Fiţi
mereu drepţi
şi neînduplecaţi în credinţa
şi în faptele voastre!
Lespedea Clipei
să nu vă strivească sub greutatea ei!
Focul viu al Dragostei
să nu vi se stingă în suflet
niciodată!
Netemători în faţa „balaurului”,
precum El,
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,
purtătorul de biruință.
Nicolae
Nicoaă-Horia
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (în greacă Άγιος
Γεώργιος, Ágios Geó̱rgios, sau George, versiuni:Georgiu, Georz, Giurgiu, Iorgu,
din greacă Gheorghios, „agricultor”; n. 275/280– d. 23 aprilie 303) a fost un
soldat roman de origine greacă și ofițer în Garda împăratului roman Dioclețian,
care a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină.
Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian,
până la anul 303 nu a luat nicio măsură împotriva creștinilor. Această stare de
lucruri a îngăduit creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe
în împărăție.
În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său
Galeriu, pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins
prigoana împotriva creștinilor.
Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303
și până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat
Constantin cel Mare a dat pace creștinilor), Biserica a trecut printr-o
cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să
aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Iisus Hristos.
Cunoscând, deci, decretul de prigonire împotriva
creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului
Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că
este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al
lui Hristos.
Uimit de această mărturisire și îndemnat de
Galeriu, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca
să se lepede de credință.
Şi a fost trecut prin toate vămile muceniciei,
loviri cu suliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată,
groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou
ș.a.
Toate acestea și altele asemenea, Sfântul Gheorghe
le-a îndurat cu bărbăție stând tare în credință.
Pentru cei credincioși, Mucenicii sunt creștini
aleși, luminați de Dumnezeu, pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a
diavolului.
Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele
când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu
puteri dumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor.
Deci, cei de față, văzând chinurile de moarte,
prin care trecea Sfântul Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, mulți dintre
ei s-au lepădat de idoli și au venit la credința în Hristos, slăvind cu un glas
pe Dumnezeul creștinilor.
Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță,
Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăși împărăteasa
Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința ei în
Hristos.
În cele din urmă, împăratul a încercat să-l
înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru
totdeauna cu Hristos.
În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate
încercările lui sunt zădarnice, Dioclețian a dat poruncă să li se taie
capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra.
Deși, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe
drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul,
și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat
glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate
binefacerile primite.
Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul
sub sabie și a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credința
fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.
Imaginea Sfântului Gheorghe a rămas în amintirea
creștinilor drept un model de curaj în lupta cu diavolul.
A fost reprezentat într-o mantie roșie, culoarea
tradițională a unui martir, dar și ca un războinic pedestru sau tribun militar,
în veșminte patriciene cu o diademă metalică pe cap și ținând o cruce în mâna
dreaptă și o sabie în mâna stângă.
În calitate de martir creștin, el a devenit mai
târziu unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinismului și a fost în mod
special venerat de cruciați.
Sfântul Gheorghe este un sfânt pomenit de aproape
toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie.
Este considerat patron al multor țări, regiuni și
orașe”.
La mulți ani tuturor celor care îi poartă cu
cinste numele biruitor!
Sursa parțială: Wikipedia.
Nicolae Nicoară-Horia
