Biblia nu este-o carte
De povești, nici să nu fie!
Ea de-a pururea desparte
Omul de vremelnicie!
Cei care-o citesc în van,
Căutând în ea vreun semn
Stând acolo pe divan,
Să se roage îi îndemn!
Biblia nu este-o carte,
Dintre câte cărți mai sunt
Și Lumina ei se-mparte
Tuturora pe pământ...
Cu coperți negre sau roșii,
Chiar „tradusă” cu greșeli,
Mi-au crezut în ea strămoșii
Cred și eu fără-ndoieli.
Numai dracii se-nspăimântă
Când o răsfoiesc anume,
Ea e din „suflare sfântă”
Scrisă și lăsată-n lume...
De-Adevăr să aveți parte!
Nu de aerul speluncii,
Biblia nu este-o carte
De povești s-adoamă pruncii...
* * *
Cine n-are Biblia în casă
Degeaba are cărți în
bibliotecă,
De cel care se supără nu-mi
pasă,
Spre el își face Dragostea
potecă...
Mi-a fost dat de multe ori în
viață,
Cu cititorul harnic și fălos
Să stau de vorbă față către
față:
„Unde-i ascunsă Cartea lui
Hristos?”
........................................................
Și-acum când scriu se uită-n
ochii mei
Și-aștept răspunsul care se
cuvine,
Pe lumea plină de creștini
și-atei
Va veni Cel ce a spus că vine
Și o să-i pună-aceeași
întrebare :
„Spune-Mi, creștine, unde-i
Cartea Mea,
Din care Soarele Cel Viu
răsare,
Ce ți-am lăsat-o să citești din
ea?”
Nicolae Nicoară-Horia
