Iuda...

 

„Pe cine-L voi săruta, Acela este!”

 

Iuda, Iu-da, silabele mă dor,

Ce nume blestemat i-au dat părinții,

De vânzător-vândut, când fiul lor

Își numără în fiecare an arginții!

 

Numărătoarea fie-i în zadar,

Se tânguie smochinii din Grădină,

Să-l vinzi pe Cel trimis, ce preț murdar!

Și totuși Învierea o să vină...

 

Din sicomorul Poeziei nu vă mint,

De-atâtea ori l-am întâlnit în drum,

Ca el sunt mulți în viață și îi simt

În jurul meu cum jinduie și-acum...

Joi, 9 Aprilie 2026, din Săptămâna Patimilor

 

Iuda, vânzătorul de Hristos,

Nu are liniște din deal în vale,

Îi văd și astăzi chipul cel hidos

Și-așa de peste tot îi iese-n cale!

 

Atunci, în Joia neagră dintre toate,

L-a sărutat tâlharul dinadins

Pe Învățătorul plin de bunătate,

Pe Cel care S-a dat pe sine prins...

 

Când l-a spălat de glod de pe picioare

Iisus a lăcrimat în Duhul sfânt,

Ce mâini murdare-avea, ce-mbrățișare

La cina cea de taină din cuvânt!

 

Prețul vânzării e același, iată

Arginții care zornăie și-acum!

Această ființă, pururi blestemată,

De peste tot la toți ne iese-n drum...

                * * *

Mă mistuie Gândul şi nu-l pot stinge,

Mâinile mele sunt pătate de vină,

Sărutul tău, Iuda, şi astăzi mă frige,

Sărutul acela blestemat din Grădină...

 

Oriunde mă poartă paşii prin lume

Când e Duminică-n sufletul meu

Vin dinspre tine târcoale anume

Ispitele Clipei, ispite mereu...

 

Vin îndoielile fără de veste

Să mă cuprindă în mrejele lor,

Biblia, oare, nu-i o Poveste,

Iisus, nu-i un biet şi umil călător?

 

Voi, toate-acestea, fugiţi de la mine,

Aici, între coastele mele e vie

Porunca Acelui ce vine şi Vine!

De la nașterea mea întâmplată să fie...

 

Tot mai departe de marginea zării

Se tulbură Gândul şi nu-l pot atinge,

Acolo-n Grădina din Joia vânzării

Sărutul tău, Iuda şi astăzi mă frige...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Săptămâna Patimilor...

 

„Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi...”

(Rugăciune de priveghere)

 

Îţi multumesc, Părinte, că sunt viu

Şi pot vorbi Acum şi-aici cu Tine,

E Săptămâna Patimilor, ştiu

Şi cei ce Te hulesc o ştiu prea bine!

 

Iar Fiul Tău, cel părăsit de toţi,

Înspre Golgota frigului se-ndreaptă

Şi-acolo sus, între tâlhari şi hoţi

Aceeaşi răstignire îL aşteaptă…

 

Când sevele din muguri dau năvală,

De veacuri bruma urii stă la pândă,

Pilat, „nevinovat”, pe mâini se spală,

Mi-e inima ca floarea de plăpândă

 

Şi simt şi văd cum râd în floare merii

Şi-aud cum plânge viţa cea de vie,

În toate e un semn al Învierii,

Al unei împăcări ce va să vie…

 

Adam din mine murmură sub Pom,

De-aceeaşi goliciune i-e ruşine,

Îţi multumesc, Părinte, că sunt Om

Şi pot grăi Aici şi-Acum cu Tine…

...................................................................

E Săptămâna Patimilor, așadar priveghează,

Să nu te cuprindă, suflete-al meu,

Moleșeala somnului dintre stea și rază,

Dintre pământul păcatului și Dumnezeu!

 

Tu ascultă deniile de la răscruce,

Nicio slovă din ele nu-i în zadar,

E Săptămâna Patimilor, când Fiul spre cruce

Singur printre lacrimi se-ndreaptă iar...

 

Săptămâna aceasta, cea plină de vămi,

De când o îndură poporul și Țara!

E Săptămâna Patimilor, Doamne ajută-mi

Să-i port până-n Ziua Învierii povara!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Din inima Duminicii...

 

 

Duminică-i de jos și până sus,

Duminică-i la fiecare poartă,

Cu „Pace vouă” a intrat Iisus

În Ierusalimul plin de ceartă

 

Fără El nici o Intrare nu-i,

Cât de murdar e Aerul de-afară,

Cât de durute-s Lacrimile Lui!

Stă moartea la răscruce, ca o fiară.

 

Nevindecată-i din cuvinte rana,

Ce-aproape este clipa risipirii!

Vai, Omule, degeaba strigi „Osana”

Cu gândul cel viclean al Răstignirii...

Duminică, 5 Aprilie 2026

 

„Domnul este aproape”, așa scrie-n Carte,

Niciodată-n viață nu mi-a fost departe,

Nu mi-a fost rușine să-L rostesc deplin-

„Cheamă-mă la tine, din uitare vin!”

 

Și la bucurie, dar și la necaz

I-am simțit lumina caldă pe obraz,

Totdeauna-n soartă când eram prea sus

Îmi venea în minte glasul lui Iisus

 

Și acum adesea când mă simt prea jos

Brațul Rugăciunii-mi este de folos,

Când de lut se-atinge boala ca un fulg

Prin cuvinte date știu să o alung...

 

Sufletul se umple de o pace-anume,

Cineva mă strigă din văz-duh pe nume-

Azi e Sărbătoarea Sfântă de Florii

Și-n căsuța noastră Te-așteptăm să vii...

                    * * *

Duminică, e Ziua de Florii,

„Osana!” Strigă florile-n grădină,

Te-aștept și în Poemul meu să vii,

Să-i umpli toată ființa de lumină!

 

Alungă întristarea ce ne-apasă,

Precum norii risipiți de vânt,

Să intre dar, în fiecare casă

Cuvântul Tău, vindecător și sfânt!

 

Doamne, Doamne, nu-ți ascunde fața,

Nevrednici suntem și atât de răi,

Ca bezna risipită dimineața

Și totuși ne-ai numit copiii tăi!

 

Trimite Fiul mai presus de nume,

Fă Ruga să nu-mi fie în zadar,

Duminica reverse peste lume

Iubirea Ta, cea fără de hotar

 

Și Te mai rog, cum Te-am rugat mereu,

Repune Adevărul în tipare,

Pentru străini și pentru neamul meu

Să fie-n lume aceeași Sărbătoare;

 

O Singură Treime ne-a fost dată:

Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt!

Floriile și Paștele deodată

Să-și cânte bucuria din Cuvânt!

..........................................................

„Osana” azi, iar mâine-„Răstigneşte-L!”

Azi flori înmiresmate de finic,

Mâine, cunună roşie din spini-

Acesta-i omul-marele Nimic!

 

Şi azi de-i Sărbătoare şi-s Florii

De două mii de ani în Calendar,

În Ziua-n care iarăşi vei veni

Speranţa nu ne fie în zadar!

 

Ierusalimul, cel de-atunci pe hărţi,

Cu mulţimi ce Te-osanau fierbinte,

E împărţit şi el în două părţi

Şi uită-acum să Te aducă-aminte...

 

Noi, ce ne suntem uneori străini,

Cu marginile încă ne împăcate,

Noi Te primim, câţi am rămas, puţini,

În sufletele noastre vinovate.

..................................................

„Osana„ azi, iar mâine-„Răstigneşte-L!„

Azi flori înlăcrimate de finic,

Mâine, cunună roşie de spini-

Acesta-i Omul- marele Nimic!...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Vinerea Mare pentru toți...

 

La catolici e Vinerea Mare,

La ortodocși e ziua Sf. Cuvios Nichita,

Pentru celelalte culte

E o zi oarecare

Din calendar!

Strig în pustie și strig

În zadar:

Hristos a Înviat

O singură

Dată

Pentru mine,

Pentru tine

Pentru

Toți!

Altă Înviere de sub cruce

Nu-i!

Tată, al Fiului Sfânt,

Știu că poți,

Pentru cei ce încă mai cred

În durerile Lui

Dă-ne o singură

Răstignire

Și Înviere pe pământ!

 

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, iată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

 

Catolic, ortodox, baptist, oricine

Să înțeleagă adevărul sfânt,

Vin Paștele, precum Crăciunul vine

Și nașterea și moartea una sunt!

 

Și Iuda e același care-L vinde

Acolo în Grădină pe Iisus,

Cu lacrima din post mă rog fierbinte,

Mai multe învieri în lume nu-s!

 

Să nu mai fie ură pe pământ,

Nimeni Învierea să n-o spurce

Și Fiul Tău e Unul în cuvânt,

Cel osanat și pironit pe cruce.

 

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, Tată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

                  * * *

Citesc și mă cutremur, Doamne,

Ca filele din Sfânta Carte,

În zi de vineri când păgânii

L-au condamnat atunci la moarte

 

Și astăzi îl condamnă unii,

Pătrunși de duhul celui rău,

Orbiți de patimi și de ură

Și-L răstignesc pe Fiul Tău

 

Și astăzi se întreabă, încă,

Cine-i acel Iisus Hristos

Pe care L-ai trimis în lume,

În lumea noastră cea de jos?

 

Din Răstignirea de pe cruce,

Din Învierea Lui, Părinte,

Vai, omenirea asta-ntreagă

Lipsită-i de învățăminte!

 

Cu brațe pentru rugăciune,

Știu toți păgânii să lovească,

Unul își face semnul crucii,

Altul îl scuipă de sub mască,

 

De ei e-ndestulat pământul,

Ca stelele pe cer, puzderii

Și totuși cu speranța-n suflet

Aștept Duminica Învierii!

 

Nicolae Nicoară-Horia