Duminică, slăvită Cincizecime...

 

Duminica Rusaliilor

„Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El”.

Ev. Ioan 7, 43

 

Pogorârea din Cer nu este grea.

Slăvită fie Trinitatea de pe pământ!

Fericit e Omul care crede în ea:

ÎnTatăl, în Fiul și  în Duhul Sfânt!

 

De-atâtea ori i-am simțit și eu

„Suflarea” aceea binecuvântată

Și totuși Există un Singur Dumnezeu,

Oricât e lumea asta de certată...

Știu că Ruga mea nu e-n zadar,

Ce limpede-i Vederea din văz-duh!

Și totuși se pogoară iar și iar

În chip de porumbel același Duh!

Duminică, 31 Mai 2026

 

Duminică, slăvită Cincizecime!

Stă Duhul sfânt din cer să se pogoare,

În tot neamul meu și în mulțime

Ca și atunci e-atâta dezbinare!

 

Acei ce cred cu inima curată

„Sunt plini de must”, batjocoriți mereu!

Ea, Pogorârea, nu-i adevărată,

Spun răii ce-L hulesc pe Dumnezeu!

 

Ce limbi și ce suflare și ce vânt?

Apostolii le-ndură în tăcere

Cincizeci de zile dintr-un număr sfânt,

Stau mărturie de la Înviere!

.......................................................

Când vă lovesc furtunile din viață

Și vă seacă din priviri izvorul,

Cu bucuria-n suflet și pe față

Vă fie de-ajutor Mângâietorul

 

Și-oricâte vorbe grele-or să vă ningă,

Ispitele oriunde vă vor duce,

De el nu poate nimeni să se-atingă,

Precum de Înviatul de pe cruce!

 

„Nu veți fi orfani!” așa le-a spus

Celor dragi cu lacrimi în privire,

Atunci când S-a înălțat la cer Iisus

Din clipa luminată de iubire.

 

„Vă voi trimite un Mângâietor

Ca să rămână pururea cu voi!”

Vă fie dar în toate de-ajutor,

De-acum și până-n viața de apoi...

 

Și orice om să știe pe pământ

Cu Tatăl și cu Fiul din cerime

De la-nceputul lumii Una Sunt-

Nedespărțită, Unică Treime!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Sufletul...

 

„Sufletul are greutatea unei privighetori,

21 de grame...”

 

De copil mi-am pus această-ntrebare:

Ce-i sufletul? Întrebarea nu este-n zadar,

Sufletul meu- ca o privighetoare?

Deocamdată nimeni nu l-a pus pe cântar,

 

Cum n-a pus întunericul și nici lumina,

Ca Om ce sunt aici prin trupul meu

Îi aud și îi simt „suflarea,” divina,

Legământul dintre mine și Dumnezeu!

 

Sufletul nimeni nu poate să-l facă,

Zadarnic încearcă orice păgân,

Omul nu știe când vine, când pleacă,

Nimeni pe suflet nu e stăpân!

 

Oamenii se ceartă în van totdeauna,

Fiecare crezând în religia lui,

Suflet sau spirit nu e totuna?

Trupul fără ele pururea nu-i!

                   * * *

Mă simt şi eu deseori vinovat

Pentru sufletul ce mi s-a dat,

Întrebările lui îmi aşteaptă răspuns,

Niciodată vremea nu e de ajuns.

 

Alergăm, alergăm ca nişte făptaşi,

De atâta zgomot sinistru de paşi

Nu-i auzi glasul cum singur te cheamă

Sufletul tău, cel gata de vamă...

 

Adunăm prin gunoaiele vieții de toate,

Să ne fie hambarele îndestulate,

Pentru când, pentru care vremelnicie?

Pe furiș ne uităm peste gard cu mânie.

 

În bogatul acela ce silnic mă ştiu,

Nu-i nimic în afară de ceea ce scriu!

Mă simt vinovat, nu e vremea deplină

Pentru sufletul meu mistuit în lumină...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Moșii de vară...

 

E sâmbătă înainte de Rusalii,

Tot omul să se bucure-n cuvânt,

Asemenea cu moșii cei de vară,

Mâine se pogoară Duhul Sfânt!

 

Vă pregătiți lăcașurile voastre,

Cele pândite zilnic de îndoială,

Tu, omule de-aici și de departe,

Cu iertare trupul tău îl spală!

 

Cine nu iartă nu va fi iertat

La judecata care o să vină!

Se înfioară iar cuvântul meu

De vuietul acesta din lumină!

 

E sâmbătă înainte de Rusalii,

Mâine se pogoară Duhul Sfânt,

În rugăciunea noastră, fiecare

Să-i pomenim pe cei ce nu mai sunt...

                 * * *

E tot mai durută lumina de-afară

Și soarele parcă e plâns după nori,

Sâmbătă, astăzi sunt Moșii de vară,

Cuvântul „moș” îmi aduce fiori!

 

Datinile noastre, care mai sunt,

Rând pe rând fără parastase ne pier,

Mâine vin Rusaliile peste pământ,

Duhul cel sfânt se pogoară din Cer!

 

Cei ce nu pot și nu vor să-nțeleagă,

Sunt tot mai puternici, mai mulți,

Genunchii mei slabi încă se roagă:

Părine-a al Moșilor mei, să-i asculți,

 

Iartă-le, Doamne, păcatele lor,

Păcatele noastre nenumărate,

Sunt „Moșii de vară” și cuvintele dor,

Doamne, adu pe pământ Sănătate,

 

Sănătate în trup și în mintea bolnavă

A celor ce astăzi se cred dumnezei,

Duhul cel sfânt îl trimite din slavă

În numele moșilor și strămoșilor mei!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Vine vara...

Vine vara, o aștept de-acum

Cu brațele-amintirilor deschise,

„Hai la cireșe!” Se aud pe drum

Moții mei din depărtări învinse...

 

Câtă lumină e-n chemarea lor!

Cum vine vara cu miros de tei,

Cu Eminescu adormind în Dor,

Cu Târgul de pe Munte și nedei

 

Și-acolo-n scăldătoarea din Vâlcea

Să-mi limpezesc cv-ul de păcate

Și să te mirui, frumusețea mea,

Sub zările acelea fermecate!

 

Vine vara, cum aș vrea să fug

Cu tine iar ținându-te de mână

Prin ierburile înalte în amurg,

Din amurgul care ne amână...

 

Nicolae Nicoară-Horia 

Rânduiala nu e bună...

 

 

Doamne, cum să nu mă doară?

Cânt și îl des-cânt mereu:

Vai și-amar de tine, Țară,

Vai și-amar de neamul meu!

 

Nici avarii și nici hunii

N-au făcut atâta „bine,”

Nu te mai suportă unii,

Alții își bat joc de tine!

 

Din Constanța, la Ohaba,

Ajunge! Nu se mai poate,

Sună tulnicul degeaba

Colo sus, pe Detunate...

 

Zările se înlumină,

Și cât de durut răsună,

Iancu nu are hodină:

„Rânduiala nu e bună!”

Speranța și-așa e stinsă

De atâta vai și au,

Mâna, la Câmpeni, întinsă

Înspre viață n-o mai vreau...

26 Mai 2026

 

Tot aud mereu că nu se vinde

Ardealul nostru, nici Moldova-ntreagă,

Pe amândouă gândul le cuprinde

Și Țara Românească-mi este dragă!

 

Din tot ce-avem, nimic nu-i de vânzare,

Cel ce i-a pus vremelniciei prețul,

Aici, acum și dincolo de zare

Să-i fie parte ura și disprețul!

 

Dumnezeu din cer să-i pedepsească,

Pe cei care de-averi sunt nesătui,

Îi întreb cu dragoste firească:

Ce-a făcut Iuda cu arginții lui?

 

Le fie pohta stâmpărată-n veci

Și gândul, care jalnic se aprinde,

Cât Dorul nostru umblă pe poteci

Țara mea D’acia, nu se vinde!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Drumul...

 

Din vale-n deal, din vale-n deal,

Mi-e dor de-un drum înspre Ardeal,

Din Deal și până sus în Munți

Să-l bat cu pașii mei desculți,

 

Cum l-am bătut de-atâtea ori,

Să-l simt cum mă prind fiori,

S-ascult duruta lui poveste

Cu vulturii uimiți pe creste...

 

Știi, Doamne, cum plecau prin țară

Strămoții mei de-odinioară,

Cu sufletul arzând de dor,

Dar se-ntorceau la vatra lor!

...............................................

V-am spus mereu, vă spun și-acum

Că nu-i departe fără drum,

Când fără el nu-i nici aproape

Și-atâtea drumuri am sub pleoape!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Negrileasa din Țara Moților

A venit ceasul...

-Rugăciunea lui Iisus-

Duminică, 12 Iunie 2016

„Cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-am primit...”

Ev. Ioan 17, 8

 

Iisus se ruga cu Adevărul în glas,

Cu mâinile Lui întinse spre Tine:

„Părinte, a venit ceasul!” Acel ceas

Numai Tu, Doamne, îl știi când vine!

 

„A venit ceasul!” Pe-nțelesut tuturor,

Prietene, Omule de lângă mine,

Bărbat, ori femeie, împărat cerșetor,

Ceasul acela e pentru oricine!

 

„A venit ceasul!” Și eu desigur

Voi rosti odată aceste cuvinte,

Când o să fiu pe pământ cel mai singur

Primește-mă la sânul Tău, Părinte!

 

„Părinte, a venit ceasul”, așa i-a spus Iisus,

Ridicându-și ochii de ceruri mai presus,

Și ceasul meu, acela, când îmi va fi să fie,

Din Poezia vieții, doar Dumnezeu îl știe!

 

De când se naște omul și eu și fiecare

Tic-tacul sfânt în suflet de-a pururea îl are,

Nu-i nimeni în măsură, oricât să străduiește,

Să îi cunoască mersul și-atunci când se oprește,

 

Nu-i nimenea stăpânul aici peste cuvinte,

Purtați-vă cu grijă și cu luare-aminte

Și-auzul să ne fie curat ascultând glasul

Cel mai durut din toate: „Părinte-a venit ceasul!”

 

Nicolae Nicoară-Horia