luni, noiembrie 16, 2026

Când vorbește Dragostea...


 


„Când dragostea vorbește,

vocile tuturor zeilor par a fi adormite

în armonia raiului.”

William Shakespeare

 

Când Dragostea vorbește pe pământ

Se mistuie tăcerea din cuvinte,

Câtă vreme Este și eu sunt

Și nu există Dor să nu-l alinte!

 

Când vorbește Dragostea se face

Din orice întuneric dimineață,

Se umple aerul de-o sfântă pace

Și Aerul tradus înseamnă Viață!

 

Din Văzduh și până în genune

Să nu-și afle nicăieri hotar,

Când Dragostea vorbește, ce minune,

Mi se umple sufletul de har!

 

Când vorbește Dragostea, să știe

Tot omul care cugetă sub nor,

Mâna mea întotdeauna scrie,

Pe-nțelesul ei și-al tuturor...


Luni, 16 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, noiembrie 15, 2026

Să fii milostiv...

 



-Cuvinte duminicale-

Ev. Luca 10, 25-37

 

Orice supărare știu că nu e bună,

Mai ales aceea fără de motiv,

Din copilărie în urechi îmi sună:

„Să nu uiți vreodată să fii milostiv!”

 

Nu e grea porunca facerii de bine,

Chiar dacă „mulțamul” nu-ți vine-n veac,

Cineva pe lume-i mai bogat ca tine,

Cineva pe lume e mult mai sărac!

 

Fericită-i mâna care dăruiește,

Sufletul din tine amiroase-a rai!

Nu întotdeauna cel care primește

Are trebuință pentru tot ce-i dai...

 

Și la bătrânețe în urechi îmi sună,

Călător prin viață să fii milostiv!

Nici prea multă milă știu că nu e bună,

Față de-un aproape, leneș și bețiv...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Hainele...

 



Îmbracă-te cu mine...

 

Haine, cât mai multe

Și mai felurite,

Pe care le-mbrăcăm

O singură dată,

Cel mult,

De două ori în viață!

În rest,

Cu aceleași mereu,

Încât

Oamenii din jur

Ne cunosc după ele,

După zdrențele

Noastre!

Ce fericiți erau

Și fără griji,

Cei doi,

Prin grădină

Aproape

Goi!

Îmbracă-te cu mine!

Niciun veșmânt pe lume

Ca Dragostea

Nu-i!

Ai grijă de haina pe care o porți!

Mi-am adus minte

De Cămașa Lui;

Pentru ea

Au tras atunci la sorți...

Duminică, 15 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Duminică-mi sufletul...



-Cuvinte de post-

 

Duminică-mi sufletul, Doamne

Și pune Rugăciunea în el!

Nu-i nimeni pe pământ să-l condamne,

Oricât ar fi Omul de mișel!

 

Ce vină are dacă postește?

Și Postul adevărat se învață,

Sunt ca aluatul care dospește

Pentru Poemul dinspre dimineață...

 

Împacă aerul, Doamne, cu vântul,

Potrivnic și tot mai flămând!

Duminică-mi sufletul și cuvântul


Cu mirosul de pâine din gând...

Duminică, 15 Noiembrie 2026

 

Lăudat să fie Imnul sfânt al vieții!

Azi începe Postul scris în Calendar,

Postul Bucuriei și nu al tristeții,

Așteptând pe Fiul să se nască iar...

 

Să postim în fapte, gânduri și-n cuvinte,

Postul cumsecade nu-i povară grea,

Nu-i păcat mirosul proaspăt de plăcinte

Ce îl simt și astăzi dinspre-Acasa mea!

 

Sufletul din mine-i plin de liturghie,

De Iubire-i plină lira lui Orfeu,

Să nu fim fățarnici, cum în Carte scrie,

Smolindu-ne chipul dat de Dumnezeu...

 

Preaslăvit să fie pântecul Mariei,

Ce a purtat Pruncul, cel vestit de sus!

Azi începe postul, Postul Bucuriei,

Până-n Ziua-n care S-a născut Iisus!

 

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, noiembrie 14, 2026

Salvați cuvinte...

 


„Ai grijă de cuvinte...”

Mama

 

V-am tot spus și vă repet mereu,

Până e vreme să salvați cuvinte,

Cum vine întunericul cel greu,

Apocalipsa din Scripturi nu minte!

 

Flămândă peste tot pândește fiara,

Orice-nceput are-un sfârșit, îl știu,

Simt cum în gânduri își înfige gheara

Și lăcrimează Clipa când o scriu...

 

Mă-ntreabă-„aproapele” de lângă mine:

Salvați cuvinte, cum să le salvezi?

Scrisul, Omule, nu-i o rușine,

Se stinge Internetul și le pierzi!

 

Nu mai ești liber, cum erai atunci,

Când Dumnezeu în Rai te-a așezat,

Ne-ascultând de El și de porunci,

Azi libertatea-i pusă la mezat.

........................................................

Din manuscris cuvintele mă dor,


Hârtia și creionul mă îndură,

Cu ochii ațintiți în...monitor,

Arde mâna mea pe tastatură...

Sâmbătă, 14 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, noiembrie 13, 2026

Spărgătorii...

 


 

Mă simt de-o vreme legat de catarg,

Ca Ulise în drum spre Ithaca pe mare,

Nu-i înțeleg, zadarnic, pe cei care sparg

Și-aruncă bezmetici cu cioburi în soare!

 

Ei nu sunt spărgătorii de lemne,

Spărgătorii aceștia nu sunt de nuci,

Vai, câtă ură sălbatică poate să-ndemne

Pe „homo sapiensul” ajuns la răscruci?

 


Cred că în viață n-au făcut un ulcior,

Poate niciodată n-au făurit o unealtă,

Când „spargerea” e meseria lor,

Fie-le, singura și pe lumea cealaltă...

Vineri, 13 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

joi, noiembrie 12, 2026

Și dacă scriu...


 

Aud mereu aceeași întrebare,


Sunt ca o casă fără de pereți:

De ce tot scrii și tu, ce rost mai are

Și-așa e plină lumea de „poieți?”

 

Aceiași oameni te citesc mereu,

Grăbiți și ei, spre nu se știe unde

Și dacă scriu, mă ierte Dumnezeu,

De Raza ei nu mă mai pot ascunde...

 

Cuvintele, așa cum vin, „sărace,”

Nu au cerșit la poarta nimănui

Și dacă scriu, lăsați-mă în Pace,

O alta pentru sufletul meu nu-i!

 

Eu nu-l întreb pe nimeni de ce scrie,

Mai bine decât mine, mai citeț,

Nici aici și nici în Veșnicie

Și-așa e plină lumea de...ereți...

Joi, 12 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia