marți, iulie 08, 2025

Ziua Iancului...

 



8 Iulie 2025

 

Mă cuprinde-un fel de ciudă și de jale,

„La vremea cireșelor”, plină de duh,

Căutați, fraților, pe pământ și-n văzduh

Până dați de Ziua nașterii sale!

 

Să fii uitat Maria, mama lui,

Clipa-n care a venit pe lume,

Fără ea, Doamne, cum să-i dea nume?

Nu-i liniște-n sufletul meu, nu-i...

 

Nu se poate! Pruncul acesta a fost

Ca tot creștinul botezat, la școală,

Vă spun, Românilor, fără-ndoială,

Ce-aproape e Ziua Iancului nost’!

………………………………………

Mă cuprinde-un fel de ciudă și de jale,

„La vremea cireșelor coapte” vă cer,

Scormoniți, fraților, în pământ și în cer

Până dați de Ziua nașterii sale!

8 Iulie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iulie 04, 2025

Mi-e dor de liniștea de-Acasă...



 

Mi-e dor de liniștea de-Acasă,

În pacea ei să mă ascund,

Dar știu că vremea nu mă lasă

Și Dorul  parcă e bolund,

 

Tot înspre-acolo dă fuguța

Și-ajunge dimineața-n zori,

Mă văd Copchil în cămășuța

Din care scriu adeseori!

................................................

Mi-e dor de liniștea de-Acasă

Cu Poezia din târnaț

Prin iarba cu dureri de coasă

Desculț s-alerg cu ea la braț...

Vineri, 4 Iulie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 29, 2025

Petru și Pavel...

 



 

Petru și Pavel, azi în calendare

Cu sângele apostolilor scriși,

Am aprins și eu o lumânare

Întru jertfa celor doi uciși...

 

Ce vină, încă au? Luați aminte,

Erau atât de simpli și de goi!

Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte

Mai trec și azi, proscrișii, printre noi.

 

Pavel și Petru, grâu jertfit în pâine,

Două lacrimi din același plâns,

Credința lor din veac în veci rămâne:

Iubiți-vă în toate îndeajuns,

 

Iubiți-vă în fapte și-n cuvinte!

Așa ne-au îndemnat și pe sub nor,

Ca un ecou de dragoste fierbinte

Îngemănat se-aude glasul lor...

                 ***

E sărbătoare durută din care vă spun,

Cu sufletul cuvântului și cu mâna pe cruce,

În graiul părinților, cel mai străbun,

Că nu există moarte mai dulce,

 

Că nu există moarte mai cu folos

Din toată Viața de pe pământ,

Decât „moartea” aceasta în Iisus Hristos,

Moartea ce nu are niciodată mormânt!

 

Orice izvor se jertfește fântânii,

Fântâna e oarbă fără izvor,

Zadarnic și astăzi cu ură păgânii

Lovesc fără milă în Dragostea lor...

 

Petru și Pavel, doi frați și-o credință

În chinul durerilor fără de leac,

Din clipa aceea, de biruință

Numele lor luminează în veac!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Sfințíi Apostoli Petru și Pavel- Frescă, Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi (Muntele Athos)

„Care temniță nu te-a avut pe tine legat? Care biserică nu te are pe tine ritor? Damascul foarte se înțelepțește prin tine, Pavele, că te-a văzut pre tine cuprins de lumină. Roma sângele tău primind, și aceea se laudă. Încă și Tarsul, mai mult se bucură și cu dragoste cinstește scutecele tale. Petre, piatra credinței, Pavele, lauda lumii, de la Roma adunându-vă, întăriți-ne pe noi.”

 

Astăzi e o zi plină de resemnare, ziua în care

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți, deoarece amândoi au îndurat la Roma moarte de martir, din porunca împăratului Nero!

Petru a fost răstignit pe o cruce cu capul în jos, iar lui Pavel tăindu-i-se capul.

 

Grijile zilei...

 



Ev. Matei 6, 22-33

-Cuvinte duminicale-

Citesc și eu ca voi din Sfânta Carte,

„Nu vă-ngrijiți de ziua cea de mâine”,

Și totuși gândul meu nu se desparte

De teama clipei strecurată-n pâine:

 

Ce voi mânca? Cu ce o să mă-mbrac?

Și-atâtea alte întrebări deșarte,

Când tot flămând voi fi și tot sărac

În ziua -n care voi pleca departe...

 

„Nu te-ngriji!” Aud și-acum îndemnul

Ce vine dinspre bunul Dumnezeu

Și grijile plutesc ca undelemnul

Pe heleșteul sufletului meu...

 

Grijile omului...

„Luați seama la crinii câmpului...”

Ev. Matei 6, 28

 

Felurite sunt grijile omului,

Unele dintre ele în zadar,

Pe pământul acesta nimenea nu-i

În stare să le pună hotar!

 

Cu ce ne-mbrăcăm, cu ce ne hrănim,

Cine sunt prietenii noștri, dușmanii?

Și uite așa, fără să știm

Ne trec în goană clipele, anii...

 

Numai de suflet n-avem grijă defel

Până când târziul o să se-ntâmple,

Ferice de cel care poartă cu el

Lumina Învierii sub tâmple!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

vineri, iunie 20, 2025

Încă nu-i vremea cireșelor coapte...

 



 

Ce să mai zic, Doamne, ce să mai zic?

Pumnul e tot mai aproape de gură,

Încerc din genunchi să mă ridic,

Aerul deasupra miroase a zgură.

 

Iubitorul de Neam și de Țară-i bolund,

Durerea din fluier picură-n șoapte,

La Vidra, în leagăn, aș vrea să m-ascund,

Încă nu-i vremea cireșelor coapte.

 

Să urc Muntele până lângă cruce

Cu toate lacrimile Iancului sub pleoape,

Câteodată din lumea aceasta m-aș duce

Și-așa de-o vreme nu mă mai încape...

Vineri, 20 Iunie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 15, 2025

Scrisoare către Eminescu...

 



„Deasupră-mi teiul sfânt

Să-şi scuture creanga.”

Eminescu-Mai am un singur dor...

 

Ce tânăr și frumos erai!

Cu glas de dulce Cătălină

Te strigă sufletul: Mihai!

Luceafărul din cer suspină...

 

Tu, în Grădina Maicii sfinte

Trimis ai fost de Dumnezeu

Și ne-ai lăsat aici cuvinte

Pe care le citesc mereu

 

Și le-am citit o viață-ntreagă!

Din Dorul cel mistuitor,

Vai, cum aș vrea, Emine dragă,

Să-nvăț în locul tău să mor!

Duminică, 15 Iunie 2025

 

E Duminică acum când îți scriu,

Doamne al versului de pe pământ,

Mihai, EMINESCULE, Omule, știu,

Se scutură floarea din teiul cel sfânt.

 

Mirosul ei în suflet ne pătrunde

Aducându-ne-aminte de tine, de voi,

Veronica te cheamă, tu îi răspunde,

În același Dor veșnicind amândoi...

 

Se tulbură cerul pe-ntinsele ape,

Suspină în codru frunza pe ram,

O lacrimă vie îți arde sub pleoape

Din Dragoste pentru țară și neam!

 

Acolo, în marginea Mării, ce mare

Nimeni n-o știe din sufletul tău,

Păgânii nu pot să te-ngroape-n uitare,

Luceafărul cum să-l zdrobești pe ilău?

 

Sunt năruit...

„Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?”

Stelele-n cer-Mihai Eminescu

 

„Sunt năruit!” Aceste cuvinte

Le-a rostit Poetul atunci în spital,

Când Râul vieții, încă fierbinte,

Îl ducea spre Mare cu ultimul val...

 

„Dă-mi lapte!” Ce sete ciudată

Îl cuprinse pe Sărmanul Poet!

Și Celui de pe crucea înlăcrimată

În loc de apă i-au dat oțet...

 

„Nebuni” amândoi, trimiși pe pământ

Să ne vorbească despre lumină

Și-n loc de Dragostea scrisă-n cuvânt

Au fost judecați fără vină!

 

Doamne-al Poeziei care ne Ești,

Eminescului nostru și-al tuturor

Iartă-i păcatele, cele lumești

Și dă-i odihna din Ultimul Dor!

 

„Sunt năruit!” În cer, nu în hău,

Pentru el nicio cădere nu-i!

Celor ce încă îl vorbesc de rău

Dă-le setea de pe buzele lui...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Mihai Cătrună

duminică, mai 25, 2025

Orbul…

 



Ev. Ioan 9, 1-38

 „Ochiul este luminătorul trupului.”

 

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,

Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,

Ca să îți pot vedea aici cu ei

Picioarele şi palmele străpunse

 

De cuiele ce le-am bătut şi eu

În fiecare ceas cu o sudalmă,

Alungă-mi de pe suflet norul greu

Și vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!

 

Biet cerșetor ce sunt și care-am fost,

Dezbracă-mă de zdrențele murdare

Și pune-i gurii adevăr și post,

În gânduri amiros de sărbătoare.

 

"Voi sunteți de jos, Eu Sunt de sus

Eu de la început vă spun că Sunt!"

Tu Ești Lumina lumii, cum i-ai spus

Acestui bulgăr negru de pământ.

 

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii triști,

Și vindecă-i de orice îndoială-

Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti

Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!

...........................................................

Cei ce nu văd sunt mulți aici în țară,

În Țara asta plină de nevoi,

Alungă întunericul de-afară

Și nu-ți întoarce fața de la noi...

 

Nicolae Nicoară-Horia