A venit toamna...

 

 

 

Nu poate nimeni gândul să-l dezbine,

Se face ziuă, Doamne, din cuvânt,

Nu la toți le ești pe plac, știu bine,

Ca tine, toamnă nici eu nu le sunt!

 

Nu-mi pasă, dar, de lume, îmi ești dragă,

Așa cum i-e drag Râului de val,

De tine-atâtea amintiri mă leagă,

Nașterea mea, acolo sus pe deal,

 

Pe Dealul plin de Dragoste și-alean,

A fost la vremea ei să se întâmple,

Bine-ai venit! În fiecare an

Te-aștept aici, tot mai brumat la tâmple...

1 Septembrie 2026

 

Ce limpede-i din dimineață roua!

Bine-ai venit Septembrie-Răpciune,

A șaptea lună-atunci, acum a noua,

Cea plină de-adevăr și-nțelepciune!

 

În fiecare an mi-aduci aminte

De Crăișorul nostru, scump și drag,

Tot rătăcind flămând printre cuvinte,

De la Vidra, la Stupină-n prag

 

Și-acum prin sânge-mi freamătă gorunul,

Septembrie din toamna vieții mele,

Acolo, i-a fost dat s-adoarmă Bunul

Sub Cerul plin de lacrimi și de stele...

 

Genunchii mei și sufletul se-nchină,

Acestui Rege până la suspin,

Acum când scriu se-aude prin grădină

Cum trece vântul cu miros de vin...

                       * * *

A venit toamna, ce cuvinte frumoase!

Răsună tulnicul, departe, în Munți,

E-atâta lumină peste pomi, peste case,

A venit toamna cu pașii desculți...

 

Închide ochii, să te cuminece gândul,

Gândul meu tânăr, cu mireasmă de mir,

Spre prispa Brutarului se-ndreaptă flămândul

Cu Ultimul Dor tăinuit sub chimir...

 

Nu credea nici el vreodată să-nvețe

Cum să adoarmă în Somnul cel greu,

A venit Toamna, adio tristețe,

De Ea să se bucure sufletul meu!

 

Inima mea dintre gânduri tresaltă,

Aceeași inimă din piept de haiduc,

Mă cuprinde o liniște sfântă, înaltă

Și curge prin mine ca un izbuc.

 

A venit toamna, Doamne ajută-mi,

Cuvântul acesta să mă nască din nou!

El nu cunoaște pustiul, nici vămi,

Se duce mereu din ecou în ecou...

...................................................................

A venit toamna, pe Dealul meu drag

Plugul din cer tot scurmă-n țărână,

Acolo m-așteaptă Copilul în prag,

Pruncul acela ce tot mă îngână...

 

Cămările Dragostei dacă sunt pline,

Nu poate Dorul flămând să se culce,

Nu ți-am spus că Septembrie vine,

Nu ți-am spus că August se duce?

 

Să trecem Dealul, ia-mă de mână,

Până nu cade bruma pe grui,

Te uiți în Poem, precum luna-n fântână,

Ce vezi acolo nu vrei să-mi spui?

                  

Nicolae Nicoară-Horia

Laudă ție, Limbă Română...

 

„Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor!”

Mirabila sămânță-Lucian Blaga

 

Vremea de-afară e tot mai păgână,

Îmi plouă în suflet cu lacrimi de mir,

A scris Eminescu în Limba Română,

În Limba Română a scris Radu Gyr...

 

Din inima ei își ia Cântecul zborul,

Îngerii-n ceruri se-aud cum colindă,

În ea se-odihnește și Doina și Dorul,

O alta nu poate să le cuprindă...

 

Poemul acesta mi-e plin de năduh,

Vin veneticii să o condamne,

Scrijelată pe pietre, pe aer, pe Duh,

În Limba Română mă rog Ție, Doamne!

31 August 2026

 

Laudă ție, Limbă Română,

Laudă cuvintelor,

Celor de față

Și-n veci tuturor!

Mirabile sunt semințele-

Cuvintele tale!

Poetul din Lancrăm

Psalmodiază

Mereu

Prin pustia

Din inima

Noastră;

Din ceruri îi ascultă

Și

Dumnezeu

Cântarea măiastră...

Laudă ție, Limbă Română!

În limba strămoșilor tăi

Daci,

Plină de dragoste,

Niciodată

De ură,

Oricâte botnițe

Îți vor pune

Dușmanii pe gură,

Tu

Nu ai voie

Să taci!

 

Doamne, ce gând înalt mă cuminecă

De toate păcatele pe care le știu,

Limba Română e ca o Duminică,

Oricât de mort aș fi în ea înviu!

 

Zilnic mă înalță și mă coboară,

Cu ea adoarme gândul meu pe liră

Și îngerul acela-ntâia oară

Pe limba mamei mi-a șoptit-respiră!

 

Ea niciodată nu a fost ocultă,

De i-am plătit silabele în rate,

Rugându-mă și Dumnezeu m-ascultă

Și-mi înțelege slovele sărate...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Dictate...

 

Vrei adevărul, ți se dă cu flit,

Mi-aduc aminte, câtă nedreptate

Și hărțile de-atunci mă dor cumplit,

Plină-i, Doamne, lumea de Dictate!

 

E mâhnit și soarele pe creste,

Lumina curge-n hohote șuvoi,

Diktate, dictatori, totuna-mi este,

Pe nume nu le spun, le știți și voi.

.......................................................

Le-am trăit atunci, cu tot oftatul

Și-acum când scriu aud acel mișel:

„Scrie ce spun eu!” Nu uit dictatul

Și  nici pe milițianul plin de zel...

Duminică, 30 August 2026

 

N-am suferit de când mă știu dictatul

Și nici un dictator nu mi-a fost drag,

Parcă le-aud gorunilor oftatul

Din Munții mei înlăcrimați în prag.

 

Pe cei ce-au rupt atunci bucăți din hartă,

Din harta Țării mele sângerând,

Niciun plecat la ceruri nu îi iartă,

Îi judecă de-o vreme rând pe rând!

 

Și-acelora ce mai visează încă

Din trupul pământesc să rupă iar,

Același vers îmi dă mereu poruncă

Să le spun că totul e-n zadar!

 

Eu știu că nu au vreme să m-asculte,

Și născocesc în mintea lor idei-

Țara aceasta, cu dureri prea multe

A fost și-o să rămână-n locul ei!

 

Parcă le-aud gorunilor oftatul

Din Munții care încă mă mai dor,

N-am suferit de când mă știu Dictatul,

Nici Dumnezeu din cer nu-i dictator!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Tăierea capului...

 

Și totuși Capul tău plecat

Sub pământeștile porunci,

Sabia vremii l-a tăiat

Și câte capete de-atunci!

 

Se chinuie Irod dintre porunci,

Nu are-n suflet nicio sărbătoare,

I-a tăiat capul gâdele de-atunci,

Tăierea, Doamne, din adânc mă doare!

 

„Năpârcilor!” Cel mai presus de gând,

El n-a murit, Proorocule Ioane,

Parcă te-aud și astăzi detunând

Și-n jurul tău atâtea lighioane!

 

Cât Adevăr avea Ioan în Glas

Și surzii se cutremurau de el!

I-au tăiat capul, sufletul rămas

De-atunci nu are liniște defel...

29 August 2026

 

E Ziua Amintirii, Sfinte Ioane,

Botezător de legi și de Iisus,

Îți luminează chipul din icoane,

Atunci Irod degeaba l-a răspuns!

 

Celor ce nu cred în tine, încă,

În Adevărul spus de-atâtea ori,

Din peștera cuvântului adâncă,

Îmi strig durerea până către zori:

 

Bărbați cucernici, voi, femei frumoase,

Toată suflarea vrednică să știe,

A fost aici în carne și în oase,

În Duhul care strigă în pustie!

 

De el nu se atinge nicio moarte,

Capul, cel din temniță, tăiat

Și îngropat de trupul lui departe,

Nevătămat de-atunci a înviat!

................................................

Și-acum irozii vremii se-nspăimântă

Gândind la chipul celui care-ai fost,

E Ziua Amintirii tale sfântă,

O zi de Rugăciune și de Post...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Pleacă rândunelele...

 

 

Pleacă rândunelele, zbor lin,

Stă gândul în genunchi să le petreacă,

Din toate câte-n viața noastră vin,

La vremea cuvenită toate pleacă...

 

Dimineață, ca un sfânt obol,

Deasupra casei mele, gazdă bună,

S-a adunat tot neamul lor în stol

Și ciripitul în urechi îmi sună...

 

Am lăcrimat privindu-le din prag,

Orice plecare nu-i să nu mă doară,

La Anul vă aștept aici cu drag

S-aduceți pace și lumină-n Țară!

........................................................

Dintr-odată liniștea se sfarmă

Și cioburile din cuvinte dor,

Vrăbiile, trândave, fac larmă,

O să se mute-n cuiburile lor.

 

E-aproape toamna, pleacă și August,

Cum lăcrimează strugurii-n lumină

În lumina cu dureri de must

Și graurii în stoluri o să vină...

 

Nicolae Nicoară-Horia