Zvon de Bună Vestire...

 

 

E ziua dinaintea Bunei Vestiri!

Tresaltă cuvântul de bucurie

în pântecul inimii mele,

pentru tine, Marie,

cea de aici

și de dincolo de stele!

Auzind

Glasul Îngerului

tu ai crezut

în ea,

în Vestea aceea,

dintre toate

cea mai deplină,

când femeia

din numele

tău

s-a umplut de lumină...

„Vei naște fiu

și vei chema numele lui

Iisus”

din sufletul tău

de Fecioară!

„Vestea” întotdeauna vine

de sus

și poezia

de-acolo coboară...

 

Înverzește de dragoste pădurea de-acasă,

Cât de mult i-am iubit primăvara din crâng

Și iarba aceea, cu Dorul de coasă,

În brazde prelungi să o strâng!

 

Pe dealuri pașii mei risipiți mă adună,

Văzduhul întreg e-atât de flămând!

Pe Copilul de-atunci, cu mieii-mpreună,

Îl aud cum îmi zburdă prin gând...

 

Mama frământă aluat pentru mâine

Cu mâinile ei, ca o boare subțire,

Doamne, ce sfânt e mirosul de pâine

Și cât de aproape e Buna Vestire!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Poezia, femeia și floarea...

 

 

Fără ele ce târziu e-n lume!

În zadar și sterp e orice gând,

Cine le-a dat întâia oară nume,

Fie-n veci de Dragoste flămând!

 

Duhul lor ce tainic mă-nfioară,

Îți mulțumesc, Părinte, că sunt viu,

Cu ele începe orice primăvară,

Fără ele n-aș putea să scriu...

 

Mă uit și m-amintesc în ochii lor...

Niciodată nu mi-au fost geloase,

Toate poartă-n ele-același Dor,

Toate trei la fel sunt de frumoase.

Luni, 23 Martie 2026

 

Eu am văzut o floare de dragoste plângând,

Cu bucurie sfântă, cu ochii plini de rouă,

Mă miruie lumina pe suflet și pe gând,

Vederea ne-a fost dată de-atâtea ori și nouă!

 

Slăvită fie pururi minunea ființei tale,

Cu ea orice durere pe lume o învingi

Vai, câtă frumusețe ascunsă-ntre petale,

C-adeseori în viață ți-e teamă s-o atingi!

 

Aici, în lumea asta, la vreme mi-au fost date

Femeia, Poezia și Floarea, toate trei,

Acum când mâna scrie cuvintele „ciudate”

Tu stai și-asculți lumina cum cântă-n ochii mei...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Cred, Doamne...

 

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.”

Ev. Marcu 9, 24

-Cuvinte duminicale-

 

E vie credința din inima mea

Cu toate durerile ei trecătoare,

Cred, Doamne, că mă poți vindeca,

Cred în iubirea biruitoare!

 

Lasă-mă doar cu gândul deplin

Să-Ți ating haina scăldată-n lumină,

Tu știi dinspre câte păcate eu vin,

Izbăvește-mi trupul acesta de vină!

 

Cu mâna pe crucea plină de har

Vindecă orbul din mine, Iisuse!

Învierea Ta nu a fost în zadar

Dintre cuiele mele străpunse

 

Și astăzi câteodată ele Te dor

Când fărădelegea-i prea multă,

Cred, Doamne! Și o spun tuturor

Celor ce-n preajmă stau și ascultă...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Dumnezeiască Poezie...

 

Poezia este Lumina din „Să fie lumină!”

 

Plâng ochii tăi dumnezeiești,

Într-o lume tot mai degradată,

Doamne, Doamne, cât de dragă-mi ești,

Fie-ți Ziua pururi lăudată!

 

Aici, în fața frumuseții tale,

Mă știu tot mai Acasă, lângă cer,

Precum e rodul strâns între petale,

Ferit de bruma vremii și de ger.

 

Sufletul din mine nu te minte,

Plâng ochii cei dumnezeiești

Și lacrimile mele sunt cuvinte,

Ce fericit mă simt când le citești!

Sâmbătă, 21 Martie 2026

 

Nimeni de pe pământ

nu știe

Ziua nașterii tale-

Poezie!

Pentru mine

fiecare zi începe

cu tine!

Tu ești pretutindeni,

precum aerul

fără de care

zadarnic

e orice cuvânt!

Ce fericit

e poetul

care

te inspiră!

Ce fericit e numele

în care

sunt!

 

Scriu și eu, ca fiecare,

Cine e chemat, s-o facă,

Să nu-i spună mâinii mele

Ce să scrie, când să tacă!

 

Am trăit și-acele vremuri,

Fie-i pausat oftatul

Celui ce mi-a stat în preajmă,

Ca pe vremuri...Nefârtatul,

 

Creatorul făcând lumea,

Tot mustrându-L că nu-i bună!

Poezia nu desparte,

Ea din veac în veci ne-adună.

 

Fericit să fie-n viață

Cel care îi știe rostu’

Precum pâinii dată nouă

Pe pământ din Tatăl nostru!

 

Mi-e sufletul ajuns la vamă,

Plin de-ntrebări și de tăceri,

Deschide brațele și ia-mă

În zborul tău spre nicăieri

 

Și nimenea să nu-l mai vadă,

Mă simt ca vântul prins în ham,

Nu mai am liniște-n ogradă,

Nici dincolo de ea nu am...

 

Așa am fost de când mă știu,

Flămând de clipa ce-o să vină,

Cuvintele mă ard când scriu,

Să-mi fie arderea deplină!

................................................

Petreacă lumea cu noroc,

Dumnezeiască Poezie!

Dar niciodată sub obroc

Nu vreau lumina ta să-mi fie.

.................................................

Tu ești din toate cea mai frumoasă

Și așa vei rămâne în sufletul meu,

Niciodată străină, niciodată geloasă,

Legământ între mine și Dumnezeu!

 

Știu, fără tine și ochii și mâna,

Cuvintele toate oarbe îmi sunt,

Eu, robul nevrednic, tu ești stăpâna,

Libertatea mea sfântă de pe pământ...

 

Fericită-i dimineața când mi te-arată

Fericită e clipa când m-ai trezit

Din somnul de moarte întâia dată,

Femeie și floare și rod împlinit!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Echinocțiu...

 

Poezia

este egală

cu

veșnicia.

Aerul

dintre mine

și tine,

la fel...

 

Acum e Soarele la ecuator,

Șederea lui aici să nu te doară,

E vremea dar după atâta Dor-

Fii Echinocțiul meu de Primăvară!

 

Se tulbură narcisele din noi,

Floarea de vișin, vița cea de vie,

Rămâne frigul iernii înapoi,

Tu vino să te îmbrac în Poezie.

 

Gândul meu, pe fruntea ta să-l pun,

Să te-aud șoptindu-mi că ți-e bine-

Fii Echinocțiul meu în tot ce spun,

De-acum și până-n veacul care vine...

 

Vine ziua Poeziei...

 

Câtă vreme voi umbla prin lume

N-am să știu vreodată sub cuvânt

În care zi e Ziua ta anume

Din câte mi-au fost date pe pământ...

 

De-i vineri sau duminică, mereu

Când mă trezești în orice dimineață

Mă rog smerit la bunul Dumnezeu

Să mi te țină teafără în viață!

 

Doar ziua mea de naștere e una

Și pentru ea sunt pururea dator,

Ziua ta de-aici e întotdeauna,

Slăvită fie-n văzul tuturor!

 

Mâna fericită scrie, sufletul din Dor tresare

Și Vederea mi se umple de lumină și de har,

Vine Ziua Poeziei, ziua ei să fie oare?

Binecuvântat e gândul care-a pus-o-n calendar!

 

Vine Ziua Poeziei și tu simți mereu cum vine,

Când în orice dimineață din iubirea ei te chem,

Ca de fiecare dată, hai aproape lângă mine

Să îți mângâi frumusețea și-adevărul tău suprem...

 

Tu, mireasă nenuntită, dintre câte sunt mirese,

Să ne logodim de-a pururi în această clipă sfântă,

Să-ți îmbrac ființa toată în cuvintele alese,

Vine Ziua Poezie, n-auzi îngerii cum cântă?

 

Nicolae Nicoară-Horia