„Adevărul aur? După aur aleargă toți, de adevăr fug toți.”
Mihai Eminescu
Alburnus Maior, Roșie Montană,
Aur și durere fără leac,
Numele tău acum e o dojană
Pe sufletul acestui neam
sărac!
În Munții noștri, cei mai din
Apus,
Tu ne-ai fost de-a pururi
mărturie,
Aici în tine Dumnezeu a pus
De la început atâta veșnicie!
Stau în lumină tablele cerate
Și urmele din fiecare pas,
Din glorioasa, falnica Cetate,
Doar amintirile ne-au mai
rămas...
Parcă îl văd pe Decebalus rege
Cu dacii răzvrătiți în jurul
lui,
Să înțeleagă cei fără de lege
Și să își pună poftele în cui,
Destul e aurul la Roma dus,
Acolo și prin alte părți
ciudate,
Noi mai avem aici cuvânt de
spus
Și gândurile nu ne sunt
prădate!
Alburnus Maior, Roșie Montană,
De tine ne legăm cu jurământ,
Cât vom trăi în Țara
transilvană
Să ne rămâi și leagăn și
mormânt!
* * *
Aurul unește, dar el și
dezbină,
A intrat o vâlvă între Moții
mei,
Chiar acum cuvântă colo sus pe
bină
Și-i atâta ură în cuvântul ei!
Unii vreau cianură, alții
mediul viu,
Mă întreb ca unul ce le-a fost
ortac:
Cine-s vânzătorii? Pe vânduți
îi știu,
Dar cobor în mină obosit și
tac
Și la gura minei, cum făceam
'nainte,
Spun un Tatăl nostru, până ies
afară,
Din adâncul firii eu Te rog
fierbinte
Pune rânduială între Moți și-n
Țară!
Potolește duhul vremii
tulburat
Și adu-ne pacea-n care-am fost
odată,
Vederează hoții care ne-au
furat
Și le dă pedeapsa
binemeritată!
Scoate adevărul, Doamne, la
lumină
Și minciuna pune-o în celula
ei,
Aurul unește, dar el și
dezbină,
A intrat iar vâlva între Moții
mei...
Nicolae Nicoară-Horia
Tabla Cerată XVIII (nr. inv.
54186 ) din colecția Muzeului Național de Istorie a României este cea mai veche
dintre Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior. Este vorba despre un contract de
muncă, încheiat la data de 6 Februarie 131 p. Chr. din care s-a mai păstrat
doar una dintre părțile tripticului confecționat din lemn de brad (partea 1 sau
3, având în vedere că doar una dintre fețe este acoperită cu ceară și are
chenarul de protecție). Textul, păstrat de asemenea lacunar, este scris în
latină, cu caractere cursive, dimensiunile tăbliței fiind de 145 X 70 mm. Piesa
a fost descoperită în anul 1854, în galeria Ohaba – Sf. Simion, din masivul
Cârnic.
Textul latin:
[Po]ntiano [et] Rufino
co(n)s(ulibus) VIII idus Februarias Valerius Firmus /s[cripsi rogatus ab]
Verzone Beusantis quod (?) di[- -]s nu[- -] /[- - - - - ]Beusantis iure [ - - -
]agro gra[ - - ] quod [ - - - - ] /[ - - ] suos feren[ - - - - ]retio Dasius
Verzonis [ - - ]in[ - ]os c / [ - - - - - - - ]r[ - - - - - - ]i[ - - -]id[ - -
- ]r[ - - - - - ] / ex viro gra[ - - - - - - ]ide[ - - - - - - - ]* viginti [ -
]q[ - - ] / gro gra[ - - - - - - - - - - - - - ] Beusantis [ - - - - ]f[ - - -
] / fere[ - - - - - - - - - - - - Al]burno Maiori [ - - - - - - - - ]
