duminică, august 23, 2026

Mă strâng în brațe Munții...

 



 

Am iubit Muntele de când îl știu,

Pe Munte S-a  schimbat Iisus la Față,

De-acolo-mi vin cuvintele când scriu

Cu toate diminețile din Viață!

 

Și Muntele din Adevăr mă știe

Atunci când pe Câmpie-mi este greu

Spre El își face gândul cărăruie,

Să-l alduiască Bunul Dumnezeu!

 

Am fost și în adânc, mi-aduc aminte,

Cât aur și argint aveam pe mâini...

În Munții din Apus, o, Doamne sfinte,

Nu ne lăsa ca să le fim străini!

Duminică, 23 August 2026

 

 Mă strâng în brațe Munții Apuseni,

Tu de Iubirea lor să nu te temi,

Eu știu că gelozia-i boală grea,

Dar noi ne-am lepădat de mult de ea!

 

Mă strâng în brațe Munții, cei de-Acasă,

Unde-i Copilăria mea rămasă

Pe Curătura unui Dor prelung,

Ce tânăr e! Nu pot să-l mai ajung...

 

Cuvântul mi se înalță tot mai sus,

M-or strânge-n brațe Munții din Apus

Când obosit de vreme mă voi duce

Să-mi odihnesc tăcerea sub o cruce.

 

Acolo, pe cărări de iarbă arsă,

Gândul meu flămând, precum o coasă,

Spre ei tot urcă-n orice dimineață,

Mă strâng în brațe Munții plini de viață...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Bogatul sărac...

 



Ev. Matei 19, 16-26

-Cuvinte duminicale-

 

Mă simt atât de sărac

Între bogățiile

Mele,

Atât de lumești!

„Spune-mi ce bine să fac”

Să am veșnicia

Sub stele?

Tu, care ești,

„Păzește poruncile”

Date!

„Le-am păzit, Doamne”,

Aici pe toate,

„Din copilăria mea”

Și n-am ieșit niciodată

De sub pavăza

Lor!

„Vinde averea și dă-o săracilor!”

Și bogatul acela,

Scrie în Carte,

S-a întristat

Foarte...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Jugul...

 



Spun Libertate! Și cuvântul doare,

Liniștea arde sângerând în maci

Și Cerul deasupra e plin de sudoare-

Române, învață să rabzi și să taci!

 

Spun Libertate! Libertatea augustă

N-am înțeles-o niciodată deplin,

Fericit e poetul care te gustă

Fără să știe de jugul străin!

 

Spun Libertate și încă nu-i bine,

Numele tău l-a iubit din belșug

Neamul acesta cu credința în tine,

Purtând prin istorie jug după jug...

 

Am tăcut, am răbdat și Fiul Tău,Tată

Din zările acestea atât de lumești

Și-a strigat înspre Tine durerea Lui toată-

„Dumnezeul Meu, de ce mă părăsești?"

                          * * *

Eu am crezut și cred în Libertate,

Noi ne-am eliberat atunci de-un jug,

Din câte, Doamne, nouă ne-au fost date

Și le-am avut în soartă din belșug!

 

Și-acum ne-apasă unul pe grumaz,

De-l suferim și parc-așa ne place

În viața noastră să n-avem răgaz

Ca să trăim în liniște și-n pace.

 

Jugul acesta nu-i un jug străin,

Purtarea lui e-atât de dureroasă!

Cât de nesuferit e orice chin

Dacă vine dinspre cei de-acasă!

 

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, august 22, 2026

Cine nu iubește...

 



„Dacă vrei sa fii iubit, iubește.”

Seneca

 

Iubește și-atunci când ești trist

Și ura lumii te-mpresoară!

Cu tine, Dragoste, exist

Și-am înviat a câta oară?

 

Cred în puterea Ființei tale!

Oriunde merg pe drum posac

De peste gând îmi ieși în cale

Și te-ntâlnesc în tot ce fac!

 

De tine-i gura mea flămândă,

Poemul ce mi-l fericești,

Nimicul stă mereu la pândă,

Dar tu netemătoare-mi ești!

 

Lumina ta mă înveșmântă,

Sufletul meu în ea încape,

Iubește! Ce poruncă sfântă!

Și biruința e aproape...

                  * * *

Cine nu iubește, nici să nu mănânce,

Să mă ierte Cerul, nu pot să-l îndur,

Pâinea nu e pâine dacă nu se frânge

Cu ardoare sfântă pentru cei din jur!

 

Cine nu iubește, nici să nu urască,

Fie precum vântul, fără simț și mut,

Aibă dar de-a pururi sufletul de iască,

Vai și-amar de mama care l-a născut!

 

Dragostea există și-ntre dobitoace

Și e îndrăgostită fiecare floare,

Cine nu iubește nu e om și pace,

Nici măcar nu poartă altă-asemănare,

 

El despre Iubire să nu-mi spună mie

Și-așa lumea asta-i plină de ereți,

Cine nu iubește, ducă-se-n pustie

Și să stea acolo patruzeci de vieți!

                  

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, august 21, 2026

Să crești mare...



„Şi cine dintre voi, îngrijindu-se,

poate să adauge staturii sale un cot?

Ev. Matei 6,27

 

Așa-mi ziceau sătenii: „Să crești mare!”

Nu uit cuvintele ce mi le-au spus,

E-atâta pace-n ele și culoare!

Voi crește cât o vrea Acel de Sus...

 

E-un cer curat în vorba lor adâncă!

Spre el încerc statornic să mă sui,

De am crescut și voi mai crește încă

Pe umbră mi-au călcat „amici” destui.

 

„Să crești mare!” Se ruga o Mamă

Acolo-n Munții cei mai din Apus,

De prea înalt odată mi-a fost teamă,

Să cresc, atât voiam și mi-e de-ajuns.

 

Cine-a vrut și vrea să înțeleagă,

E-un singur adevăr întru cuvânt-

Întotdeauna-n viața asta întreagă

Mi-a plăcut să fiu atât cât sunt,

 

La creștet să ajung mereu cu mâna

Și cu gândul pân’ la Dumnezeu,

Ce plină de Iubire mi-e fântâna

Și lângă ea același curcubeu!

.........................................................

„Să crești mare!” Tot așa le-am spus

Și celor dragi când au venit sub stele,

Nu știu cât sunt de jos și nici de sus,

Nu-i port  grija-n veci staturii mele!

 

Nicolae Nicoară-Horia


joi, august 20, 2026

Îmbrățișarea din Poem...

 



Orice îmbrățișare este din prag,

Cu brațele deschise spre Viață

Te îmbrățișează, cititorule drag,

Poemul meu din fiecare dimineață!

 

El vine spre tine, însetat de lumină,

Cum urcă izbucul rugăciunii din stâncă,

Îmbrățișarea aceasta nu se termină,

Niciodată de-ajuns, întotdeauna încă...

 

Precum slovele, scrise-n Poem

Și ziua cu noaptea se-mbrățișează...

În brațele cuvintelor mele te chem,

Pline de dragoste n-auzi cum oftează?

Joi, 20 August 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, august 19, 2026

Nu-i nimeni acasă...

 


 

Mă doare de-o vreme și cuvântul „zăvor!”

Tot mai des Auzul pe suflet m-apasă

Când trec prin Satele mele din Dor:

Nu-i nimeni acasă, nu-i nimeni Acasă!

 

Bate vântul degeaba în poarta-ncuiată,

Gândul meu bate zadarnic la geam,

De dincolo nimeni nu mi se-arată,

Din toate-amintirile pe care le am

 

Și totuși pe Dealul ferit de ispită,

Căsuța mea dragă nu mi-e pustie!

La masa din lemnul de tata cioplită


Copilul acela stă încă și scrie...

 

Cine-l citește? El nu se întreabă

Și nu s-a-ntrebat niciodată,

Dintre cuvinte își vede de treabă,

De „treaba” aceea neterminată...

19 August 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia