luni, iulie 20, 2026

Proorocul Ilie...

 


 

Drag mi-a fost și o să-mi fie

De-acum, până-n veșnicie

Zborul înălțat din vis,

Niciodată interzis!

Mi-a fost drag pân' la durere,

Fără zbor nu e cădere,

Nu au zburat în zadar

Nici Manole, nici Icar...

Îmi aduc și astăzi greață

Cei ce se târăsc prin viață,

Când am înțeles de mic

Cât de nalt să mă ridic...

 

Ce drag mi-a fost numele tău încă din zorii

Copilăriei mele ca o văpaie!

Cine iubește soarele, iubește și norii

Aducători de umbră și de ploaie...

 

Ți-am văzut făptura în carul de foc,

Poleită cu lumina dintre cuvinte,

Și copilul acela plin de noroc,

Prorocule bun, nici azi nu te minte!

 

Cum alergam desculț pe coline,

Ori mă jucam flămând pe imaș,

Niciodată nu mi-a fost teamă de tine

Când se certau norii între ei pătimaș!

 

Cât mi-am dorit cu tine să zbor,

Stăpân peste Munți și peste hârtoape!

Visul de-atunci, molipsitor,

Și astăzi mi se umezește sub pleoape...

                    * * *

Mă-ntreabă cineva de ce tot scriu

Despre sfinți și despre cele sfinte?

Dacă Ilie, ca Prooroc, e viu?

Cine-mi trimite-asemenea cuvinte

 

Oricum el nu citește, mi-a promis,

Promisiunea știu că e deșartă,

Nu vreau, vă spun și nici măcar în vis

Cu necititul să mă iau la ceartă!

 

Păcatul meu, cel neiertat, să fie,

Scriu ce mi se spune și-i de-ajuns,

Fii binecuvântat în veci, Ilie

Și-n locul meu te rog să-i dai răspuns!

 

Ca martor al Schimbării Lui la Față

Și-al Înălțării Sale în văzduh,

Fii mărturia mea rămasă-n viață,

Cuvintele sunt oarbe fără Duh...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Sfântul și Marele Proroc Ilie Tesviteanul

martor al Schimbării la Față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor, cel care a profețit Înălțarea la Cer la Domnului nostru Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor ...

„În toate timpurile, Dumnezeu alege oamenii cu care și prin care poate să comunice cu lumea, spre îndreptarea acesteia de la rătăcirile necugetate. Unul dintre aceștia a fost Sfântul si Marele Proroc Ilie Tesviteanul.

Venerarea Prorocului Ilie Tesviteanul este amintita încă din vremurile apostolice, dar sărbătorirea sa în calendarul ortodox datează din secolul al IV-lea. Biserica Ortodoxa a rânduit sa fie sărbătorit pe 20 iulie.

Despre viața Prorocului Ilie avem puține informații. În Biblie, se spune ca el evita așezările omenești, trăind în pustie și hrănindu-se cu firimiturile păsărilor cerului. Pustia în care a locuit se afla în apropierea pârâului Cherit, o regiune sălbatică, unde Ilie a fost hrănit de corbi.

Era extrem de intransigent. A trăit si a profețit în sărăcie și curăție, fiind considerat un înger întrupat, având puterea sa deschidă și să închidă cerurile. Modul său de viață și îmbrăcămintea semănau foarte mult cu cele ale lui Sfântului Ioan Botezătorul.

Fiind una dintre cele mai importante figuri ale Vechiului Testament, Sfântul Ilie a trăit în urma cu peste 2.800 de ani. Numele sau simbolizează, în limba vechilor evrei, râvna pentru Dumnezeu, care avea sa-l mistuie toată viața.

Sfântul Ilie este singurul proroc din Vechiul Testament, pe care îl întâlnim la cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaism, creștinism și islamism. Evreii cred despre el ca nu a murit, ci ca a fost luat la Cer și se va întoarce într-o zi pe pământ, sa restaureze triburile lui Israel. Unii evrei cred ca Iisus Hristos a fost chiar Ilie revenit pe pământ.

Sfântul Ilie a fost ridicat la cer în vârtej de vânt, într-un car de foc, tras de cai scăpărători, în timp ce mergea alături de Elisei, ucenicul său, căpătând, în trecerea directă de la viața pământească la cea veșnică, o calitate care lipsește omului: aceea de a zbura.”

Sursa: Ștefan Popa

duminică, iulie 19, 2026

Miluiește-mă, Doamne...



„Credeți că pot să fac eu aceasta?”

Ev. Matei 9, 28

-Cuvinte duminicale-

 

Lumina din Lumină e fără prihană,

Fie pururea numele ei lăudat!

Miluiește-mă, Doamne, nu cer de pomană,

Ci mângâie-mi sufletul ce mi l-ai dat!

 

Vindecă-i trupului bolile-ascunse,

Vindecă-i, Doamne, degrabă pe toți,

Ca orbii aceia din Carte, Iisuse,

Atingându-le ochii, eu cred că poți!

 

Din lumea aceasta, cu genii și proști,

Iartă-ne faptele noastre păgâne,

Iartă-ne gândul pe care-L cunoști,

Robi liberi ce suntem, Stăpâne!

 

E-atâta zarvă între creștini și atei,

Anticristul se-aude pretutindeni cum vine,

Miluiește-mă, Doamne, pe mine, pe cei

Care credem, Părinte al nostru, în Tine!

                     * * *

E vie credința din inima mea

Cu toate durerile ei trecătoare,

Cred, Doamne, că mă poți vindeca,

Cred în iubirea biruitoare!

 

Lasă-mă doar cu gândul deplin

Să-Ți ating haina scăldată-n lumină,

Tu știi dinspre câte păcate eu vin,

Izbăvește-mi trupul acesta de vină!

 

Cu mâna pe crucea plină de har

Vindecă orbul din mine, Iisuse!

Învierea Ta nu a fost în zadar

Dintre cuiele mele străpunse

 

Și astăzi câteodată ele Te dor

Când fărădelegea-i prea multă,

Cred, Doamne! Și o spun tuturor

Celor ce-n preajmă stau și ascultă...

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

Răsăritul soarelui...

 



Muntele Găina

 

Cu fruntea plecată în rugăciune,

Vă spun:

Bună dimineața!

Mi-e plină de-o lumină sfântă

Fața.

Martorii îmi sunt Moții

Și toți târguitorii

De pe Munte,

Unde am stat de veghe

Până la capătul

Nopții

Sub stele.

Cuvintele-acestea

Să nu vă mire!

Niciodată

N-am văzut soarele

Răsărind

Ca un mire,

la picioarele mele...

 

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iulie 18, 2026

Pe drumul care duce spre Găina...

 



 

Drumul acesta câte nu le știe!

Numai s-asculți Povestea lui de poți,

Din Apuseni și până-n Veșnicie

Toată durerea neamului de Moți

 

Și toată bucuria pe-ndelete,

Îl urc și eu cu Gândul, fără frică,

Ce-a mai rămas din tine, Târg de Fete?

Fecioara de atunci e azi Bunică!

 

Toate-s praf din vremea de-altădată,

Ca Doina noastră, încă românească,

Drumul este drum și nu se gată,

Nu-i nimeni pe pământ să îl oprească...

Sâmbătă, 18 Iulie 2026

 

Am în mine-un fel de sârg,

Vara e atât de înaltă!

Să mă duc și eu la Târg

Cu toți moții laolaltă...

 

N-am nimica de vânzare,

Dar îmi place să mă sui

Sus pe Munte, colo-n zare

Lângă Găinușa lui...

 

Noaptea, pe sub luna plină,

Când dă somnul peste gene,

Ca un bulgăr de lumină

S-adorm și eu între pene,

 

Precum adormeam odată

Când eram un fel de pui,

Lâng-un puișor de fată,

Frumoasă cum alta nu-i!

 

Răsăritul mă găsească

Odihnit la pieptul ei.

Tu, puicuță îngerească,

Spune-mi, nu-i așa că vrei?

 

Cât de limpede-i vâltoarea

În care te scalzi când scriu!

Îți trimit de-aici chemarea,

Până încă nu-i târziu.

 

Am în mine-un fel de sârg,

Vara asta-i cât cuprinde !

Să mă duc și eu la Târg,

Poate cineva se vinde...

                   * * *

Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți!

Pe drumul care duce spre Găina

Sunt și eu acolo printre Moți.

 

Le port în suflet sfânta lor poveste

Și gândurile mele se aprind

În dorul ce mă tulnică pe creste,

Iar cele patru zări nu-l mai cuprind

 

Și-acolo sus, aproape lângă nori,

Cu duhul Iancului-ce sărbătoare!

Voi sta de veghe noaptea până-n zori

Când soarele duminical răsare...

................................................

Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți,

Veniți, români, pe Muntele Găina,

Veniți la Târgul fetelor de Moți!

 

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iulie 17, 2026

Ne pregătim de Târg...


 

Doamne, ce cuvânt era atunci,

O unică și sfântă Sărbătoare!

Cu Râul, ca un mire dintre stânci

Și malurile pline de fecioare!

 

Ce târguială dulce! Oameni buni,

De Târgul povestit să aveți grijă,

Avem acum tot mai puțini străbuni

Și vremea de afară-i ca o schijă,

 

De parcă-i vremea Vremii de apoi

Și „piețele” de vânzători sunt pline,

Se „târguiesc” mai marii pentru noi,

Fecioarele-au plecat prin zări străine...


Vineri, 17 Iulie 2026

 

Ne pregătim de Târgul din poveste,

Din tot ce construim și dărâmăm,

Din tot ce-a fost, din ceea ce mai este

Ce-o să mai vindem, ce-o să cumpărăm?

 

Pe creste brazii sunt cuprinși de boală,

Până mai sunt veniți să îi vedeți,

Lada de zestre e aproape goală,

Ce-a mai rămas în ea mai are preț?

 

Departe sunt acum, nu mă voi duce,

Nu poți să faci în viață tot ce vrei!

Voi, moții mei, urcați încet spre cruce

Și Iancu-i supărat în umbra ei...

 

Vă-nvrednicească din înalt lumina,

Să nu vă mai apese niciun nor,

La Târgul de pe Muntele Găina

Vă fie răsăritul plin de dor.

 

Cu sufletul voi fi cu voi mereu,

Să vă rugați acolo în tăcere,

Aproape de-adevăr, de Dumnezeu,

Să vă mai dea răbdare și putere!

                      * * *

Simt câteodată, Doamne, pașii mei

Atâta de ciudați și de ușori,

Îmi pare că pășesc aici cu ei

Cum calcă dimineața peste nori...

 

Mi-e teamă, dar, să nu strivesc lumina

Din Gândul ce mă poartă până sus,

Acolo lângă Cruce, pe Găina,

În Rugăciunea ce o am de spus

 

Și într-un fluier cu durerea spartă

Să-l întâlnesc pe IANCU, iar și iar,

Câtă Iubire oare îi mai poartă

Unicul Dor legat pe sub șerpar?

 

Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă

Și brazii murmurând în sinea lor-

Copchilul Avrămuț e dus Acasă,

Se naște iar la Vidra în pridvor...

 

Sunt fericit, precum e o poveste-

„Hai la cireșe negre și amare!”

Se-aud cum strigă Moții lui pe creste

Și tulnicele ard în depărtare...

 

Nicolae Nicoară-Horia