Omule, cât ești de trecător...

 

Se face seară, noapte, dimineață,

Ziua parcă și mai scurtă-mi pare,

Ne învârtim grăbiți, nervoși prin viață,

Încovoiați ca semnul de-ntrebare...

 

Din graba asta, cât o să rămână?

Tot mai puțină-i apa din izvor,

Ulciorul nu mai merge la fântână,

Vai, Omule, cât ești de trecător!

 

Privesc în jurul meu-atâția nu-s!

Degeaba-i strig, niciunul nu-mi răspunde,

Suflete al meu, unde s-au dus?

Și tu odată, știu, te vei ascunde.

 

Clipa aceea pe furiș ea vine

Și în această zbatere de vânt

Pân’ atunci mai stai aici cu mine

Și nu mă lăsa singur în cuvânt...

 

Din volumul în pregătire Întoarcerea acasă...

Vineri, 12 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

 

 

Genii pustii...

Se coc cireșele acolo pe plai,

Fie-le coacerea, Doamne, deplină!

Se naște Iancu și pleacă Mihai,

Amândoi logodiți cu aceeași lumină!

 

Fie-le amintirea vie-ntre noi,

Cât Aerul deasupra o să rămână!

Două „genii pustii” amândoi,

Suflete vorbitoare de limbă română...

 

Eu simt și vă spun cu-adevărul în glas,

Ei s-au întâlnit și aici pe pământ

Și-acolo, acum, în Marele Popas

Viețuiesc împreună în același Cuvânt!

..............................................................

Înapoi, știu, zadarnic îi chem,

Toate puterile mele sunt slabe,

Eminescu și Iancu, din același Poem,

Niciodată despărțiți în silabe...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Facerea de bine...

Iartă-mi, Doamne, versul ce m-adună

Cu gândul la leproșii din Scriptură,

Nici „facerea de bine” nu e bună

Pentru cel ce uită și te-njură!

 

Dar cât trăiește Omul, tot învață,

De la leagăn, până la sicriu,

Atâtea „faceri” am făcut în viață,

„Mulțamul” mi-a venit mult mai târziu.

..................................................................

„Să-ți declari după dictare vina!”

Cu-nfrigurare îmi aduc aminte,

Pe milițean nu l-a iertat lumina

Și-acum e-acolo „mut” între cuvinte...

10 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Ev. Luca 17, 12-18

„Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe,

Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!

Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră.

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.

Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.

Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?

Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?”

Neliniștea din cuvinte...

 

„Numai cu lancea lui Horea...”

Avram Iancu

 

Nu mai am nici lance și nici scut,

Cu ce folos, Poete, să le ai?

Dă-mi Libertatea-n care m-a născut

Maica mea, pe-ardelenescul plai!

 

Cât mai sunt al meu din tot ce sunt?

Neliniștea din gânduri mă destramă,

Cum aș vrea din vrednicul Cuvânt

Acum să mă mai naști odată, Mamă!

............................................................

Dar e târziu și storurile-s trase
La fereastra Casei dinspre-Apus...

Mai am atâtea Doruri luminoase

Și-atâtea Amintiri, acolo sus!

9 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-e plin auzul de cuvinte...

 

E noapte, Ea îmi bate-n geam,

Să intre, inima mi-e trează,

Nici nu mai știu ce vârstă am

Și dacă știu, ce mai contrează?

 

Frumoasă, tânără, cuminte,

Se uită-n ochii mei acum,

Mi-e plin auzul de cuvinte,

Cum plin e teiul de parfum

 

Și-același duh de Cătălină

Mă ispitește să le scriu,

În Dragoste-lumină lină,

Nu e devreme, nici târziu...

8 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Urmarea lui Hristos...

 

Ev. Matei 10

 

Mă dor mereu cuvintele nespuse,

Cuvintele rămase din Cuvânt,

Ascult și-acum Chemarea Ta, Iisuse

Dintre vacarmul Vieții pe pământ!

 

Din voia Ta și nu din voia lor

Inima mea în Rugăciune-i trează,

Vai de adormitul meu popor,

Puțini sunt cei ce încă Te urmează

 

 Și „ucenici”, câți au mai rămas,

Îndură vorbe grele și blesteme,

Aud mereu și-acum același Glas:

De răutatea lumii nu te teme!

 

În Clipa asta, plină de otravă

Scriu, Doamne, cu același sfânt fior,

Să mi-l citească îngerii din slavă

Poemul meu din Văzul tuturor!

Duminică, 7 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Câinele din vecini...

 

 

Duminică-mi sufletul și-l iartă,

Doamne, atâtea patimi îl ard!

Câinele din vecini mă tot latră,

Arătându-și colții prin gard...

 

Ciudată-i...meseria lui de câine!

 „Lătrătura” aceasta nu-i o joacă,

De-i arunc o bucată caldă de pâine

Cu și mai multă ură mă provoacă.

 

Nu latră de sete, nici de flămând,

Oare cu ce interes mă atacă?

Nu-i bag bățul bezmetic prin gând,

Obosit de sine, singur, o să tacă...

Duminică, 7 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia