duminică, iulie 26, 2026

Rugă pentru înmulțirea cuvintelor...

 



Din cinci pâini a săturat norodul

Și doi pești, atunci într-o pustie-

Erau aproape de cinci mii de guri,

Așa precum în Cartea sfântă scrie...

Ev. Matei 14-22

-Cuvinte duminicale-

 

În vremurile de-afară, tulburi și grele,

Din vacarmul vieții Tu mă asculți:

Înmulțește, Doamne, cuvintele mele,

Pâini sunt și acestea pentru cei mulți!

 

Din tot ce-am primit, facă-se dar,

Să nu rămână flămândă nicio ființă,

Ruga mea, știu, nu este-n zadar,

Zadarnic e Omul fără credință!

 

Nevrednice-s faptele fără Cuvânt,

În inima mea se-aude cum bate,

De la facerea lumii, aici pe pământ,

A fost și rămâne începutul din toate!

 

Precum din Minunea aceea, Părinte,

Făcută de Fiul, acolo-n pustie,

Înmulțește, spre jertfă, aceste cuvinte

Și-nvrednicește-le în Poezie...

Duminică, 26 Iulie 2026

 

Aceeași rugăciune de-o vreme

Îmi stăruie-n gând

Ziua și noaptea,

Mereu:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne

Și pentru neamul acesta,

Tot mai flămând,

Neamul numelui meu!

Alungă blestemul care apasă

Pe umerii Carpaților

Mei!

Când ne punem, puținii la masă,

Tot mai stropită cu lacrimi

E Lumina ce cade

peste ei...

Tu știi, așa supărată cum este,

Lumina aceasta

Cât mi-e de dragă!

Acum,

Din toată povestea durută,

Mi-a rămas în Gând

Rugăciunea

Întreagă:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne,

Pentru norodul

Tot mai flămând!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 


sâmbătă, iulie 25, 2026

Poezia e Aerul...

 



 

Poezia e Aerul

Pe care

Îl

Respir,

În vremea

În care

Nevoia de Aer

E tot mai

Acută.

Mă-ntreb deseori

Și mă mir:

De ce-a băut

Oare,

Înțeleptul Socrate,

Cucută?

Nimeni nu este

Etern,

Fără-ndoială,

Știu!

Inteligența

Omului modern

E tot

Mai

Artificială

Și Omul

Tot mai târziu...

 

Scriu și eu și dacă scriu, ce-i dacă?

Îmi spune unul-geniu-la ce bun!

M-am supărat pe mine, o să-mi treacă

Precum toamna frunza de gorun...

 

Ne-am certat de la nimica toată,

Cum se ceartă-n iureș val cu val,

Dar Râul, care curge, cum le iartă,

Iar când ajung lângă al Marii mal

 

Ca norii-n Poezie se răzbună...

Azi nicio poticală nu mă-ncape!

Știu, orice supărare nu e bună

Când împăcarea e atât de-aproape!

 25 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

joi, iulie 23, 2026

Al vostru sunt...

 



Moților mei

Al vostru sunt și de acolo-mi trag
Izvoarele spre gura mea însetată,
Neam de moți, prea dureros de drag,
Mamă îmi ești și la nevoie- tată!

Neam al meu, statornic și frumos,
Cu regii și cu craii lui anume,
Spre cerul tău cu tălpile pe jos
Oriunde-aș fi rătăcitor prin lume

Când vin acasă cu întreg văzduhul
De doruri adunate în desagi,
Simt cum se pogoară-n mine duhul
Ca freamătul pădurilor de fagi.

Se varsă din șiștar în cântec zorii
Și dacă e întuneric pe pământ,
Moții mei de-aici și din istorii
Și după moartea mea o să vă cânt!

Mi-e dor de voi, cum grâului de pâine
Și vă iubesc durerile cât pot,
Al vostru sunt și veșnic voi rămâne
Cu lacrima și ochiul ei, cu tot...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iulie 22, 2026

Retroactivă...

 


 

S-a dat o Lege, nu prea omenească,

Prin voturile ei parlamentare

Nu are voie mama să mă nască

Și dacă m-a născut, ce vină are?

 

S-o pedepsească, vai, lovi-l-ar guta

Pe cel care o judecă postum!

Retroactiv cu ce-i de vină UTA

Pentru textilele ce nu mai sunt acum?

 

Prin trupul meu se-mpuținează vlaga

Și crucile mă dor din cimitir,

De vină-i Goga, Eminescu, Blaga,

Din închisoare încă, Radu Gyr...

 

De vină-i Horeanul tras pe roată,

Și Iancu, cel cu fluier sub șerpar,

Românii mei, treziți-vă odată,

Până nu-i târziu în calendar!

 

Nu vedeți cum toate-s împotriva

Acestui neam ce-a dăinuit mereu,

Râvnindu-i, nesătui ce sunt, coliva,

Să nu le-ajute bunul Dumnezeu!

Miercuri, 22 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

„Un soclu  Fără țară,” plânge la Iași...

marți, iulie 21, 2026

Teama de Dragoste și gelozia...

 



„Nu dragostea, ci gelozia este oarbă”.

L. Durrell

 

Dragostea nu ucide niciodată,

Omule, să nu-ți fie teamă de ea!

Gelozia umblă de-o vreme deghizată,

Nu mai îndură în pustie să stea!

 

Chipul ei pare atât de frumos

Și glasul, ca mierea de-albine,

„Clipa cea repede,” cu ce folos

Când se leapădă Veșnicia din tine?

 

Teama de Dragoste cât e de cumplită!

Să nu te ajungă blestemul din ea,

Trăiește-așadar lângă ființa iubită,

Precum izbucul lângă cel care bea...

21 Iulie 2026

 

Amar și dureros cuvânt e gelozia,

Pe cei bogați, ori săraci, îi divide,

Am scris și voi mai scrie despre ea,

Ca despre o ciumă care ucide...

 

Pe ființa aceasta, hidoasă și tristă,

O văd adeseori printre prietenii mei,

Gelozia de la facerea lumii există

Și-o să rămână până la capătul ei!

 

Ea scurmă flămândă ca rugina în fier,

Precum cariul în orișice lemn,

Câtă vreme faceți umbră sub cer

Feriți-vă de ea, vă îndemn!

 

Știu că vă doare, știu că e greu

Celui ce-i poartă între brațe oftatul,

Scrie în Carte, și pe Dumnezeu

E gelos de-a pururi Nefârtatul...

 

Nicolae Nicoară-Horia

luni, iulie 20, 2026

Proorocul Ilie...

 


 

Drag mi-a fost și o să-mi fie

De-acum, până-n veșnicie

Zborul înălțat din vis,

Niciodată interzis!

Mi-a fost drag pân' la durere,

Fără zbor nu e cădere,

Nu au zburat în zadar

Nici Manole, nici Icar...

Îmi aduc și astăzi greață

Cei ce se târăsc prin viață,

Când am înțeles de mic

Cât de nalt să mă ridic...

 

Ce drag mi-a fost numele tău încă din zorii

Copilăriei mele ca o văpaie!

Cine iubește soarele, iubește și norii

Aducători de umbră și de ploaie...

 

Ți-am văzut făptura în carul de foc,

Poleită cu lumina dintre cuvinte,

Și copilul acela plin de noroc,

Prorocule bun, nici azi nu te minte!

 

Cum alergam desculț pe coline,

Ori mă jucam flămând pe imaș,

Niciodată nu mi-a fost teamă de tine

Când se certau norii între ei pătimaș!

 

Cât mi-am dorit cu tine să zbor,

Stăpân peste Munți și peste hârtoape!

Visul de-atunci, molipsitor,

Și astăzi mi se umezește sub pleoape...

                    * * *

Mă-ntreabă cineva de ce tot scriu

Despre sfinți și despre cele sfinte?

Dacă Ilie, ca Prooroc, e viu?

Cine-mi trimite-asemenea cuvinte

 

Oricum el nu citește, mi-a promis,

Promisiunea știu că e deșartă,

Nu vreau, vă spun și nici măcar în vis

Cu necititul să mă iau la ceartă!

 

Păcatul meu, cel neiertat, să fie,

Scriu ce mi se spune și-i de-ajuns,

Fii binecuvântat în veci, Ilie

Și-n locul meu te rog să-i dai răspuns!

 

Ca martor al Schimbării Lui la Față

Și-al Înălțării Sale în văzduh,

Fii mărturia mea rămasă-n viață,

Cuvintele sunt oarbe fără Duh...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Sfântul și Marele Proroc Ilie Tesviteanul

martor al Schimbării la Față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor, cel care a profețit Înălțarea la Cer la Domnului nostru Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor ...

„În toate timpurile, Dumnezeu alege oamenii cu care și prin care poate să comunice cu lumea, spre îndreptarea acesteia de la rătăcirile necugetate. Unul dintre aceștia a fost Sfântul si Marele Proroc Ilie Tesviteanul.

Venerarea Prorocului Ilie Tesviteanul este amintita încă din vremurile apostolice, dar sărbătorirea sa în calendarul ortodox datează din secolul al IV-lea. Biserica Ortodoxa a rânduit sa fie sărbătorit pe 20 iulie.

Despre viața Prorocului Ilie avem puține informații. În Biblie, se spune ca el evita așezările omenești, trăind în pustie și hrănindu-se cu firimiturile păsărilor cerului. Pustia în care a locuit se afla în apropierea pârâului Cherit, o regiune sălbatică, unde Ilie a fost hrănit de corbi.

Era extrem de intransigent. A trăit si a profețit în sărăcie și curăție, fiind considerat un înger întrupat, având puterea sa deschidă și să închidă cerurile. Modul său de viață și îmbrăcămintea semănau foarte mult cu cele ale lui Sfântului Ioan Botezătorul.

Fiind una dintre cele mai importante figuri ale Vechiului Testament, Sfântul Ilie a trăit în urma cu peste 2.800 de ani. Numele sau simbolizează, în limba vechilor evrei, râvna pentru Dumnezeu, care avea sa-l mistuie toată viața.

Sfântul Ilie este singurul proroc din Vechiul Testament, pe care îl întâlnim la cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaism, creștinism și islamism. Evreii cred despre el ca nu a murit, ci ca a fost luat la Cer și se va întoarce într-o zi pe pământ, sa restaureze triburile lui Israel. Unii evrei cred ca Iisus Hristos a fost chiar Ilie revenit pe pământ.

Sfântul Ilie a fost ridicat la cer în vârtej de vânt, într-un car de foc, tras de cai scăpărători, în timp ce mergea alături de Elisei, ucenicul său, căpătând, în trecerea directă de la viața pământească la cea veșnică, o calitate care lipsește omului: aceea de a zbura.”

Sursa: Ștefan Popa