joi, noiembrie 12, 2026

Și dacă scriu...


 

Aud mereu aceeași întrebare,


Sunt ca o casă fără de pereți:

De ce tot scrii și tu, ce rost mai are

Și-așa e plină lumea de „poieți?”

 

Aceiași oameni te citesc mereu,

Grăbiți și ei, spre nu se știe unde

Și dacă scriu, mă ierte Dumnezeu,

De Raza ei nu mă mai pot ascunde...

 

Cuvintele, așa cum vin, „sărace,”

Nu au cerșit la poarta nimănui

Și dacă scriu, lăsați-mă în Pace,

O alta pentru sufletul meu nu-i!

 

Eu nu-l întreb pe nimeni de ce scrie,

Mai bine decât mine, mai citeț,

Nici aici și nici în Veșnicie

Și-așa e plină lumea de...ereți...

Joi, 12 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, noiembrie 11, 2026

Ce liniștit eram...



 

Acasa mea, acolo sus pe Dâmb,

Cu storurile trase la ferești

Să nu intre-ntunericul cel strâmb,

Copilărie, tu, pe unde ești?

 

Copilărie, cu miros de Rai,

Precum izbucul Dragostei din stâncă,

Așa cum întreba și el, Mihai

Și poate de atunci te-ntreabă încă...

 

Ce liniștit eram acasă, Doamne,

Cel fără Internet și telefon!

Toamnele de-atunci nu mai sunt toamne,

Cel „deștept” a devenit afon;

 

Nu știam ce-nseamnă „conturi false,”

Duminica avea mirosul sfânt,

Azi peste tot în lume numai farse

Și crește-n suflet teama de cuvânt...

 

Scriam scrisori la fetele cuminți,

Eram îndrăgostit lulea de toate,

N-aveam televizor cu...„la fierbinți”

Și mi-era gândul plin de sănătate!

 

Credeam în oameni și credeam în vise,

În toate câte îmi veneau în prag,

Purtam prin buzunare manuscrise,

Pe care le citesc și-acum cu drag...

 

Azi vremea peste tâmple mă apasă

Și Aerul e plin de funigei,

Ce liniștit eram, copil Acasă,

Printre bătrânii, liniști


ți și ei!

Miercuri, 11 Noiembrie 2026

Din volumul în alcătuire Întoarcerea Acasă...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară

marți, noiembrie 10, 2026

Numărătoarea corectă nu contează...



-Matematică simplă-

 

„Numărătoarea nu mai contează!”

Rezultatul, oricum, îl știu,

Pentru cei ce încă votează,

Mai devreme sau mai târziu...

 

Poeziua mea nu vă minte,

Poate ați auzit și voi

Cum a „socotit” domnul Președinte,

De la Blocul plin de nevoi.

 

De-aceea nu mai merg la vot,

Degeaba de fiecare dată m-am dus,

Lăsați-l, poate-o să ne spună tot,

Din câte adevăruri nu le-a spus!

 

Stau și număr, Doamne, în gând,

Câtă vreme gândul meu cutează,

Copilul din mine se-aude-ntrebând:

„Numărătoarea corectă nu mai contează?”

Marți, 10 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Facerea...


„La început era Cuvântul...”

Ev. Ioan 1,1

 

Se face ziuă și se face noapte,

Omule-n zadar te-mpotrivești,

În grădina ta cu mere coapte,

Fără Dumnezeu ce jalnic ești!


 

Cu toată știința adunată-n tine,

„Se face,” tu oricât ai vrea, nu poți,

Nici Aerul nu știi de unde vine

Și nici cuvântul ce din gură-l scoți...

 

Fericit e Versul ce mă spune,

Dintre pământul Clipei și văz-duh,

Când orice „facere” e o minune

Și nimic din toate fără Duh!

 

Devreme nu e frate cu târziu,

Dar amândoi cu tine sunt pe cale,

Se face dimineață când îți scriu

Acest poem supus vederii tale...

10 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

luni, noiembrie 09, 2026

Mi se spune Horia...

 



Mi se spune

HORIA

Şi

Nu-s!

Cine ştie-

Poate-am fost vreodată,

Cel Adevărat

E-acolo

Sus,

Nu-l mai trage nimenea

Pe

Roată...

Dinspre Munţi

Voi n-auziţi

Cum suie

Duhul lui desculţ

Prin

POEZIE?

.........................

Când mi se spune

HORIA

Tresaltă

Sufletul cuvântului

Ce-l scriu-

Doamne,

Dă-mi puterea măsurată

Să-l pot purta

În lume,

Pe cel viu!

                * * *

Frate Horea din Albac,

Te vorbesc de rău păgânii,

Știu că nu le ești pe plac-

„Nu mor caii când vor câinii!”

 

Nicola Ursu, după nume!

Vin „istoricii” de-a valma,

Dintre cei plătiți anume,

Tu le suferi încă palma

 

Celor care astăzi mint,

Colo-n Munții tăi de piatră,

Plini de aur și de-argint,

Sângeră pâinea pe vatră...

 

Sub privirea ta din ramă,

Într-o toamnă fără leac,

M-a născut din Dor o mamă,

Frate Horea din Albac!

 

Și cu tine dacă seamăn,

Știu că nu e bai defel

Dorul meu cu-al tău e geamăn,

Iancu l-a purtat și el!

 

Strigă-nveșnicit în Dor

Sufletul, cel viu pe roată:

Ei, păgânii, oricât vor,

N-o să-l stingă niciodată!

 

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, noiembrie 08, 2026

Arhanghelii...

 

-Vestitorii de bine-

 

Unii fac și astăzi „igrasie” la sfinți,

În sufletele lor întunecoase,

Știu, Arhanghele, că tu nu mă minți,

Vestitorule de Vești frumoase!

 

Apără-mi cuvântul de tot ce-i târziu,

Fii pavăza vie a nădejdilor noastre,

Lumea aceasta, din care îți scriu,

E plină de bârfe și de dezastre!

 

Arhanghelul Gavriil, Arhanghelul Mihail,

Întotdeauna i-am știut lângă mine,

De Numele lor de când sunt copil

Nu mi-a fost niciodată rușine!

 

L-am rostit și atunci și acum, când cenzura

E la-ndemâna con-fraților mei,

Alungați din neamul acesta dezbinarea și ura

Și Dragostea voastră să i-o puneți temei.

Duminică, 8 Noiembrie 2026

 

În viața asta, tot mai chinuită,

Pentru Țară și pentru popor,

Arhanghelii ce vești să ne trimită,

Azi, când în calendar e Ziua lor?

 

Ne-am săturat de-atâtea știri perverse,

Pe care silnic le servim la cină,

Cei pomeniți, din cer să își reverse

Prinosul lor de Pace și Lumină!

 

Românilor, de-aici și de departe,

Lăsați pustiei vrajba și mânia,

De Vestea cea mai bună s-aveți parte:

El, Dumnezeu, iubește România!

                     

Sfinții arhangheli, vestitorii de bine

Și eu am copilărit împreună cu voi,

Întotdeauna v-am știut și vă simt lângă mine

La bucuriile vieții și la nevoi!

 

Ce vești minunate! Crezut-am în ele

Cum crede pâinea în semnul divin,

Toate rostirile și tăcerile mele

Dinspre cerul cuvântului vin...

 

„Bucură-te, Fecioară, bucură-te, Marie,

Întru bucuria harului ce ți s-a dat!”

Se-aude și astăzi Vestea cea vie,

Pruncul din pântec fie lăudat!

 

„Iisus a-nviat! El nu mai este”!

Mormântul din lumea de-afară e gol,

Poemul meu, această dulce Veste,

De Ziua voastră îl aduc obol...

                   * * *

Neputincios în fața voastră sunt,

Arhangheli-Mihaile și Gavriile,

Călător și eu pe-acest pământ,

Cel numărat de clipe și de zile-

 

Voi, Vestitorilor de Vești anume

Și de cuvântul care-l scriu acum,

Mi-ați dat aici o soartă și un nume,

Un adevăr, o viață și un drum.

 

Maica mea, cea dinspre umilință,

Când m-a născut, acolo în pridvor,

M-a învelit în aer și-n cătrință

Și-n loc de lapte mi-a dat numai dor,

 

De-aceea azi, de ziua voastră întreagă,

Mi-e sufletul și trupul ca un nor-

De voi atâtea amintiri mă leagă!

Să-mi fiți în toate pururi de-ajutor

 

Și-acestui neam din care eu mă trag

Să îi aduceți cea mai sfântă veste,

Că fără Dumnezeu pe-acest meleag

Nimic statornic în cuvânt nu este!

 

Nicolae Nicoară-Horia