Ev. Matei 14, 22-34
-Cuvinte duminicale-
Câte furtuni nu sunt în Viață,
câte
Și de acolo, din vâltoarea ei,
Cu brațele cuvintelor durute,
Eu Te-am rugat din valuri să
mă iei...
Speranța mi-a rămas mereu nestinsă,
Precum nestinsă-i flacăra din Dor:
„Doamne, scapă-mă!” Și mâna-ntinsă
Mi-a fost întotdeauna
de-ajutor!
În vremea vremii, plină de stihie,
Știu, bunule Părinte, că m-asculți
Și mâna mea, cea dinspre Poezie,
Să-mi fie spre folosul celor mulți...
Duminică, 2 August 2026
„Doamne, scapă-mă!” Îți
spun mereu
Ca Petru, dintre valuri, în
furtună,
Atunci când mă apasă norul
greu
Pune-mi în cuvinte vreme bună!
Ca om ce sunt, împovărat de
vremi,
Ea, îndoiala-mi stăruie-n
cuvânt,
Pe apă vin și eu , „să nu te
temi!”
Aud îndemnul care-mi dă avânt!
Din zările de unde eu Te chem
Se potolește în adânc furtuna,
„Doamne, scapă-mă!” Acest poem
E-n Mâna Ta,
întinsă-ntotdeauna...
Nicolae Nicoară-Horia
„În vremea aceea Iisus i-a
silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul
celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S'a
suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur
acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de
valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a
venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au
înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit
îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Iar Petru, răspunzând, a
zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“. El i-a zis:
„Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus.
Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a
strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a
apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ Şi suindu-se ei
în corabie, vântul s'a potolit. Iar cei din corabie I s'au închinat, zicând:
„Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Şi, trecând marea, au venit pe uscat
în Ghenizaret.”
