Neliniștea din cuvinte...

 

„Numai cu lancea lui Horea...”

Avram Iancu

 

Nu mai am nici lance și nici scut,

Cu ce folos, Poete, să le ai?

Dă-mi Libertatea-n care m-a născut

Maica mea, pe-ardelenescul plai!

 

Cât mai sunt al meu din tot ce sunt?

Neliniștea din gânduri mă destramă,

Cum aș vrea din vrednicul Cuvânt

Acum să mă mai naști odată, Mamă!

............................................................

Dar e târziu și storurile-s trase
La fereastra Casei dinspre-Apus...

Mai am atâtea Doruri luminoase

Și-atâtea Amintiri, acolo sus!

9 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-e plin auzul de cuvinte...

 

E noapte, Ea îmi bate-n geam,

Să intre, inima mi-e trează,

Nici nu mai știu ce vârstă am

Și dacă știu, ce mai contrează?

 

Frumoasă, tânără, cuminte,

Se uită-n ochii mei acum,

Mi-e plin auzul de cuvinte,

Cum plin e teiul de parfum

 

Și-același duh de Cătălină

Mă ispitește să le scriu,

În Dragoste-lumină lină,

Nu e devreme, nici târziu...

8 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Urmarea lui Hristos...

 

Ev. Matei 10

 

Mă dor mereu cuvintele nespuse,

Cuvintele rămase din Cuvânt,

Ascult și-acum Chemarea Ta, Iisuse

Dintre vacarmul Vieții pe pământ!

 

Din voia Ta și nu din voia lor

Inima mea în Rugăciune-i trează,

Vai de adormitul meu popor,

Puțini sunt cei ce încă Te urmează

 

 Și „ucenici”, câți au mai rămas,

Îndură vorbe grele și blesteme,

Aud mereu și-acum același Glas:

De răutatea lumii nu te teme!

 

În Clipa asta, plină de otravă

Scriu, Doamne, cu același sfânt fior,

Să mi-l citească îngerii din slavă

Poemul meu din Văzul tuturor!

Duminică, 7 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Câinele din vecini...

 

 

Duminică-mi sufletul și-l iartă,

Doamne, atâtea patimi îl ard!

Câinele din vecini mă tot latră,

Arătându-și colții prin gard...

 

Ciudată-i...meseria lui de câine!

 „Lătrătura” aceasta nu-i o joacă,

De-i arunc o bucată caldă de pâine

Cu și mai multă ură mă provoacă.

 

Nu latră de sete, nici de flămând,

Oare cu ce interes mă atacă?

Nu-i bag bățul bezmetic prin gând,

Obosit de sine, singur, o să tacă...

Duminică, 7 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Frunză arsă de durere...

 

-Doină eminesciană-

 

Frunză arsă de durere,

Toți se vreau azi la putere

Și promit că va fi bine,

Fie-le în veci rușine!

 

Când ajung acolo sus

Uită domnii ce ne-au spus,

Noi le-am dat la urne votul,

Ei ne fură lacomi totul!

 

Este-o vorbă din străbuni,

Cei ce strigă nu-s mai buni

Și din culmea disperării

Toți se vreau la cârma țării,

 

Biată Țară Românească,

Dumnezeu să o trezească,

Numai Singurul mai poate

Să dea la român dreptate,

 

Că de mult îi amărât

Cu funia ei la gât!

Frunză arsă de pelin,

Sufletul de-amar mi-e plin,

 

Frunză arsă de durere,

Toți se vreau azi la putere,

Dar vă spun, prietenii mei,

Fără noi, puterea ce-i?

 

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Mihai Cătrună

Drona...

 

 

„Și nu ne lăsa duși în ispită!”

Rugăciunea-mi stăruie în gând,

A căzut o dronă „rătăcită,”

Cine a trimis-o și de când?

 

Nu-i departe fără de aproape!

Te întreb, cum e firesc, vecine

Și-ndoiala-mi stăruie sub pleoape:

Cu ce scop murdar, de unde vine?

 

Mi-a făcut Copilăria scrum,

Nu știam pe-atunci ce-nseamnă dronă,

Am iubit cuvântul și de-acum

Să nu îl mai rostească nicio bonă...

Joi, 4 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Vara noastră...

 

A venit și vara, iată,

Semne pretutindeni sunt,

Nu e cum era odată

Vara noastră pe pământ!

 

Griji aveam destule-atunci,

Casa toată era plină

De nevoi, dar și de prunci

Zbenguindu-se-n lumină!

 

Ziua cât era de mare

Și în nopțile prea mici

N-aveam loc de supărare,

Ca raiul de nimurici...

 

Zilnic, dis-de-dimineață

Auzeam cum mierla cântă,

Satul era plin de viață

Și de hărmălaie sfântă!

...................................

Peste Munți și peste case

Azi e-o liniște albastră,

Stau la geamuri storuri trase

Lângă amintirea noastră...

 

Nicolae Nicoară-Horia