luni, iunie 29, 2026

Petru și Pavel...



În Viața asta, la-nceput de ea,

Și ei L-au prigonit pe Fiul Tău,

Până a venit mustrarea grea

Și i-a cuprins părerile de rău...

 

Îmi vin în minte, Joia lepădării

Și drumul din lumină spre Damasc...

Ce dulci sunt, Doamne, clipele iertării,

Ce fericit e mustul de sub teasc!

...........................................................

Se miruie cu lacrimi ochii mei,

Moartea de-atunci n-a fost o biruință,

Să nu uitați, creștini, dar și atei,

De-mbrățișarea lor întru credință..


.

Luni, 29 Iunie 2026

 

Petru și Pavel, azi în calendare
Cu sângele apostolilor scriși,
Am aprins și eu o lumânare
Întru jertfa celor doi uciși...

Ce vină, încă au? Luați aminte,
Erau atât de simpli și de goi!
Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte
Mai trec și azi, proscrișii, printre noi.

Pavel și Petru, grâu jertfit în pâine,
Două lacrimi din același plâns,
Credința lor din veac în veci rămâne:
Iubiți-vă în toate îndeajuns,

Iubiți-vă în fapte și-n cuvinte!
Așa ne-au îndemnat și pe sub nor,
Ca un ecou de dragoste fierbinte
Îngemănat se-aude glasul lor...
                  * * *
E sărbătoare durută din care vă spun,
Cu sufletul cuvântului și cu mâna pe cruce,
În graiul părinților, cel mai străbun,
Că nu există moarte mai dulce,

Că nu există moarte mai cu folos
Din toată Viața de pe pământ,
Decât „moartea” aceasta în Iisus Hristos,
Moartea ce nu are niciodată mormânt!

Orice izvor se jertfește fântânii,
Fântâna e oarbă fără izvor,
Zadarnic și astăzi cu ură păgânii
Lovesc fără milă în Dragostea lor...

Petru și Pavel, doi frați și-o credință
În chinul durerilor fără de leac,
Din clipa aceea, de biruință
Numele lor luminează în veac!

Nicolae Nicoară-Horia

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

 

Sfântul Apostol Petru-fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chefa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapadă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma.

Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.

Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor. Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Ștefan.

Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră:

„Saule, Saule de ce mă prigonești?.”

 Se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67.

Din cauza faptului că Sfinții Apostoli Petru si Pavel au fost în temnița pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate și din cauza faptului că cei ajunsi în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezeu, precum au gresit și ei: Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.

Sursa: CREȘTINORTODOX.RO

duminică, iunie 28, 2026

Plânge Țara...

 


 

Voi, care umblați pe-afară

Și aici, printre Carpați,

N-ați văzut plângând o Țară?

Vreau răspuns urgent să-mi dați

 

Și ce plâns durut de Mamă,

De-ar fi tată, ce v-ar bate!

Cum le ține sub năframă

Lacrimile ei curate!

 

Nu își mai află popasul

Sufletul sub norii grei,

Peste tot îi aud glasul:

„Unde sunteți, fiii mei?

 

Roata peste vers m-apasă,

Roata Vremii, tot mai grea,

Plânge Țara, nu vă pasă,

Doamne-ndură-te de ea!

Duminică, 28 Iunie 2026


 

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura:

„Grădina Maicii Domnului”

din Biserica Ortodoxă Română din Ierusalim

Vine Ziua lui Petru și Pavel...

 



 

Vine Ziua lui Petru și Pavel,

Doi frați legați prin cruce de credință,

Vorbindu-ne și astăzi despre El,

Despre Fratele mai mare întru biruință!

 

Icoana aceasta mereu mi se-arată,

Îmbrățișați în Cuvânt amândoi,

Moartea de-atunci nu-i adevărată,

Ei sunt vii, aici printre noi!

 

În Ziua Amintirii lor ce vine,

Cu dragoste să-i aduceți aminte,

Cinstiți-le, așa cum se cuvine

Numele scris în tiparele sfinte!

 

Nicolae Nicoară-Horia

joi, iunie 25, 2026

N-am scris niciodată versuri mincinoase...

 



 

N-am scris niciodată versuri mincinoase,

Să mă vând minciunii, n-am știut, nu pot!

Ce cumplit mă doare sufletul din oase,

Sufletul din gânduri și de peste tot!

 

Dulce e durerea ce din somn te scoală,

Ascult de pe cruce Alduitul Glas:

În zadar Pilatul vremii se tot spală,

Mâinile murdare veșnic i-au rămas...

 

„Criticii” degeaba vor să mă acuze,

Pentru cei ce pleacă, pentru cei ce vin,

Adevărul, Doamne, lasă-mi-l pe buze,

Cât mai stau în Viață să-l rostesc deplin!

 

N-am scris niciodată versuri cu minciuni,

Îmi aduc aminte din acele zile

De porunca Mamei, cea dinspre străbuni:

„Sfânt e Adevărul, să nu minți, copile!”

Joi, 25 Iunie 2026

 

Aud cu bucurie, ori cu jale

Pe bunul meu, slăvitul cititor:

Versurile tale sunt reale,

Ele mângâie și ele dor!

 

Am învățat din Munții de Acasă,

Înlăcrimați și-nviforați și ei,

POEZIA nu e mincinoasă

Pentru creștini, dar și pentru atei!

 

Așa precum am spus și spun mereu,

Cititorul meu să nu te miri,

Poezia vine de la Dumnezeu,

Ca Aerul pe care îl respiri.

 

De Adevărul ei, oriunde sunt,

Pe pământ n-am unde mă ascunde,

Atunci când scriu îi simt fiorul sfânt

În suflet și în gânduri cum pătrunde...

 

Nicolae Nicoară-Horia

marți, iunie 23, 2026

Nu are Iancu ziua lui...



„Pe vremea cireșelor coapte...”

 

Mă doare tulnicul din gând, mă doare,

Nu are IANCU ziuă, Ziua lui

Ne-o pune, Doamne, ca pe-o sărbătoare,

În Calendarul meu și-al Neamului!

 

Îți spun și eu, cu sufletul amar:

„Nu-i  bună rânduiala asta, Tată!”

Mai bine lasă-l să se nască iar

Din pântec de Marie-ndurerată,

 

În Munții cei de Aur, printre Moți,

Pe Câmpul de la Blaj, pe cal să vină,

Să tremure-n mormânt dușmanii toți

Și cei de lângă noi ce n-au hodină...

..........................................................

Doina din fluier e tot mai beteagă,

Urlă furtuna pe sub norii grei,

Nu are Iancu ziua lui cea dragă,

Vai, cine i-a furat-o, frații mei?

23 Iunie 2026

 

Nu-i ziuă să nu vină după noapte,

Chiar dacă ele se-ngână mereu,

Acum, „la vremea cireșelor coapte”

Iancu se naște din chinul cel greu,

 

Precum lumina ce nu are frâu,

Cel pururi cu Dorul de Țară bolund,

Acolo, la Vidra, lângă un Râu

Cu o durere albastră pe prund.

 

Aceeași Marie cu dragoste-l strânge,

Iar Pruncul se uită la chipul ei dulce

Și înțelege acum de ce plânge

Ca Maica aceea cu Fiul pe cruce...

 

Spre Tine-mi ridic privirea de jos

Și Te rog, bunule, milostiv Dumnezeu,

Nașterea lui să-i fie cu folos,

Spre izbăvirea neamului meu!

 

La Vidra, într-o Casă țărănească,

Pe-același mal de Arieș durut,

Vrea Avrămuț al nostru să se nască,

Precum și-atunci acolo-n Munți

a vrut

 

La ceasul când cireșelor pe ram

Li se-mplinise vremea să se coacă,

N-am uitat cât de-oropsiți eram,

Ne ruginise lancea lui în teacă

 

Pe care Baciul Horea din Albac,

A ridicat-o înspre cer deodată:

Doamne sfinte, până când să tac,

Cine să-mi tragă sufletul pe roată?

 

Să te nască-n pace Avrămuț

Măicuța ta, cea dintre toate una,

Că și acum, în Patria din Munți

Bântuie în voia ei furtuna.

 

Nu-i cine să îi pună pumnii-n piept,

Nestingherită iar făcându-și treaba,

Izbăvitorule de neam, te-aștept,

Nașterea ta să nu fie degeaba!

 

Nicolae Nicoară-Horia