Aș vrea...

 

Aș vrea să mă ascund în Munți haiduc,

Acolo, în adâncul lor de piatră,

Din lumea din afară să mă duc,

Să nu mai aud vremea cum mă latră!

 

Aș vrea să nu mai scriu niciun cuvânt,

Toate-mi vin de-o vreme împotrivă,

Cei care mă „citesc” sunt tot mai mulți

Și-aștept sentința lor... facultativă...

 

Când văd ce se întâmplă-n jurul meu

Și sus, pe Internet, mă umple greața,

Aș vrea, mă ierte bunul Dumnezeu,

Să-mi trăiesc în altă viață Viața!

 

Poate nici acolo, cine știe,

Nu-i liniștea ce o râvnesc acum,

Vreau să m-ascund în tine, Poezie,

Cum se ascunde floarea în parfum...

28 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Rugă pentru înmulțirea cuvintelor...

 

Din cinci pâini a săturat norodul

Și doi pești, atunci într-o pustie-

Erau aproape de cinci mii de guri,

Așa precum în Cartea sfântă scrie...

Ev. Matei 14-22

-Cuvinte duminicale-

 

În vremurile de-afară, tulburi și grele,

Din vacarmul vieții Tu mă asculți:

Înmulțește, Doamne, cuvintele mele,

Pâini sunt și acestea pentru cei mulți!

 

Din tot ce-am primit, facă-se dar,

Să nu rămână flămândă nicio ființă,

Ruga mea, știu, nu este-n zadar,

Zadarnic e Omul fără credință!

 

Nevrednice-s faptele fără Cuvânt,

În inima mea se-aude cum bate,

De la facerea lumii, aici pe pământ,

A fost și rămâne începutul din toate!

 

Precum din Minunea aceea, Părinte,

Făcută de Fiul, acolo-n pustie,

Înmulțește, spre jertfă, aceste cuvinte

Și-nvrednicește-le în Poezie...

Duminică, 26 Iulie 2026

 

Aceeași rugăciune de-o vreme

Îmi stăruie-n gând

Ziua și noaptea,

Mereu:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne

Și pentru neamul acesta,

Tot mai flămând,

Neamul numelui meu!

Alungă blestemul care apasă

Pe umerii Carpaților

Mei!

Când ne punem, puținii la masă,

Tot mai stropită cu lacrimi

E Lumina ce cade

peste ei...

Tu știi, așa supărată cum este,

Lumina aceasta

Cât mi-e de dragă!

Acum,

Din toată povestea durută,

Mi-a rămas în Gând

Rugăciunea

Întreagă:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne,

Pentru norodul

Tot mai flămând!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Poezia e Aerul...

 

 

Poezia e Aerul

Pe care

Îl

Respir,

În vremea

În care

Nevoia de Aer

E tot mai

Acută.

Mă-ntreb deseori

Și mă mir:

De ce-a băut

Oare,

Înțeleptul Socrate,

Cucută?

Nimeni nu este

Etern,

Fără-ndoială,

Știu!

Inteligența

Omului modern

E tot

Mai

Artificială

Și Omul

Tot mai târziu...

 

Scriu și eu și dacă scriu, ce-i dacă?

Îmi spune unul-geniu-la ce bun!

M-am supărat pe mine, o să-mi treacă

Precum toamna frunza de gorun...

 

Ne-am certat de la nimica toată,

Cum se ceartă-n iureș val cu val,

Dar Râul, care curge, cum le iartă,

Iar când ajung lângă al Marii mal

 

Ca norii-n Poezie se răzbună...

Azi nicio poticală nu mă-ncape!

Știu, orice supărare nu e bună

Când împăcarea e atât de-aproape!

 25 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Al vostru sunt...

 

Moților mei

Al vostru sunt și de acolo-mi trag
Izvoarele spre gura mea însetată,
Neam de moți, prea dureros de drag,
Mamă îmi ești și la nevoie- tată!

Neam al meu, statornic și frumos,
Cu regii și cu craii lui anume,
Spre cerul tău cu tălpile pe jos
Oriunde-aș fi rătăcitor prin lume

Când vin acasă cu întreg văzduhul
De doruri adunate în desagi,
Simt cum se pogoară-n mine duhul
Ca freamătul pădurilor de fagi.

Se varsă din șiștar în cântec zorii
Și dacă e întuneric pe pământ,
Moții mei de-aici și din istorii
Și după moartea mea o să vă cânt!

Mi-e dor de voi, cum grâului de pâine
Și vă iubesc durerile cât pot,
Al vostru sunt și veșnic voi rămâne
Cu lacrima și ochiul ei, cu tot...

Nicolae Nicoară-Horia

Retroactivă...

 

 

S-a dat o Lege, nu prea omenească,

Prin voturile ei parlamentare

Nu are voie mama să mă nască

Și dacă m-a născut, ce vină are?

 

S-o pedepsească, vai, lovi-l-ar guta

Pe cel care o judecă postum!

Retroactiv cu ce-i de vină UTA

Pentru textilele ce nu mai sunt acum?

 

Prin trupul meu se-mpuținează vlaga

Și crucile mă dor din cimitir,

De vină-i Goga, Eminescu, Blaga,

Din închisoare încă, Radu Gyr...

 

De vină-i Horeanul tras pe roată,

Și Iancu, cel cu fluier sub șerpar,

Românii mei, treziți-vă odată,

Până nu-i târziu în calendar!

 

Nu vedeți cum toate-s împotriva

Acestui neam ce-a dăinuit mereu,

Râvnindu-i, nesătui ce sunt, coliva,

Să nu le-ajute bunul Dumnezeu!

Miercuri, 22 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

„Un soclu  „Fără țară,” plânge la Iași...

Teama de Dragoste și gelozia...

 

„Nu dragostea, ci gelozia este oarbă”.

L. Durrell

 

Dragostea nu ucide niciodată,

Omule, să nu-ți fie teamă de ea!

Gelozia umblă de-o vreme deghizată,

Nu mai îndură în pustie să stea!

 

Chipul ei pare atât de frumos

Și glasul, ca mierea de-albine,

„Clipa cea repede,” cu ce folos

Când se leapădă Veșnicia din tine?

 

Teama de Dragoste cât e de cumplită!

Să nu te ajungă blestemul din ea,

Trăiește-așadar lângă ființa iubită,

Precum izbucul lângă cel care bea...

21 Iulie 2026

 

Amar și dureros cuvânt e gelozia,

Pe cei bogați, ori săraci, îi divide,

Am scris și voi mai scrie despre ea,

Ca despre o ciumă care ucide...

 

Pe ființa aceasta, hidoasă și tristă,

O văd adeseori printre prietenii mei,

Gelozia de la facerea lumii există

Și-o să rămână până la capătul ei!

 

Ea scurmă flămândă ca rugina în fier,

Precum cariul în orișice lemn,

Câtă vreme faceți umbră sub cer

Feriți-vă de ea, vă îndemn!

 

Știu că vă doare, știu că e greu

Celui ce-i poartă între brațe oftatul,

Scrie în Carte, și pe Dumnezeu

E gelos de-a pururi Nefârtatul...

 

Nicolae Nicoară-Horia