Poem cu tricolor...

 

14 iunie 1848: este decretată înființarea Steagului Național

sub deviza „Dreptate, Frăție.”

 

Îmi spune unul, otrăvit la rânză,

Ca el în țara asta sunt destui,

Că „Tricolorul nu-i decât o pânză,”

Vai de mama lor, de mama lui!

 

Mă fulgeră lumina când aud,

Vă scriu aici, acum, cu tot regretul,

Dac-aș putea, ca Nero cel zălud

Aș da foc să ardă Internetul!

 

Dar nu-i de vină el, sărmană clipă

Învață veșnicia s-o înduri!

Eu știu că mintea lui e-ntr-o aripă,

Prădat de răutate și de furi...

 

Spre Tine urcă ruga mea săracă,

Doamne-al adevărului suprem,

Fă s-amuțească sabia în teacă,

Și gura otrăvită cu blestem!

 

Partidele se sfâșie-ntre ele,

Adulatorii lor pentru ciolan,

Dar tricolorul sfânt al Țării mele

Nu-i nicicând prilej pentru divan!

 

Prea vă suportă-această blândă țară

Mereu batjocorită-n chip și-n fel,

Nu-i mai mânjiți cu vorbe de ocară

Culorile durute din drapel!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Pescar de oameni...

 

„Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”.

Ev. Matei 4, 19

-Cuvinte duminicale-

Vino, Doamne și în corabia mea!

                    * * *

Vremea dinspre Tine mă cuprinde

Tot mai statornică în mreaja ei

Și firul vieții simt cum se întinde-

Pescarule, tot mai flămând mă vrei!

 

Sufletul meu e plin de sărbători,

Când mâna mea Te scrie înfiorată

În fiecare noapte dinspre zori

Pescuirea Ta e minunată!

 

Corabia în larg cum se avântă!

Din Clipa dată îmi aduc aminte

De Glasul Tău, ce nu mă înspăimântă:

„Vei fi pescar de oameni!” Ce cuvinte!

.....................................................................

Mă adumbrește umbra unui nor,

Se umple de Înviere-ntreaga fire,

Poetul și pescarul! Mreaja lor

E plină de răbdare și Iubire...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Omule, cât ești de trecător...

 

Se face seară, noapte, dimineață,

Ziua parcă și mai scurtă-mi pare,

Ne învârtim grăbiți, nervoși prin viață,

Încovoiați ca semnul de-ntrebare...

 

Din graba asta, cât o să rămână?

Tot mai puțină-i apa din izvor,

Ulciorul nu mai merge la fântână,

Vai, Omule, cât ești de trecător!

 

Privesc în jurul meu-atâția nu-s!

Degeaba-i strig, niciunul nu-mi răspunde,

Suflete al meu, unde s-au dus?

Și tu odată, știu, te vei ascunde.

 

Clipa aceea pe furiș ea vine

Și în această zbatere de vânt

Pân’ atunci mai stai aici cu mine

Și nu mă lăsa singur în cuvânt...

 

Din volumul în pregătire Întoarcerea acasă...

Vineri, 12 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

 

 

Genii pustii...

Se coc cireșele acolo pe plai,

Fie-le coacerea, Doamne, deplină!

Se naște Iancu și pleacă Mihai,

Amândoi logodiți cu aceeași lumină!

 

Fie-le amintirea vie-ntre noi,

Cât Aerul deasupra o să rămână!

Două „genii pustii” amândoi,

Suflete vorbitoare de limbă română...

 

Eu simt și vă spun cu-adevărul în glas,

Ei s-au întâlnit și aici pe pământ

Și-acolo, acum, în Marele Popas

Viețuiesc împreună în același Cuvânt!

..............................................................

Înapoi, știu, zadarnic îi chem,

Toate puterile mele sunt slabe,

Eminescu și Iancu, din același Poem,

Niciodată despărțiți în silabe...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Facerea de bine...

Iartă-mi, Doamne, versul ce m-adună

Cu gândul la leproșii din Scriptură,

Nici „facerea de bine” nu e bună

Pentru cel ce uită și te-njură!

 

Dar cât trăiește Omul, tot învață,

De la leagăn, până la sicriu,

Atâtea „faceri” am făcut în viață,

„Mulțamul” mi-a venit mult mai târziu.

..................................................................

„Să-ți declari după dictare vina!”

Cu-nfrigurare îmi aduc aminte,

Pe milițean nu l-a iertat lumina

Și-acum e-acolo „mut” între cuvinte...

10 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Ev. Luca 17, 12-18

„Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe,

Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!

Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră.

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.

Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.

Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?

Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?”

Neliniștea din cuvinte...

 

„Numai cu lancea lui Horea...”

Avram Iancu

 

Nu mai am nici lance și nici scut,

Cu ce folos, Poete, să le ai?

Dă-mi Libertatea-n care m-a născut

Maica mea, pe-ardelenescul plai!

 

Cât mai sunt al meu din tot ce sunt?

Neliniștea din gânduri mă destramă,

Cum aș vrea din vrednicul Cuvânt

Acum să mă mai naști odată, Mamă!

............................................................

Dar e târziu și storurile-s trase
La fereastra Casei dinspre-Apus...

Mai am atâtea Doruri luminoase

Și-atâtea Amintiri, acolo sus!

9 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-e plin auzul de cuvinte...

 

E noapte, Ea îmi bate-n geam,

Să intre, inima mi-e trează,

Nici nu mai știu ce vârstă am

Și dacă știu, ce mai contrează?

 

Frumoasă, tânără, cuminte,

Se uită-n ochii mei acum,

Mi-e plin auzul de cuvinte,

Cum plin e teiul de parfum

 

Și-același duh de Cătălină

Mă ispitește să le scriu,

În Dragoste-lumină lină,

Nu e devreme, nici târziu...

8 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia