Doamne, când va fi să-mi treacă,
Umbra crucii peste Dor,
În coliba cea săracă
Sus pe Muntele Tabor,
Unde Te-ai Schimbat la Față,
Fiu iubit de Dumnezeu,
Să mă pleci tăcut din viață,
Doamne, din sălașul meu!
Și din slava Ta cerească,
Unde întristare nu-i,
Norul sfânt să-mi adumbrească
Pururi cu lumina lui
Raiul meu de Poezie
Întru care Tu m-ai pus,
Doamne, când va fi să-mi fie
Ceasul pomenit mai sus...
Pân'atunci, Te rog fierbinte,
Pașii mei cât merg pe cale
Cu-adevărul din cuvinte,
Dă-mi lumina Feței Tale,
Dă-mi lumina arătată
Sus pe Muntele Tabor
Și cu dragoste curată
Să le-o dărui tuturor!
Mă rog Ție dinspre Dimineață
Și privirea mea e sus pe Munți,
Iisuse, când Te schimbi acum
la Față,
Ruga mea, aceasta, s-o
asculți:
E August, încă nu e dusă vara,
Nici frunza nu se-așterne pe poteci,
Schimbă la față Neamul meu și Țara,
Lumina Ta să strălucească-n
veci!
Fața lor e-atâta de smolită,
Plină de griji, de lacrimi și
nevoi!
Nu ne lăsa duși întru ispită
De iudele ce mișună-ntre
noi...
Joi, 6 August 2026
Mă simt ca Saul, pribegind pe
drum,
De mustarea Lui nu mă mai tem,
Se-aud cum vin cuvintele
de-acum
Și se așează-n jilțul din
Poem...
Da, fiecare își așteaptă
rândul,
Ce liniște-i acolo, plin de
har
E locul unde se-mplinește
gândul
Ca rugăciunea spusă din altar!
O Rugăciune ce mă ține-n
Viață,
Nu-i nimeni pe pământ să mi-o
înfrunte!
Atunci când scriu parcă mă
schimb la față
Cum S-a schimbat acolo sus pe
Munte
Iisus Hristos, ce sfântă
Libertate!
Rob dacă mă știu și-am fost
mereu,
Fiorul sfânt prin suflet îmi
străbate,
Ce vine dinspre bunul
Dumnezeu...
Ce Sărbătoare binecuvântată!
Martorul acestei clipe sunt,
Slăvită fie Fața luminată,
Cea arătată nouă pe pământ!
Fața Ta, cea dinspre lume
plină
De lacrimi și de sânge și de
spini,
Din zarea-nveșnicită în lumină
Trimite, Doamne, pacea-ntre
măslini,
Trimite, Doamne și aici, acasă
Lumina Ta și tuturor
s-o-mparți,
Alungă dezbinarea ce ne-apasă
Și ura nesfârșită dintre
frați!
Din bucuria mea mă rog mereu
Cu Cerul sprijinindu-se pe
frunte:
Slăvită-Ți fie, Fiu de Dumnezeu,
Fața Ta, schimbată sus pe
Munte!
............................................................
Schimbarea la Față, ce cuvinte
adânci
Din Sărbătoarea binecuvântată!
Chipul Tău, Doamne, e-același
de-atunci,
El nu s-a mai schimbat
niciodată!
Nicolae Nicoară-Horia
