă de gorun,
Cetină de brad căruntă,
Numele pe care-l spun,
Logodit fără de nuntă,
Iancu, cel trudit sub stele,
Pe o prispă de brutar,
Obosit de Dor şi jele
Adormi-va iar şi iar...
Îl ard cântece surpate
Într-un ochi de fluier sfânt
Doamne, dă-i odihnă-n toate
Şi în Cer şi pe pământ!
Vindecă-i din suflet graba
Şi lumina din obraz,
Dacă noi dormim degeaba
Măcar el să fie treaz...

Nu-i vârsta mea...

2011-08-03T21:51:00.001+03:00

2/3 August 2011

Nu-i vârsta mea în care locuiesc,
Mirarea ei de nu mă mai încape,
Ce tânăr sunt atunci când te iubesc!
Cine îmi fură ziua de sub pleoape?

Nu-i vârsta mea, a cui să fie oare?
Tu vindecă-mi această îndoială,
Fântână însetată de izvoare
Ce Dor înalt în mine dă năvală!

Cu tâmplele cărunte de întrebări
Când voi ajunge obosit sub cruce,
Spre dincolo de ultimele zări
Nu-i vârsta mea din care mă voi duce!

Şi câinele meu ştie...

2011-08-03T21:50:00.000+03:00

Duminică, 31 iulie 2011.

Şi câinele meu ştie
când e Duminică,
după felul în care mi se uită
în ochi,
mai ales atunci,
când bat clopotele
a
liturghie...

În bojdeuca poeziei...

2011-07-24T18:29:00.002+03:00

23/24 Iulie 2011.
Afară plouă,
ori întunericul curge peste mine?
Doamne,
ce arşiţă îmi pârjoleşte
Vederea!

Am învăţat şi nu uit niciodată
Cum să îndur sudalma şi să tac,
Precum tăcea şi celălalt pe roată,
Strămoşul meu, vândutul din Albac...

Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu,
S-au potolit pe rând şi fiecare
Cu faţa frântă către Dumnezeu
În Rugăciune şi-au cerut iertare!

N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă,
I-am alduit din lacrimă pe toţi,
Să nu-i robească dorul de colivă,
Coliva mea şi-a neamului de moţi.

Mi se spunea şi-n vremurile-acele
Că nu am voie să gândesc rotund,
Să-mi lase-n pace versurile mele,
În bojdeuca lor să mă ascund;

Acolo, în tăcerea din cuvânt,
Niciunei bunătăţi nu îi duc lipsa-,
Sărac şi necăjit, aşa cum sunt,
Să mă găsească viu Apocalipsa...

Grădina din vară...

2011-06-14T09:11:00.001+03:00

13 Iunie 2011.

Nici eu nu am crezut, dar simt acum,
Mi-e martor din cuvinte Dumnezeu,
Când trec prin via din Grădină cum
Se vindecă de toate lutul meu

Şi mă pătrunde Duhul cel înalt
Şi apa se-nfioară în fântână,
Nici nu mai ştiu cât sunt din celălalt,
De care veşnicia mă amână...

Îmi pipăi Dorul şi-i atât de viu!
Din cel ce sunt nimic nu mă mai doare,
E vară şi-i lumină-n tot ce scriu
Şi Cerul curge-albastru din culoare...

Te-aştept în ceasul meu de liturghie,
Aici unde nu doarme niciun gând-
Se-aude vântul, oare el să fie,
Ori paşii tăi prin Aerul flămând?!

Bucuria luminii...

2011-06-06T08:50:00.001+03:00

MARIE!

2011-06-06T08:49:00.001+03:00

5-6 Iunie 2011.

Pentru numele tău, plin de Duh Sfânt,
Pentru cel născător de Copilul Iisus,
Nici în Cer, poate nici pe pământ,
Nu voi găsi cuvinte de-ajuns!

Numele tău, ca o amforă plină,
Cine l-a pus Veşniciei hotar,
Cine l-a spus prima oară-n lumină?
Numai rostindu-l eu mă umplu de har...

MARIE! Fiorul cel sfânt îmi cuprinde
Fiinţa întreagă în care mă ştiu-
Nu voi găsi niciodată cuvinte
Până la Viaţă întreg să îl scriu!

Eu nu îţi ridic din noroi osanale,
Nici stele furate nu pun pe altar,
Tu încă mai legeni pe braţele tale
Speranţa din urmă și nu în zadar...

Omul şi câinele...

2011-06-05T15:47:00.001+03:00

Duminică, 5 Iunie 2011.

Mergea a-bătut în urma dricului,
Grivei, cel mai rău câine din sat,
cu trei zile în urmă stăpânul lui
singur la marginea frigului l-a lăsat.

De când i-au pus trupul în groapă
a rămas de veghe pe mormânt,
fără să mănânce, fără să bea apă,
aşteptându-şi moartea ca un pustic sfânt.

Şi-au hrănit tristeţea din aceeaşi pâine
cât au fost în viaţă purtători de nume-
sufletul de Om şi sufletul de câine
împreună iarăşi hoinăresc prin lume...

Înălțarea...

2011-06-02T08:11:00.002+03:00

Joi, 2 Iunie 2011.
Ev. Luca 24, 35-53

Să-mi ascultaţi umilele cuvinte,
Prietenii mei, atâta vă mai cer,
Din Cartea Sfântă să luaţi aminte,
Iisus S-a Înălţat atunci la Cer!

El ne-a lăsat Aici cu „Pace vouă!”
Pe Muntele Măslinilor târziu,
Avea-n privirea Lui atâta rouă-
„Să nu vă tulburaţi!” Sunt Eu, Cel Viu,

Cel umblător prin lumea de păcate
Şi trupul Lui învăluit de nor,
Cu toate aşteptările-mpăcate
S-a Înălţat din văzul tuturor!

Eu ştiu că n-aveţi Timp să îmi citiţi
Poemul meu în care încă sunt,
Prietenii mei, atâta doar să ştiţi-
Există Înălţare pe pământ!

Din somn...

2011-05-31T08:17:00.002+03:00

30/31 Mai 2011.

Merg să mă culc, nimicurile toate
Mă obosesc de-o vreme și mă dor,
Ce singur sunt! Mai singur nu se poate
În așternutul meu mistuitor!

Aștept să vină somnul să mă poarte
Pe aripile lui de albatros
Rănit de toate clipele deșarte
Din care n-am avut niciun folos.

Dacă mi-o fi sorocul să mă scol
Ca de obicei mult prea devreme,
Îți voi lăsa uitat în locul gol
Cel mai nescris poem dintre poeme...

Invidia...

2011-05-28T08:51:00.001+03:00

27/28 Mai 2011.

Nu am înţeles niciodată
meca-nismul invidiei.
Ştiu că de la facerea lumii există.
Când a zis Dumnezeu
„să fie lumină”
întunericul s-a tulburat
în sinea lui cârtitoare...
„Să facem om după chipul
şi după asemănarea noastră!”
Şi celălalt ne-chip
s-a of-uscat din nou...
Acum, când scriu,
cineva se uită in-vidios
peste umărul verbului meu
numărându-i silabele...
Si-labisind
nici el nu ştie câte le are...
Invidia!
Şi totuşi fără ea
viaţa aceasta ar fi
atât de mono-tonă...

Tot mai aproape sunt...

2011-05-24T14:49:00.001+03:00

23 Mai 2011.

Te-ai cuibărit minune-n ochii mei,
Rămâi acolo, mi-e atât de bine!
Mă arde gândul, mântuie-l de vrei,
Dar nu îl întreba de unde vine...

Mi-e Dor de tine, cum aş vrea mereu
Înveşnicirea mea să te cuprindă!
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu,
Şi liniştea prin sânge mă colindă.

Din tot ce sunt nimic nu mă mai doare,
Cine mă cheamă din acel ce nu-s?
Când Viaţa e o veşnică întrebare
Mă simt tot mai aproape de răspuns...

Cântec simplu...

2011-05-22T12:17:00.001+03:00

Întru amintirea lui Ioan Buteanu, prefectul Zărandului...
Duminică, 22 Mai 2011.

Nu mă dau robit mâniei,
Răzbunării nu mă-nchin,
Vin din Munţii Veşniciei,
Din Ardealul meu eu vin.

Am umblat cu tălpi rănite
Peste şerpi şi mărăcini
Şi-n Acasa mea, ţin mine,
Am fost slugă la străini!

De am tras în jug, ca vita,
Lacrimi secerând din lan,
Mi-am dat de la gură pita
Pentru prietenul-duşman

Şi atunci, ca drept răsplată,
Am primit în schimb sudalme.
Tot norocul lui să-l bată
Înfrăţit, cu-aceleaşi palme!

Limpezit de Cer mi-e gândul,
Niciun nor pe suflet nu-i-
Toţi plecăm de-aici cu rândul,
Fiecare-n moartea lui...

Liber...

2011-05-20T08:01:00.001+03:00

19/20 Mai 2011.

Gândul meu scrie
și nu e târziu!
Cătușe nu sunt
pentru el, nici sicriu.
Ce sfântă e
libertatea spusă-n cuvânt
și dulce ca mierea!
Îți mulțumesc ție,
care știi să-i citești
până la capăt
tăcerea...

POEZIA nu se face...

2011-05-20T07:59:00.001+03:00

18/19 Mai 2011.

POEZIA adevărată
este
mai dinainte de durerile facerii
noastre.
Ea poartă numele
ei.
Când scriu
mă simt amanetat
bucuriei...

Păianjenul...

2011-05-18T08:18:00.001+03:00

16/17 Mai 2011.

Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea...

Au înflorit castanii...

2011-05-15T11:28:00.001+03:00

Baia Mare, 14 Mai 2011.

Au înflorit castanii, nu-i auzi?
Floarea lor ne cheamă-ntre petale,
Mi-e dor de tine iarăşi să m-acunzi
În neodihna veşniciei tale...

În tot ce eşti, nimic să nu te doară,
Au înflorit castanii din cuvânt,
La Baia Mare, seara când coboară,
Par candele aprinse pe pământ...

Au înflorit castanii, tu mă iartă,
Aici pe prispa rumenă din Vis
Sufletul ţi l-am cioplit în poartă,
Poarta deschisă către paradis...

La Baia Mare sunt...

2011-05-15T11:26:00.002+03:00

Vineri, 13 Mai 2011.

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Când spun mi se iluminează fiinţa
Şi ard prin trupul meu ţâpuritoare,
Ce vesel...şi aproape de Săpânţa,

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Iar duhul meu e chivără pe Munţi,
Aici lumina strigă în izvoare
Şi îngerii din cer umblă desculţi-

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Marmaţia îmi sighetă prin vine
Şi Amintirea din cuvinte doare,
Aici nimic nu pleacă, totul vine-

Ce dulce-i graiul- fagure de miere
Şi Aerul e-o sfântă Sărbătoare!
Mă simt aici ca după Înviere-
La Baia Mare sunt, la Baia Mare...

Singurul meu adăpost...

2011-05-15T11:24:00.001+03:00

11 Mai 2011.

Aşa mă simt în tine, Poezie,
precum
se simte melcul
în casa lui-
singurul meu adăpost.
Cu tine
nu mă grăbesc niciodată
pe drum,
nici nu are rost...

De vorbă cu Poezia... 4 Mai 2011- Poeme cu statui- un tânăr poet...

2011-05-08T09:15:00.003+03:00

E linişte ca după nuntă...

2011-05-08T09:11:00.001+03:00

Duminică, 8 Mai 2011.

Te uită-n ochii mei şi-ascultă
Până ce ochii tăi mă dor-
E linişte ca după nuntă
Şi mirii tac în treaba lor...

Ce dor ciudat îmi arde huma!
E luna mai în toate cele,
Tu nu auzi cum cade bruma
Din cer pe dealurile mele?

Sătule de atâta larmă,
Ca apa obosită-n piuă,
Lasă-mi cuvintele să doarmă,
Măcar până se face ziuă

Şi-apoi jucaţi-vă împreună,
Nimic din Dor să nu te doară,
Mireasă fără de cunună
Te uită-n ochii mei-fecioară...

De nuntă...

2011-05-08T09:10:00.001+03:00

7 Mai 1978- 7 Mai 2011.

Mă cheamă drumul înapoi Acasă,
Precum îl cheamă pe Adam din rai,
Un măr aşteaptă ne-nceput pe masă
Rămas din Ziua nunţii-şapte mai...

Acolo sus pădurea se-nveşmântă
Cu freamătul amiezii dintre noi,
Curând vor fi strigările de nuntă,
Cum arde curcubeul după ploi...

La nuntă şi copiii noştri vin,
Măcar atunci şi ei când o să treacă
Prin Satul ce-a rămas tot mai puţin
Alaiul Poeziei să-l petreacă...

Te aşteptam, îţi mai aduci minte?
Şi tu întârziai să-mi fii mireasă,
La nunta noastră, cea dintre cuvinte,
Mă cheamă drumul înapoi Acasă...

Cu faţa spre Tine...

2011-05-08T09:08:00.001+03:00

4 mai 2011.

De copil ştiam de unde îmi vine
Atâta lumină-n poemele mele,
M-a născut mama cu faţa spre Tine
Acolo în Munţi, pe o cergă de stele...

Cu faţa spre Tine de-atunci am rămas,
Oricâte tăceri mi s-au pus înainte,
Ascultă-mi Iubirea curată din glas-
Nu mă lăsa, Doamne, orfan de cuvinte!

Niciunul din ele nu-i de vândut!
Până-mi va curge cerneala prin vine,
Aici, pe hârtia aceasta de lut
Aşa o să scriu, cu faţa spre Tine...

Hristos a Înviat!

2011-04-24T21:10:00.001+03:00

Duminică, 24 Aprilie 2011.

Hristos a înviat! Iisus există,
Cu „Pace vouă” o să vină iar,
Să nu fie creştin cu faţa tristă,
Nici cel fără de Paşti în calendar.

Hristos a Înviat! Lumina mea,
Cu tine-n veşnicie mă voi duce-
Cei însetaţi de Adevăr să bea
Din apa vie izvorând în cruce.

Frate-al meu de-aici, de oareunde,
Primeşte-mi, dar, salutul cel mai sfânt-
Hristos a Înviat! De crezi, răspunde-
E „bună ziua” mea de pe pământ...

Luaţi lumină...

2011-04-24T21:09:00.001+03:00

23 Aprilie 2011, ora 14.13.

Luaţi lumină şi vă bucuraţi!
E semnul că în lume nu-i târziu-
Hristos a Înviat! Hristos e viu!
În cel care nu crede să nu daţi

Cu pietre şi cu vorbe cât ocara,
Pentru el e prea devreme-acum,
E Ziuă şi petrecerea-i pe drum
Până când o să-l cuprindă seara...

Luaţi lumină, cea primită-n dar,
Din Mormântul Lui fără de moarte
Şi daţi-o, întreită, mai departe-
Hristos a Înviat! Şi nu-n zadar!

Rugă în Săptămâna Patimilor...

2011-04-22T08:30:00.001+03:00

Îţi multumesc, Părinte, că sunt viu
Şi pot vorbi Acum şi-aici cu Tine,
E Săptămâna Patimilor, ştiu
Şi cei ce Te hulesc o ştiu prea bine!

Iar Fiul Tău, cel părăsit de toţi,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Şi-acolo sus, între tâlhari şi hoţi
Aceeaşi răstignire îL aşteaptă…

Când sevele din muguri dau năvală,
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat, “nevinovat”, pe mâini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plăpândă

Şi simt şi văd cum râd în floare merii
Şi-aud cum plânge viţa cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să vie…

Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeaşi goliciune i-e ruşine,
Îţi multumesc, Părinte, că sunt Om
Şi pot grăi Aici şi-Acum cu Tine…

Semănând cu Dragoste...

2011-04-22T08:28:00.001+03:00

20 Aprilie 2011.
Mi-am semănat cu linişte grădina,
Ce bucurie m-a cuprins nu ştiu!
Ascultă cum se zbenguie lumina-
E devreme-acum ori e târziu?

Mi se-nfioară apostolic mâna,
În sinea ei sămânţa e-n zadar,
De când aşteaptă dinspre cer ţărâna,
Să-i fie jertfă pusă pe altar!

Ea pentru tot ce este poartă „vina”,
Cum vinovată-i Eva între femei-
Mi-am semănat cu Dragoste grădina,
Să-i aşteptăm în pace rodul ei...

SCRIPTURA...

2011-04-22T08:26:00.001+03:00

18 Aprilie 2011.

Fără de Scriptură casa nu e casă,
Nicio Bibliotecă fără ea nu îi,
Fericit drumeţul ce în urmă lasă
Măcar o potecă din viaţa lui...

Pe acel ce crede nimeni nu-l obligă,
Fiecare simte ceea ce există,
Nu e înţeleptul insul care strigă,
Nu e mântuitul cel cu faţa tristă!

Cel care îşi teme naşterea de moarte
Nu ştie vreodată Învierea ce-i!
Orişice poruncă din această Carte
Dinspre bucurie arde slova ei.

Fără de Scriptură nu e mănăstire,
Fără de Scriptură adunare nu-i,
Ea e scriitura mai presus de fire,
Nu-i smintiţi cuvântul de la locul lui!

Am adormit azi-noapte în Poem...

2011-04-03T10:15:00.004+03:00

Duminică, 3 Aprilie 2011, în zori...

Am adormit azi-noapte în Poem
Ca un prunc pe braţul sfânt al mumii
Şi-acum, spre Ziuă, încă te mai chem
Să-ţi odihneşti în el tăcerea humii...

Nici nu mai ştiu ce Vis m-a cotropit,
Ningea cu flori mirate de cais,
Nici nu mai ştiu din Dor cine-a grăit-
Trezeşte-mă şi-apucă-te de scris!

Poem pentru ochii stinşi...

2011-04-03T10:14:00.001+03:00

Profesorului univ. dr. Gheorghe Şora
1 Aprilie 2011.

„Sunt o epavă”, da, aşa mi-a spus
Mai înainte de-a pleca din lume,
Tu uită-te de jos şi până sus
Cât de puţin am mai rămas în nume...

Sărac mă ştiu şi ce bogat eram
Cu sufletul preaplin de-nvăţăminte,
Lumina, nici lumina n-o mai am,
Mă arde mâna când rostesc cuvinte...

S-a dus şi el acolo unde zarea
Îşi odihneşte liniştea din gând,
Rămâne-n urmă pururi întrebarea
În care ne petrecem rând pe rând...
......................................................
„Sunt o epavă” şi nimic mai mult
Şi ochii lui orbiseră-n afară,
Acum, când scriu, aprilie- ascult
Cum plânge floarea lor a primăvară...

Cuvântul...

2011-04-03T10:12:00.001+03:00

2/3 Aprilie 2011.

Pe cel bolnav şi singur pe pământ
L-a întrebat Iisus-„ ce vrei să-ţi fac?”
Să mă vindeci, Doamne, prin cuvânt,
Cuvântul este Adevăr şi leac!

Să mă vindeci prin puterea lui,
Care strămută Munţii din vecie,
Fără cuvânt din tot ce este nu-i,
El de la început a fost să fie...

Ce fericit e sufletul din mine
Când îl chem pe nume şi răspunde!
Să-l preţuim aşa cum se cuvine,
Prieteni de aici şi de oriunde.

Cuvântul să vă fie Dor şi scut,
Aerul statornic de sub stele,
Întru el în lume m-am născut
Din Cântecul rotund al maicii mele...

Pe cel orbit de viaţă pe pământ
L-a întrebat Iisus, „ce vrei să-ţi fac?”
Să mă vindeci, Doamne, prin cuvânt-
Cuvântul Adevărului din veac.

Sufletul...

2011-03-28T19:32:00.002+03:00

Dumnică, 27 Martie 2011, la amiază...
„...ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”

Lasă-ţi trupul tău deoparte,
Despre suflet vreau să scriu
Un Poem fără de moarte,
Un Poem fără târziu...

Lumea asta să-nţeleagă,
Până-n marginile ei,
De ce-mi eşti atât de dragă,
Şi Iubirea noastră ce-i?

De ce ochii mei de-o vreme
Ard în Rugăciunea lor,
Tu de Dor nu te mai teme,
Dorul mai presus de dor!

Lasă-mi trupul între râuri,
Unde patima cuvântă
Şi îngemănaţi de-a pururi
În aceeaşi sete sfântă,

Tu să-mi pui în Crez cuvinte
Cum în alte gânduri nu-s
Şi să mă aduci de-aminte
Că nu-i jos fără de Sus!

Sterp e numele fântânii
Fără de izvorul ei-
Doamne, dă-i răspuns ţărânii
Sufletul acesta, ce-i?

Nu vă jucaţi cu Moţii...

2011-03-27T11:39:00.001+03:00

Vineri, 25 Martie 2011.

Nu vă jucaţi cu Moţii, în demnitatea lor
Citiţi-le cu grijă durerea de pe roată,
Prin tulnice mai arde acelaşi Unic Dor
În care Avram Iancu s-a-nveşnicit odată...

Nu vă jucaţi cu Moţii, nu-i întrebaţi cât pot
În Ţara lor de piatră să tacă şi să-ndure,
De la bătrânul vajnic şi până la nepot
Mai ştiu să pună mâna pe coasă şi săcure.

Dar să nu-i scoată nimeni din lacrimă afară,
C-atunci detună Munţii de fulgerele lor,
Nu vă jucaţi cu Moţii, că s-ar putea să doară,
Prin tulnice mai arde acelaşi Unic Dor

Din care Crăişorul mereu şi iar ne ceartă
Că nu am ţinut seamă de Testamentul lui,
Nu vă jucaţi cu Moţii, tot mâzgălind pe hartă
O patrie străină, din pofta nu-ştiu-cui!

Te-am pus hotar luminii...

2011-03-27T11:37:00.002+03:00

Duminică, 27 Martie 2011.

Se-aprind în seară crinii,
Nu te întreb de vrei,
Te-am pus hotar luminii
Şi gândului temei.

Mă odihnesc cu tine,
Ca pasărea în cânt,
Ce pace sfântă-mi vine,
Visată, din cuvânt,

De mă cuprind fiorii
Aici de-atâta Dor!
Deasupra noastră norii
Îşi poartă umbra lor...

În ochii tăi e-o apă,
Ferice-i, dar, preaplinul
Din care îşi adapă
Sufletul meu suspinul...

Cum ard în seară crinii,
De-acum eu ştiu ce vrei-
Te-am pus hotar luminii
Şi Versului temei...

Ziceri

2011-03-25T22:24:00.002+02:00

Vineri, 25 Martie 2011.

Buna-Vestire a Poemului meu.
Sufletul se bucură de el,
precum MARIA
de glasul îngerului.

***
Nu te mai văd, de atâta lumină.

***
Ai grijă de aripile mele,
să nu mi le cuprindă prea devreme
zborul.

***
Curgea lumina din sufletul ei,
ca roua din ochii dimineţii.

***
Te iubesc,
cu mult mai înainte
de-a te cunoaşte.

***
Şi cuvintele au marginile lor.

***
Ascultă cum creşte iarba
din numele ei.

Iancule-Avram, cel viul...

2011-03-18T09:20:00.001+02:00

15/16 Martie 2011.

Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit sub stele
Şi a gemut în lacrimi ţărâna prea sărată,
În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele
Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată!

Cei care îl visează şi azi legat cu funii
Şi spânzurat de Cerul în care s-a ascuns-
Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii,
Toţi mugurii din codri se-aud pleznind în plâns...

Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebaţi acum,
Un fluier îşi topeşte în mine întreg amarul,
Îl judecă pe Iancu şi-l spânzură postum-
Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul...
..........................................................................
Iancule Avram, cel viul, precum mereu ţi-am zis,
Mai treacă de la tine durerea şi ne iartă-
Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit în Vis
Şi a gemut sub stele ţărâna prescurată...

Scrisoare din Arizona...

2011-03-15T14:48:00.001+02:00

14/15 Martie 2011.
Lui I. N.
Răspuns unui prieten drag, pribegind prin deşerturile Arizonei...

„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Rămân în urma noastră amintirile-
Cine la cină să le mai cheme?

Adunăm în sertarele Vieţii de toate,
Şifonierele ne sunt tescuite şi ele...”
Mi-ai umplut sufletul de singurătate,
Prieten drag al tinereţilor mele...

Cum arde acolo, departe de ţară,
Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci,
Durut înmuitate-n cernela amară
Şi iarăşi urc Dealul acela pe brânci

Şi iarăşi mă umplu de pacea rămasă
Sub streaşina Vremii, în cuibul de lut,
Ce Dor îmi lumină paşii spre Casă!
Copilăria în care o să mă mut...

„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii îşi frâng în uitare aripile-
Cine din toamnă să îi mai cheme?...”

De ce mă chemi...

2011-03-14T15:24:00.001+02:00

12/13 Martie 2011.

De ce mă chemi? Sunt lângă tine-acum,
Lumina mea, ne-preţuită vamă,
Curg pe pământ dezastrele duium,
De întuneric să nu-ţi fie teamă...

De ce mă chemi? În tine sunt, sub tâmple,
Precum altoiul într-un port-altoi
Şi niciun rău nu are să se-ntâmple
Cât vom dura în lume amândoi...

De ce mă chemi? Tu ştii atât de bine
Din totul cât mă ai, mai mult mă ceri!
Şi totuşi mi-e atâta Dor de tine
Ca în Poemul scris alaltăieri...

LA MULŢI ANI!

2011-03-08T13:40:00.004+02:00

Tuturor celor care poartă pe reverul sufletului numele acesta unic în dicţionarele lumii, alături de cuvântul Dor- FEMEIE!
EA, cea slăvită, umilită, cea din coasta bărbatului mereu – şi totuşi reazemul nostru, zarea de care ne lipim tâmplele obosite de Viaţă, dintotdeauna şi pentru totdeauna cel mai ceresc şi mai adevărat cuvânt lăsat de Dumnezeu oamenilor aici pe pământul acesta!
SĂ NU FIE OMUL SINGUR!
Cu plecăciunea cuvenită fiecăreia în parte, alături de această dulce boare de vânt, leagănul tuturor copilăriilor în care ne cuibărim mereu gândurile-MAMA!
Să vă fie mereu Duminică în suflet!
LA MULŢI ANI!

Numele frumuseţii...

2011-03-06T09:35:00.001+02:00

Duminică, 6 Martie 2011.

De frumuseţea ta de ce te miri?
Prin ea coboară Cerul peste lume,
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu e de vină ea că are nume!

Cu el în braţe mi se face Dor,
Numele tău, din toate câte sunt,
Cel mai bogat şi cel mai dătător
De pace şi de Dragoste-n cuvânt!

Eu ştiu că te-nfiori când mă citeşti,
Cum se-nfioară vântul de pe liră,
Nu ştiu nici eu anume cine eşti
Şi ochii mei de ce mi te admiră...

Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu cerceta aceste legi divine,
De frumuseţea ta să nu te miri,
Nici să nu o-ntrebi de unde vine...

Sunt, ne-sunt...

2011-03-03T14:17:00.001+02:00

1 Martie 2011.

Sunt ca un Râu rănit pe prund,
Sunt ca un ţipăt ne născut
Şi-aşa îmi vine să m-ascund
În liniştea de la început...

Şi-aşa îmi vine să mă duc
Până la capăt de poveste,
Mi-e sufletul un pui de cuc
În cuibul care nu mai este...

Sunt ca un roi pierdut de-albine,
Tu iartă-mă, de poţi şi vrei,
Greşala mea de unde vine?
Nici ea nu ştie, treaba ei-

Primeşte-mă în stup la tine...

Elegie de Primăvară...

2011-03-03T14:14:00.001+02:00

1 Martie 2011, spre seară...

E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La tine-i cald şi-i vreme bună,
Nicio tristeţe nu te-apasă,
Nicio risipă nu te-adună...

Eşti precum Marea Galileii
De chipul lui Iisus flămândă...
Să-ţi râdă-n suflet ghioceii
Cu floarea sfântă şi plăpândă!

Înmugureşte-n mine zborul
Din Rugăciunea ta înaltă,
Dezleagă-mi de îngheţ izvorul
Şi-n DOR să curgem laolaltă!...

E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La mine iarna e în toi,
Cu Elegia stau la masă
Şi viscoleşte între noi...

Înduminicare...

2011-02-27T16:18:00.001+02:00

27 Februarie 2011.

Astăzi m-a trezit în zori
Dimineaţa din cuvinte-
Înduminică-mi Părinte
Gândul mirosind a flori,

Spală-mi sufletul cu mir
Şi Vederea mea cu rouă
Şi-îmbrăcat în haină nouă
Fă-mă, Doamne, trandafir...

Când pe Singurul Tău Fiu
Răstignitu-L-am în mine,
Om am fost aici, ştiu bine,
Mi-e ruşine să mai fiu!

Fă-mă lacrimă fierbinte
Pe pământ din ochii Lui,
Mă-nduminică, Părinte-
Altă vindecare nu-i!

Dependenţa de Aer...

2011-02-26T21:39:00.001+02:00

25/26 Febr. 2011.

Toate tristeţile şi bucuriile
vin
din Aer.
Depinde
cum ai învăţat să respiri
din Copilărie...
Aerul-
Ce minunat cuvânt!
Duhul, cel purtător pe deasupra
apelor,
când pământul era netocmit
şi gol...
Şi Viaţa aceasta
vine
din Aer!
El întreţine arderea
ei...

Întoarcerea Acasă...

2011-02-26T21:37:00.001+02:00

24 Februarie 2011, spre seară...

Eram plecat cu trupul meu prin lume,
Frumos şi tânăr, gata de vânzare,
Nici nu mai ştiu ce căutam anume,
Risipa lui-risipă mă mai doare...

N-am reuşit să îl traduc din Dor,
În urmă i-a rămas rănită brazda,
Sărmanul suflet, cel tânguitor,
Şi azi se-aude cum îşi mustră gazda...

Spre seară mă întorc umil pe brânci,
Simt cât de vinovată-mi este huma,
Ce-a mai rămas din preţul ei de-atunci,
Cât a rămas din preţul lui acuma?

Eram plecat cu trupul meu prin vară
Şi pielea de miresme era plină-
Te-ntorci Acasă, dulcea mea povară,
Cine îţi face semne din lumină?

Lacrimă desculţă...

2011-02-19T21:22:00.002+02:00

13/14 Febr. 2011.

Toate despărţirile sunt triste,
Cele din care nu mai vii-napoi-
Când voi pleca să-mi pui în mâini batiste
Şi încălţările să-mi fie noi...

Mă chemă Cerul-„gata eşti, Linuţă?”
Ce cunoscut îmi pare acel glas!
Sărmana Mamă, lacrimă desculţă
Prin lumea asta fără de popas...

Mă uit la ea ca l’o icoană dulce,
Când vine seara-n ochii ei căprui
Îşi face aşternutul să se culce
Cu Tatăl nostru spus la căpătâi…

Acum când scriu ea doarme fericită,
Tăcerile din ziuă n-o mai dor,
Doar versul meu se-aude cum recită
Pe fruntea ei ca umbra unui nor…

Fântâni de vânzare...

2011-02-13T13:52:00.002+02:00

13 Febr. 2011.

E Duminică pe strada mea.
Trece un om
în amiaza mare-
ciubere avem,
doniţe avem,
fântâni aveeem
de
vânzareee!
Fântâni
cu dor de izvoare...

Cântec la marginea Satului...

2011-02-11T22:45:00.001+02:00

9 Febr. 2011.

“Se gată oamenii”, îmi spune Mama
Ştergându-şi gândurile cu năframa,
Gândurile ei ostenite de drum
Tot mai rar urcă din Vale de-acum…

Nu mai stă “nime” acolo pe crânguri
Şi vulturii parcă sunt tot mai sânguri,
De sub zăpada şi ea putrezită
Iarba m-aşteaptă demult necosită…

Liniştea roade flămândă din stele,

Fântânile ard supărate şi ele,
De-acasă, până la margina Satului,
Ea simte toate durerile lui...

„Măcar tu din când în când să te duci
Acolo în Satul rămas lângă cruci-
Se gată oamenii, cărări nu mai sunt
Între casele lor locuite de vânt...”

Numărându-mi tristeţile...

2011-02-07T21:30:00.002+02:00

7 Febr. 2011, spre seară...

Te-am auzit
numărându-mi tristeţile-
una, două, trei...şi aşa mai încet,
până la capătul lor...
Acolo,
mă aştepţi toropită
şi fericită
pe sufletul
acestui
Poem...

Nu vreau să ştiu...

2011-02-06T21:06:00.001+02:00

Duminică, 6 Febr. 2011.

Nu vreau să ştiu de ce mi-eşti dragă,
Zadarnic mă întrebi acum,
Acelaşi Dor de cer ne leagă
Şi de pământ acelaşi drum...

Atâtea frumuseţi în jur
Aşteaptă să le spui pe nume,
Doar ochii tăi le dau contur,
Există un ceva anume

Care ne ţine de cuvânt-
Nu vreau să ştiu de unde vine,
Sunt fericit că eşti şi sunt
Şi toate zările mi-s pline...

Nu vreau să ştiu de ce mi-eşti dragă,
Zadarnic mă întrebi mereu
Ce Dor ne-pământesc ne leagă
De-acelaşi Unic Dumnezeu...

Din aceeaşi lumină...

2011-02-06T00:09:00.004+02:00

5 Febr. 2011, spre Duminică...

Poezia mea, Poezia ta-

Una singură este.

Din acelaşi oftat

Dumnezeu

mi te-a dat

dătătoare

de veste,

dătătoare

de pace.

Din aceeaşi lumină

cu numele sfânt,

când mâna mea tace,

mâna ta scrie

împărtăşită-n cuvânt...

Streaşina lumii pe suflet m-apasă...

2011-02-04T23:23:00.002+02:00

4 Febr. 2011, spre seară...

Uichend nesfârşit...

Streaşina lumii pe suflet m-apasă,

Mă simt de o vreme tot mai stingher

Şi iarăşi mă poartă gândul spre-Acasă,

Pridvorul de-acolo se umple de cer...

O Mamă la geamuri nu mi se-arată,

Liniştea doarme de după zăbrele,

Ştiu că nu-i nimeni la masa pătrată,

Singure doar manuscrisele mele...

Nu mai e loc pe pământ de avarii,

De furii, de răii şi de care mai sunt,

Şi totuşi sub grinzile roase de carii

Mă văd ca un prunc înviat din cuvânt...

Streaşina lumii pe suflet m-apasă,

Nici prea devreme, nici prea curând

Iarăşi mă duce dorul spre- Acasă-

Pridvorul de-acolo se umple de gând...

Bătrânul filosof...II

2011-01-30T20:38:00.001+02:00

Partea a doua
29 Ian. 2011.

Viaţa-
ce întâmplare ciudată!
Cât am trăit-o nu am învăţat nimic
despre moartea ei.
Opera mea se împarte
în două.
Întregul nu am ştiut niciodată
ce-i...
Timpul meu
nu l-am folosit îndeajuns.
Mereu de timpul altora
am fost ocupat.
Nici întrebărilor mele nu le-am dat
răspuns.
Acum e târziu
şi clepsidra preaplină de gânduri
s-a spart...

Bătrânul filosof...

2011-01-30T20:36:00.001+02:00

29 Ian. 2011.

Bătrânul filosof

Adormise

Cu ochii deschiși

Spre Cer.

Toate florile sunt frumoase,

Unele

Chiar otrăvitoare…

Au plâns azi-noapte...

2011-01-29T14:56:00.002+02:00

Au plâns azi-noapte şi mai plâng şi-acum

Ochii tăi uitaţi într-o culoare,

Din lacrimi ţi-ai făcut spre mine drum

Şi gândul tău nelogodit mă doare...

Acum e ziuă, undeva în crâng

Se-aude mierla Dorului cum cântă,

Aş vrea în braţe sufletu-i să-l strâng-

Ai plâns azi-noapte? Poezie sfântă!

Bătrânul filosof...

2011-01-29T14:53:00.001+02:00

29 Ian. 2011.

Bătrânul filosof

Adormise

Cu ochii deschiși

Spre Cer.

Toate florile sunt frumoase,

Unele

Chiar otrăvitoare…

Mai am puţin...

2011-01-28T08:55:00.001+02:00

27 Ian. 2011, spre seară…

N-am suferit durerea ce nu doare,
Nici supărările fără motiv,
O să mă duc şi eu, aveți răbdare,
Nu sunt aici mutat definitiv…

Odată și pe mine-o să mă cheme
Plecările din lume, fără leac,
Dacă am scris cu mâna mea poeme
Nu-i vina ei că n-am ştiut să tac,

Nu-i vina mea că între azi şi mâine
Eu port în suflet Ziua cea de-apoi
Sunt precum spicul cel jertfit în pâine,
În pâinea pentru cei flămânzi şi goi…
………………………………………

Nu poate nimeni Dorul să mi-l culce
Și dacă va-ncerca, adoarme greu -
Mai am și eu puțin și mă voi duce,
Nu știu cine-o să vină-n locul meu…

Pastel...

2011-01-27T18:17:00.002+02:00

26 Ian. 2011.

Cade noaptea peste Casa noastră,
Se scaldă luna goală în părău,
A înghețat lumina în fereastră
Și dincolo de ea surâsul tău…

Ochii arși din lacrimă se-adapă,
Maica mea, ce supărări te dor?
De ger se-aude liniștea cum crapă
Pe Dealul meu cel răzimat de Dor…

Prin păduri, ca urletul de lup,
Duce-m-aș acolo și m-aș duce,
Pe la răspântii pironitul trup
A-ncremenit în Ruga de pe cruce…

Dor de Psalm...

2011-01-23T18:57:00.002+02:00

21 Ian. 2011, spre seară…

Mi-e dor să scriu un Psalm cu dorul tău,
Să-l murmurăm acolo sus pe Munte,
Toți îngerii din Cer să îl asculte
Și oamenii, cei mulți, din făgădău…

Mi-e dor să scriu un Psalm întru Iubire,
Până se face noapte în cuvânt
Și-acolo, între flacără și vânt,
Să-mi fac din el altar de mănăstire…

Mi-e dor să scriu un Psalm, ce dor mereu!
Rămas cu tine de la-ntâiul Gând,
De la întâia răsuflare, când
Te-a zămislit din coastă Dumnezeu…

Să nu fii singur! Nu așa mi-a spus?
Miroase-n ochii tăi a sărbătoare -
Aș vrea să scriu un Psalm, dar nu e oare
Poemul meu în care te-ai ascuns?

Ninge acum...

2011-01-22T18:37:00.001+02:00

21 Ian. 2010, la amiază...

Ninge acum,
cu fulgii cât oftatul,
tu taci
şi-asculţi
această simfonie,
privirea ta
spre început mă-mbie,
când pe pământ
nici nu era
păcatul...
Ninge acum
şi suntem împreună,
zăpada să ne fie
îndeajuns,
printre nămeţi,
copilă te-ai ascuns,
şi hohotele
tale
mă răzbună...

Umbra ui Grigore Vieru...

2011-01-22T18:36:00.001+02:00

20 Ian. 2011.

Miroase a tămâie versul meu,
Dar unora eu ştiu că nu le place,
Lovească-mă cât vor, durerea tace,
Nicicând nu le voi spune că mi-e greu...

De HORIA o roată mă desparte,
Stropiţi-mă cu ură şi noroi,
Odată o să obosiţi şi voi-
Timpul acela nu e prea departe...

Până atunci vă faceţi meseria,
Zidiţi-vă cu grijă piedestalul,
Să ţină călăreţul, dar şi calul,
Să nu se surpe-n ei vremelnicia...

Precum izbucul de la Feredeu,
Aşa mi-e versul, dătător de pace,
Dar unora eu ştiu că nu le place-
Miroase a tămâie versul meu...

De vorbă cu GRIGORE VIERU...

2011-01-18T10:35:00.001+02:00

18 Ian. 2011.

Tu mă întrebi ce e mai nou pe-acasă,
Tu mă întrebi ce e mai vechi pe-aici,
Acelaşi Dor pe tâmple ne apasă
Şi pe spinarea noastră-acelaşi bici...

Fratele meu, puţini şi-aduc aminte
De-Abecedarul tău şi tot mai rar,
Uitarea creşte oarbă din morminte,
Tot mai puţină-i vremea-n Calendar...

Tu mă întrebi, dar ştii atât de bine
Ce fac ai tăi de dincolo de Prut,
Ce fac ai mei, rămaşi între suspine,
Fratele meu-frate, cum ai vrut

Din ochii noştri să-ntregeşti lumina,
Dar lasă-mă să te întreb şi eu,
Precum atunci pe Muntele Găina-
E supărat din ceruri Dumnezeu?

În tot ce scriu aici tu mă citeşti
Şi sufletul de tine mi-e flămând,
Aşteaptă-mă, acolo unde eşti
O să vin şi eu, cât de curând...

Semne de punctuație...

2011-01-17T21:29:00.002+02:00

16/17 Ian. 2011.

Întotdeauna am umblat vertical pe pământ
Şi atunci când eram sub altă...ocupaţie,
Citiţi-mă, aşadar, aşa cum sunt,
Cu toate semnele de punctuaţie...

Şi, să nu vă fie cu supărare,
Cel dintâi l-am învăţat pe de rost,
Semnul crucii, fără de care
În cuvântul acesta nu aş fi fost...

Niciodată de semne n-am avut teamă!
Pe suflet, pe mâini, în poemele toate,
Dacă vă uitaţi cu băgare de seamă
Ele mai sângeră ne-vindecate…
…………………………………

Întotdeauna am umblat pe pământ vertical,
Chiar şi atunci când îmi dădeau târcoale
Pe Golgota neamului meu din Ardeal,
Tăcerile Veacului- orizontale…

Între...

2011-01-16T10:59:00.004+02:00

Duminică, 16 ian. 2011, în zori…

Între pământ
Și
Cer
E
Aerul.
Știu-
Spuse ea…
Între
Aer
Şi mine,
E respirația îngerului.
Simt-
Spuse ea…
Între respirația
Lui
Şi numele meu,
E sufletul
Acestui
Poem.
Sunt-
Spuse ea…

Te-aud citindu-mă...

2011-01-15T23:02:00.001+02:00

15 ian. 2011, spre seară…

Când scriu cu jurământ mă leg
Să-mi fie versul cumsecade,
Te-aud citindu-mă întreg
Și despărțindu-mă-n cascade…

E-atâta liniște-ntre noi
Că nu e loc nici de suspine,
Cu ochii închiși mă strigi apoi
De unde sunt să vin la tine

Și să-ți recit Poemul meu
De la-începuturile lui
Și-așa să mă întrebi mereu-
A cui ești tu și eu, al cui?

Te-aud citindu-mă cuminte
Ca o icoană din altar,
Un singur vers tu ține-l minte-
Nu-i Poezia în zadar…

Și pentru tine scriu acum...

2011-01-15T23:00:00.001+02:00

12 Ian.2011, spre seară...

Nu se desparte de parfum
Când dăruieşti cu drag o floare
Şi pentru tine scriu acum
Şi pentru ea, din depărtare...

Din orice zare când vă chem,
Chemarea mea e bucurie,
E loc destul într-un Poem
Să locuiască cine ştie,

E loc destul într-un cuvânt
Să locuiască cine vrea
Şi-acolo dacă singur sunt
Tu mântuie-i tăcerea mea...

Nu se desparte de parfum
O floare când o dăruieşti
Şi pentru tine scriu acum,
Doar timp să ai să mă citeşti...

Treceau ținându-se de mână...

2011-01-15T22:52:00.004+02:00

Eminescu-Veronica…
15 ian. 2011.

Treceau ţinându-se de mână
Ca două aripi într-un zbor,
Ca două zile-n săptămână
Şi îngerul în urma lor...

El îi şoptea un Dor fierbinte,
Ea îl sorbea din ochii lui
Şi liniştea dintre cuvinte
Gemea în bronzul din statui...

Din câte sunt aici sub cer
Dă-mi, dintre toate, un sărut,
Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,
Doar unul singur, cu-mprumut...

Ţi-l dau, dobândă nu aştept,
Eu Rugii tale mă supun-
L-a strâns atunci cu drag la piept
Şi mai departe nu vă spun...

Treceau şi Aerul suspină,
Ea, Veronica şi Emin-
Le fie trecerea deplină
De-acum şi-n veci de veci.
Amin.

Doar împreună...

2011-01-12T08:25:00.001+02:00

11 Ian. 2011.

Fără A nu este Adevăr,
El şi Ea-acelaşi bob de rouă,
Cum să împarţi lumina dintr-un măr,
Cum să împarţi o lacrimă în două?

Fără El-e zbaterea deşartă,
Fără Ea-e liniştea la fel,
Doar împreună locuind în soartă,
Cum locuieşte jertfa într-un miel,

Doar împreună este înmulţirea,
Doar împreună împlinirea ei,
De când în lume dăinuie-omenirea
Unul singur nu are temei...