.jpg)
Aud un Dor la țărmul disperării
Cum fulgeră bezmetic prin cuvânt:
Să locuiască-n ea „aleșii” țării,
În Căsuța mea de pe pământ!
Dincolo de-aceste geamuri oarbe
Am privit adeseori cu drag
Luceafărul nemuritor cum soarbe
Un chip de fată-ndrăgostit pe prag...
Mi-e Dor de tine,
dulce Veronică,
Să ne plimbăm cu Dragostea de mână,
Când Casa Vremii pe pământ se strică,
Dar Amintirea ta o să-mi rămână...
De ea nicio uitare nu se-atinge
Și nici de Versul ce l-am scris mereu,
Acum, când floarea teiului mă ninge,
Ce stai și plângi la căpătâiul meu?
Vremelnicia Clipei mă apasă,
Toate-s praf și zbatere de vânt
Românilor de mine nu le pasă
Și nici de frații mei întru Cuvânt...
16/17 Iunie 2026
Nicolae Nicoară-Horia
„Obiect de patrimoniu naţional, casa de la
Văratec în care Eminescu şi-a petrecut ultimii 15 ani de viaţă, este singura
casă din România, în afara celei de la Ipoteşti, în care urmele şederii
poetului pot fi dovedite peste timp şi care poate căpăta numele de casă
memorială.
În mod paradoxal, la Văratec nu există nici un
indiciu pentru vizitatori despre faptul că în perioada 1874-1889 Eminescu a
locuit aici. Despre statutul de casă memorială, pe care imobilul ar fi trebuit
să-l dobândească, nici pomeneală. Casa din spatele cimitirului monahiilor, iese
în evidenţă doar prin starea avansată de degradare în care se găseşte.
Casa aflată la nici cinci minute distanţă de
Mănăstirea Văratec a constituit refugiul poetului Mihai Eminescu în zilele
calde de vară din ultimii 15 ani ai vieţii.
„Veronica Micle obişnuia să se odihnească în
timpul verii la Văratec, să se plimbe în pădurea de mesteceni, imortalizată de
poet în «Călin Nebunul» sau «Călin, file de poveste».
Aici, în verile lui 1874 şi 1875, Eminescu
închiriase de la maica Asinefta Ermoghin o cămăruţă, de unde privea «codrul de
aramă» sau «pădurea de argint». La Văratec mai stătuse Eminescu şi peste ani,
în gazdă la maica Străinescu“, spune Dan Toma Dulciu în lucrarea „Eminescu şi
diplomaţia“ (Editura Universitară Bucureşti, 2007).
Nu este singura mărturie care vorbeşte despre casa
de vacanţă a lui Eminescu de la Văratec. Există un act care dovedeşte că
această casă a fost închiriată, începând cu anul 1874, de „subsemnatul Mihai
Eminescu“ de la proprietara sa, monahia Asinefta Ermoghin.
De asemenea, există mărturia maicii E(v)praxia
Diaconescu care le-a cunoscut şi pe maica Fevronia Frosînei, gazda Veronicăi
Micle la Văratec, şi pe maica Stefanida Lungulescu, la care lua masa Eminescu.
Casa a fost locuită pentru ultima dată în anul
2002, timp de trei luni, de o maică, iar după anul 2006 degradarea acesteia s-a
accentuat. Cei care au militat pentru o intervenţie imediată în sensul
restaurării casei susţin că în scurt timp construicţia nu va mai rezista intemperiilor
vremii.
Începând din 2002, au fost făcute mai multe
apeluri pentru salvarea casei aflate într-un stadiu de degradare. La iniţiativa
criticului literar Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec, cum
îşi luase numele în ultimii ani ai vieţii), Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
lansa „Apelul Naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu“ din incinta
mănăstirii Vătarec.
Şi în 2010, o petiţie a fost trimisă
primului-ministru de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu prin care se cerea
„reabilitarea urgentă a casei Eminescu de la Văratec“.
„Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o,
după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de
atunci a imobilului, în 1874, este singura clădire păstrată în forma originală
din România (casa de la Ipoteşti a fost reclădită din temelii după planurile
existente), în care urmele şederii poetului pot fi dovedite peste timp şi care
poate căpăta numele de casă memorială“, se arată în petiţia transmisă şefului
Guvernului.
Chiar dacă iniţial, în această campanie,
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei s-a arătat implicată total, acţiunile
ulterioare au dovedit că de fapt nu se doreşte reabilitarea casei şi nici
transformarea sa într-un muzeu.
„Maicile trebuie lăsate să îşi facă treaba lor, să
se roage. Nu vor ca acolo să se facă un muzeu, mai ales că nu există
certitudinea faptului că acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii
poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lăsate
acolo, să îşi vadă de ale lor”, a fost răspunsul primit de o susţinătoare a
campaniei din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Reprezentanţii Direcţiei judeţene pentru Cultură
susţin că ştiu care este „interesul“ Mănăstirii Văratec, în proprietatea căreia
se află casa, pentru salvarea sa.
„Voi înainta conducerii Mănăstirii o adresă,
solicitându-i să ne spună care sunt intenţiile sale în privinţa acestei case,
urmând să propunem Ministerului includerea imobilului pe lista monumentelor
istorice. Singura variantă de a salva casa de la Văratec este includerea ei pe
această listă, deci clasarea ei. Nefiind declanşată procedura de clasare nu se
poate interveni în niciun fel asupra construcţiei“, a precizat Rocsana Josanu,
directorul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Neamţ.”
Totuşi, nici până astăzi nu s-a consemnat niciun
progres notabil în ceea ce priveşte reabilitarea casei în care a locuit poetul
naţional în Văratec.”
