„Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi...”
(Rugăciune
de priveghere)
Îţi multumesc, Părinte, că
sunt viu
Şi pot vorbi Acum şi-aici cu
Tine,
E Săptămâna Patimilor, ştiu
Şi cei ce Te hulesc o ştiu
prea bine!
Iar Fiul Tău, cel părăsit de
toţi,
Înspre Golgota frigului
se-ndreaptă
Şi-acolo sus, între tâlhari şi
hoţi
Aceeaşi răstignire îL
aşteaptă…
Când sevele din muguri dau
năvală,
De veacuri bruma urii stă la
pândă,
Pilat, „nevinovat”, pe mâini
se spală,
Mi-e inima ca floarea de
plăpândă
Şi simt şi văd cum râd în
floare merii
Şi-aud cum plânge viţa cea de
vie,
În toate e un semn al
Învierii,
Al unei împăcări ce va să vie…
Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeaşi goliciune i-e
ruşine,
Îţi multumesc, Părinte, că
sunt Om
Şi pot grăi Aici şi-Acum cu
Tine…
...................................................................
E Săptămâna Patimilor, așadar
priveghează,
Să nu te cuprindă, suflete-al
meu,
Moleșeala somnului dintre stea
și rază,
Dintre pământul păcatului și
Dumnezeu!
Tu ascultă deniile de la
răscruce,
Nicio slovă din ele nu-i în
zadar,
E Săptămâna Patimilor, când
Fiul spre cruce
Singur printre lacrimi
se-ndreaptă iar...
Săptămâna aceasta, cea plină
de vămi,
De când o îndură poporul și
Țara!
E Săptămâna Patimilor, Doamne
ajută-mi
Să-i port până-n Ziua Învierii
povara!
Nicolae Nicoară-Horia
