„Dacă vrei sa fii iubit, iubește.”
Seneca
Se-ntunecă lumina de la soare
De câtă ură e în jurul meu,
Adeseori mă-ntreb cu disperare:
Cât ne mai rabdă bunul Dumnezeu,
Cât mai poate oare să ne ierte
Șederea noastră pe acest pământ?
De-ar fi aici am da în El cu pietre,
În Cel ce ne-a făcut din lutul sfânt!
Din Dragostea în care-a fost și Este
Ascultă Glasul Fiului din veac,
Iluminând, ca soarele pe creste:
„Tată, iartă-i că nu știu
ce fac!”
Sâmbătă, 7
Februarie 2026
M-am întrebat și mă întreb
mereu,
De unde vine Dragostea anume,
Din care răsărit de curcubeu,
Cine i-a dat întâia oară nume?
Mi-aduc aminte când eram
fecior
În Satul meu, cel plin de
Poezie,
Acolo, între ierburi, sub
răzor
Mi-a fost dat fiorul sfânt și
mie...
De unde vine Dragostea?
Ea-ce-i?
La fiecare cât și cum
se-mparte?
Și-acum mă simt cuprins de
vraja ei,
Ca de-o poveste scrisă într-o
carte...
Ce mută-i Poezia și săracă,
Fără ea nici n-aș putea să
scriu!
De unde vine Dragostea? Când
pleacă
Se face-n lume rece și
târziu...
Răspunsul noi îl știm atât de
bine,
Ne place întrebarea, cea
mereu,
La stupul nostru, ca un roi
de-albine,
Dragostea vine dinspre
Dumnezeu!
* * *
Din Dragoste vă scriu acest poem,
Cu dragoste le-am scris aici
pe toate
Și așa în fiecare zi vă chem
La masa mea, cea plină de
bucate.
Fără Dragoste nu-i nicio
bucurie,
Degeaba spui în viață că
iubești
Dacă nu arzi în ea ca o
făclie,
Lumina ta în jur s-o
dăruiești!
Ea niciodată nu se împrumută,
Nici nu există dacă nu-i
întreagă,
De unul singur dragostea e
mută,
Cum să-i spui tăcerii
dragă-dragă?
De va sfârși vreodată? Nu mă
tem,
Celor ce vin întreagă le
rămâne,
Din dragoste v-am scris acest
poem,
Din Dragoste o să îl scriu și
mâine...
Nicolae Nicoară-Horia
