Cu
ochii pironiți în calendar,
Îmi
spune iar: „la noi nu-i Sărbătoare!”
Să-L
Întâmpinăm și nu-n zadar
E-această
minunată Întâmpinare.
Fără
ea nicio întâlnire nu-i!
Cu
necredința pururea de mână
Neisprăvitul
meargă-n treaba lui,
Neterminată-n
veci o să-i rămână...
Eu
grijile de azi le pun deoparte,
Degeaba
înspre Rugă îl îndemn,
Dinspre
zarea care ne desparte
Aud
ciocanul cum izbește-n lemn,
Așa
precum lovea și-atunci pe cruce,
Când
răstignea Lumina din cuvânt,
Nu-i
cine Sărbătoarea să mi-o spurce,
Tu,
iartă-i...răutatea, Tată Sfânt,
Cu
toată neputința ce-l apasă
Și
pune-i Dragostea dintâi în gând,
Eu
am ieșit în Calea Lui din casă,
El,
Fiul, o să treacă în curând...
Voi,
frații mei de-aici, să m-acultați,
Parcă-l
aud pe Simeon cum rostește
Cu
glasul stins, cu ochii-nlăcrimați:
„Pe
robul Tău Stăpâne-l slobozește!”
Luni,
2 Februarie 2026
Simt Aerul din jur cum se-nfioară,
Creștini și necreștini, să nu uitați,
Pruncul Iisus, în brațe de Fecioară
E dus la Templu, să-L întâmpinați!
La patruzeci de zile numărate
De când a fost trimis în lume, iată,
Același Prunc, din zările curate,
În straie de lumină vi se-arată!
Spre toată bucuria cea rămasă
Din Clipa de uitare necuprinsă,
Întâmpinați-L dar, în orice casă
Cu Dragostea din inimă aprinsă.
Creștini și necreștini, luați aminte,
Să nu-mi răspundă nimenea: nu pot!
De două mii de ani între cuvinte
Iisus e-n templu și e peste tot...
Nicolae Nicoară-Horia
„Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi
Întâmpinarea Domnului, adică aducerea la templul din Ierusalim a Pruncului
Iisus, la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Sfânta Fecioară Maria şi
Dreptul Iosif. Aici este întâmpinat de Dreptul Simeon şi prorociţa Ana.
Bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit la templu, unde i s-a împlinit,
înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar
în Pruncul Cel adus la templu, el a văzut cu ochi prorocesc mântuirea pe care
Dumnezeu a dăruit-o lumii, prin Hristos, Cel plin de lumina harului, mai presus
decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul
Simeon a venit întru întâmpinarea Pruncului Iisus şi, luându-L în braţe,
plin de recunoştinţă, a rostit cuvintele: „Acum, slobozeşte pe robul Tău,
Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care
ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Tot în templu se
afla şi „Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la
adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi
ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de
templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel
ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau
mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 36-38). Aceşti doi oameni drepţi sunt cei
care mărturisesc mesianitatea Pruncului Iisus, adus la templul din Ierusalim la
40 de zile de la Naşterea Sa.”
