Sub pământeștile porunci,
Sabia vremii l-a tăiat
Și câte capete de-atunci!
Se chinuie Irod dintre porunci,
Nu are-n suflet nicio sărbătoare,
I-a tăiat capul gâdele de-atunci,
Tăierea, Doamne, din adânc mă doare!
„Năpârcilor!” Cel mai presus de gând,
El n-a murit, Proorocule Ioane,
Parcă te-aud și astăzi detunând
Și-n jurul tău atâtea lighioane!
Cât Adevăr avea Ioan în Glas
Și surzii se cutremurau de el!
I-au tăiat capul, sufletul rămas
De-atunci nu are liniște defel...
29 August 2026
E Ziua Amintirii, Sfinte Ioane,
Botezător de legi și de Iisus,
Îți luminează chipul din icoane,
Atunci Irod degeaba l-a răspuns!
Celor ce nu cred în tine, încă,
În Adevărul spus de-atâtea ori,
Din peștera cuvântului adâncă,
Îmi strig durerea până către zori:
Bărbați cucernici, voi, femei frumoase,
Toată suflarea vrednică să știe,
A fost aici în carne și în oase,
În Duhul care strigă în pustie!
De el nu se atinge nicio moarte,
Capul, cel din temniță, tăiat
Și îngropat de trupul lui departe,
Nevătămat de-atunci a înviat!
................................................
Și-acum irozii vremii se-nspăimântă
Gândind la chipul celui care-ai fost,
E Ziua Amintirii tale sfântă,
O zi de Rugăciune și de Post...
Nicolae Nicoară-Horia
