miercuri, februarie 21, 2024

Cămașa Poeziei...

 



 

Dintre toate bucuriile Copilăriei mele

Mi-a mai rămas doar Dorul de ea,

Ziua sub soare, noaptea sub stele,

Gândul nu mai poate locului să stea

 

Și totuși el vine, el vine înapoi,

Ce tânăr e zborul peste munți, peste ape!

Cămașa aceea țesută-n război

Cu mâinile mamei nu mă mai încape.

 

Mi-a mai rămas dumnezeiescul parfum,

Cămașa Copilăriei pe unde-o fi oare?

Mi-am făcut alta, din cuvinte de-acum,

Pentru sufletul meu, mult mai încăpătoare...

Miercuri, 21 Februarie 2024

 

Din volumul Cămașa Copilăriei,  în pregătire pentru tipar...

Coperta: George Roca (Australia)

 

Nicolae Nicoară-Horia

marți, februarie 20, 2024

Miroase a plăcinte...

 



 

Miroase a plăcinte sus în Munți,

Dintre toate, ce miros ne-nvins!

Cum ai putea, Copile, să-l înfrunți?

Ci lasă-te de vraja lui cuprins.

 

Miroase a plăcinte și-așa-mi vine

Să dau o fugă până lângă zare,

Mă cotropește-un fel de dor de tine,

Dorul acesta-ntotdeauna doare.

 

Te văd acolo, Mamă, lângă șpor,

Prin gândurile duse hăt departe,

Cu sufletul cuprins de-un sfânt fior

Tot așteptând plecatul din departe

 

Și Așteptarea știu că nu mă cruță,

Nu uita, de-atâtea ori mi-ai spus,

Eu vin acum, dar Dumneata măicuță

Cu Dorul meu din lacrimă te-ai dus...

.........................................................

Îmi bate luna tânără-n fereastră,

Poemul meu de dragoste e plin,

Miroase a plăcinte-n cohea noastră,

Dintre toate, ce miros divin!

 

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, februarie 18, 2024

Întrebări dintre cuvinte...

 


1824-2024

 

De ce nu vrei în pace să mă lași,

Sufletul meu nu-i suflet de tarabă,

Nu mi-au fost strămoșii ucigași,

Ei și-au văzut în Țara lor de treabă,

 

În Țara lui „No gata” și „No hai,”

Pe Horea de ce-l vorbești de rău,

Cu mine din Istorie ce ai?

Nimic n-am de-mpărțit cu „neamul” tău!

 

„Prietene”, îți știu atât de bine

Durerile în care tu te zbați,

Neamul meu de Moți de unde vine

Și Neamul celălalt dintre Carpați?

 

Sunt întrebări ce-mi scormonesc în vatră,

În vatra unde spuza e fierbinte,

Nu am venit de nicăieri în șatră,

Aici am stat mereu, între cuvinte!

 

Din fântâni nu ne-a secat izvorul,

Ce limpede ne-a curs din veac în veac,

Mi-am scris în piatră și în aer Dorul

Și Doina noastră, cea fără de leac...

Duminică, 18 Februarie 2024

 

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, februarie 17, 2024

Nu-i întâmplare să te naști în Ardeal...



 

Nu-i întâmplare să te naşti în Ardeal,
Cu mâinile arse, bătucite de muncă
Tata îşi ară amurgul pe Deal,
Plugul lui taie brazdă adâncă...


Plânşi ochii mamii stau să-l petreacă,
Pruncul prin ierburi aleargă flămând,
Nu se mai satură, Doamne, de joacă!
Un fluier se-aude în ceruri plângând...
.................................................................
Ochii tăi, scumpii, de ce se tot miră?
Aici totul miroase a Dumnezeu,
Acesta e Aerul pe care-l respiră
Clipă de clipă, numele meu...

 

Arde o rugă în clopote seara,

Din amonte și până-n aval

Doamne, ia-mi de pe suflet povara!

Nu-i întâmplare să te naști în Ardeal!

 

Mi-e gândul înalt, ce curată e slova,

Precum Învierea în Ziua de Paști!

Nu-i întâmplare să te naști în Moldova,

Nu-i întâmplare atunci când te naști...

 

Nicolae Nicoară-Horia



joi, februarie 15, 2024

Cântec zidit...

 





Baia de Arieș

 

Un tulnic mă tot mustră din lumină,

Cântecul orb prin sufletul meu scurmă,

Câte-amintiri mi le-au zidit în mină

Aceste vremuri, oare de pe urmă?

 

N-am să-nțeleg nici dincolo de moarte

Cu toată știința lumii la un loc,

De unde aceste uneltiri deșarte

Și până când bătaia lor de joc?

 

Acolo, împreună cu minerii,

Cum ne rugam pe-ascuns lui Dumnezeu!

Baie de-Arieș, zălog tăcerii

N-o să rămână-n veci cuvântul meu!

........................................................

Atât să nu uitați și nu greșesc,

De sufletul, ca lacrima curată,

De aurul și-argintul românesc,

Rugina nu se-atinge niciodată!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

 

Centrul și marginile...



 

Niciodată nu mi-a plăcut

Să fiu în centru!

Mama, de fapt, m-a născut,

Singură,

În Acasa de pe marginea

Satului.

Nici la școală nu am stat

În prima bancă,

Decât o singură dată,

Pedepsit,

(Știe Maria de ce!)

Ca un om liber

Toată viața am fost îndrăgostit

De margini,

Acolo și temperatura

Sufletului

E mai moderată...

În centru

E prea multă aglomerație,

Nu te poți vedea

Nici pe tine,

Nici să gândești

Uneori

Dezorientarea e tot mai acută.

Fiind în centrul Europei,

Și nu numai,

România

A fost întotdeauna și în centrul

Atenției

Tuturor popoarelor,

Începând cu cele

Migratoare...

Acum,

La bătrânețe, recunosc-

Fără centru

Toate marginile sunt

Zadarnice...

 

Nicolae Nicoară-Horia 

duminică, februarie 11, 2024

Din Abecedarul vieții...

 



 

Nu e om acel ce umblă pe pământ în patru labe,

Nu e om acel ce n-are o coloană vertebrală,

Știu, îi supără pe unii „despărțirea în silabe”,

Din Abecedarul vieții ignorând cuvântul „școală!”

 

Care școală? De o vreme cât de...evaziv se-nvață!

Totuși lumea asta-i plină de fuduli și de „deștepți”

Peste tot îți ies în cale „doctorii” cu măști pe față,

De atâta căciuleală nu mai știm ce-nseamnă „drepți”!

.....................................................................................

Cât de odihnită-i mintea celui beat cu apă rece,

Nu suportă niciodată orice fel de-nvățătură!

Știu, îi supără pe unii...supărarea-n lume trece,

Dar prostia niciodată, mai ales când e matură...

Duminică, 11 Februarie 2024

Hagen, Renania de Nord-Westfalia

 

Nicolae Nicoară-Horia