Vinerea Mare pentru toți...

 

La catolici e Vinerea Mare,

La ortodocși e ziua Sf. Cuvios Nichita,

Pentru celelalte culte

E o zi oarecare

Din calendar!

Strig în pustie și strig

În zadar:

Hristos a Înviat

O singură

Dată

Pentru mine,

Pentru tine

Pentru

Toți!

Altă Înviere de sub cruce

Nu-i!

Tată, al Fiului Sfânt,

Știu că poți,

Pentru cei ce încă mai cred

În durerile Lui

Dă-ne o singură

Răstignire

Și Înviere pe pământ!

 

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, iată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

 

Catolic, ortodox, baptist, oricine

Să înțeleagă adevărul sfânt,

Vin Paștele, precum Crăciunul vine

Și nașterea și moartea una sunt!

 

Și Iuda e același care-L vinde

Acolo în Grădină pe Iisus,

Cu lacrima din post mă rog fierbinte,

Mai multe învieri în lume nu-s!

 

Să nu mai fie ură pe pământ,

Nimeni Învierea să n-o spurce

Și Fiul Tău e Unul în cuvânt,

Cel osanat și pironit pe cruce.

 

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, Tată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

                  * * *

Citesc și mă cutremur, Doamne,

Ca filele din Sfânta Carte,

În zi de vineri când păgânii

L-au condamnat atunci la moarte

 

Și astăzi îl condamnă unii,

Pătrunși de duhul celui rău,

Orbiți de patimi și de ură

Și-L răstignesc pe Fiul Tău

 

Și astăzi se întreabă, încă,

Cine-i acel Iisus Hristos

Pe care L-ai trimis în lume,

În lumea noastră cea de jos?

 

Din Răstignirea de pe cruce,

Din Învierea Lui, Părinte,

Vai, omenirea asta-ntreagă

Lipsită-i de învățăminte!

 

Cu brațe pentru rugăciune,

Știu toți păgânii să lovească,

Unul își face semnul crucii,

Altul îl scuipă de sub mască,

 

De ei e-ndestulat pământul,

Ca stelele pe cer, puzderii

Și totuși cu speranța-n suflet

Aștept Duminica Învierii!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Poezia și Aerul...

 

Aș vrea să mă-nțeleagă cine vrea,

Nu se stinge-n Sine, niciodată,

Oricât suflați cu răutate-n ea,

În Lumina binecuvântată!

 

Nu se stinge-n ceruri Dumnezeu!

De neputința voastră-mi este silă

Și Aerul, ce-l murdăriți mereu,

De voi, odată, o să-i fie milă.

 

Nu vă jucați cu focul egoist,

Nicio Arcă nu vă mai încape

Și Noe parcă stă pe gânduri trist,

Sodoma și Gomora sunt aproape...

Joi, 2 Aprilie 2026

 

Rugăciunea mea orice înger o știe

Către Dumnezeul celor ce încă mai scriu:

Nu mă lăsa fără Aer și fără Poezie,

Doamne-al cuvintelor în care sunt viu!

 

Slăvită Clipă cu sfânt miros de mir,

Până la capătul vieții așa să-mi rămâi!

Poezia e Aerul pe care-l respir

De când mi-a fost dată porunca dintâi.

 

Ce dulce-mpăcare e-n sufletul meu!

Din el se revarsă fericit în afară,

POEZIA și AERUL, între ele mereu

E Duhul Înaltului ce mă-nfioară..

                 * * *

Nu-i nimeni pe pământ fără păcat!

Ca orice om, oricât aș fi de vină,

Adam ce sunt, cu dorul ne-mpăcat,

Nu-mi lua lumina din grădină,

 

Las-o acolo, Doamne, să dea rod

Și ochii să se bucure de ea,

Mi-e sufletul acum ca un triod,

Ascultă-i Psalmul din grădina mea!

 

În stupi se-aude zumzetul de-albine,

Sunt grei de muguri pomii, via toată,

Și seva urcă din adânc spre Tine,

Să-i fie Ruga binecuvântată!

 

Tot mai murdar îl văd și mai confuz

Aerul deasupra ce m-apasă,

Ce sfânt poem se murmură-n auz

Lumina din grădina mea de-Acasă!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Azi e-ntâi Aprilie...

 

 

Astăzi e întâi April,

Fericirea se învață,

Cine nu a fost copil

Nu e nici matur în viață!

 

Mugurul visează floare,

Frunză ce-a plecat în toamnă,

Niciun cântec nu te doare

Când la Dragoste te-ndeamnă!

 

Oameni buni, lăsați deoparte

Ura dintre voi deșartă,

Gândul care vă desparte

Și mândria ce nu iartă!

 

Bucurați-vă de toate,

De la țipăt, la tăcere,

Fie-vă cu sănătate

Luna plină de Înviere

 

Și în fiecare acasă

Vie Sfânta Zi de Paști!

Pe sub zarea ei aleasă

Doamne, cum să nu te naști?

                 * * *

Azi e-ntâi Aprilie, nu simți

Mugurii din gând cum dau în floare?

Lumina din icoanele cu sfinți

Miroase-a mir de nard și-a sărbătoare!

 

Azi e-ntâi Aprilie, nu mint,

Pune mâna ta acolo unde

E-atâta primăvară și alint

Și în poemul, cel nescris, te-ascunde...

 

De bucurie plânge seva-n vii

Și pomii bat din palme prin grădină,

Azi e-ntâi aprilie, nu știi,

L-am așteptat cu-atâta Dor să vină!

 

Au înflorit cireșii...

 

Au înflorit cireșii astă-noapte,

Acum, când scriu, la umbra unui dor

De adevăr și de cireșe coapte,

Mă arde din cuvinte floarea lor.

 

Și s-a făcut mai ziuă peste lume

Și s-a făcut mai ziuă în pridvor-

Au înflorit cireșii- ce minune!

Hai să ne bucurăm de vestea lor!

 

Au înflorit și piersicii-n grădină

Și merii în curând vor da năvală,

Și-așa cum stau, de-a pururi în lumină,

Să nu îi mai cuprindă nicio boală.

 

Aprilie-i de-acum ca o mireasă,

Cuvintele dau muguri din izvod,

Au înflorit cireșii de Acasă,

Le fie împlinită floarea-n rod.

 

Mi-e sufletul ca zarea cea curată

Și trupul meu ca un ecou învins-

Au înflorit cireșii dintr-odată

În Poemul care ți l-am scris…

 

Nicolae Nicoară-Horia

Nicolae Grigorescu-O floare între flori

Ce faci Bătrâne?

 

„Și-atunci, dacă lui Dumnezei îi spui tu,

mie de ce-mi zici dumneavoastră?

Hai bătrâne, zi-mi Nichita...”

Nichita Stănescu

 

Un sfânt fior în suflet îmi pătrunde:

„Ce faci Bătrâne?” Parcă îți aud,

Glasul tău venind de oareunde,

Strigându-mă din verdele cel crud...

 

Te scriu încet, gândindu-mă la tine,

E Ziua ta de pe pământ rămasă

Și „îngerul cel blond” tăcut îmi vine,

Iar vinul roșu tremură pe masă...

 

Ce Duh înalt îmi trece-acum prin vie!

Ce faci Bătrâne, cum îți mai petreci?

Hai să ne-mbătăm cu Poezie,

Să nu ne mai trezim din ea în veci!

* * *

Aripile unui înger

nu ating niciodată pământul,

ele sunt deschise

întotdeauna

spre Cer!

Fericit e cel ce a privit vreodată

în ochii lui,

în ochii îngerului

din el!

De multe ori,

de prea departe,

uităm,

că îngerul acela păzitor,

locuiește în fiecare

dintre

noi...

 * * *

Bunavestire a Poemului meu.

Sufletul se bucură de el,

precum Maria

de glasul îngerului.

***

Nu te mai văd, de atâta lumină.

***

Ai grijă de aripile mele,

să nu le cuprindă prea devreme

zborul.

***

Curgea lumina din sufletul ei,

ca roua din ochii dimineţii.

***

Te iubesc,

cu mult mai înainte

de-a te cunoaşte.

***

Şi cuvintele au marginile lor.

***

Ascultă cum creşte iarba

din numele ei...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Nichita Stănescu...

(31 Martie 1933 - 13 Decembrie1983)

Nichita Stănescu vorbea aşa cum scria,

iar dialogurile cu el cuprindeau jocuri de cuvinte lesne de desprins din fraze pentru a le aşeza în versuri:

 

 

„Viaţa asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci să te naşti, c-ai şi îmbătrânit.“

„Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia călare pe un cal, nu pe un câine...”

„Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie. ”

„Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ. ”

„Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.”

„Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.”

„Vai autorului care nu seamănă cu scrisul său, - şi vai poetului care nu seamănă cu versul său! ”

-„Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.”

-„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”

-„Suntem ceea ce iubim!”

-„Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”

-„Viaţa este o scurtă absenţă între două inexistenţe.”

- „Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.”

-„Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.”

„Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.”