Cireșul de la Sohodol...
Baia Mare, 19 Aprilie 2016
Pentru tine, Nicule
Cireșul vostru, cel de pe
răzor,
Mai are încă niște ramuri
verzi,
Stă ca un paznic peste
Sohodol,
Golit de ger, de vânturi și
zăpezi...
Se uită-n jos, la Dâmbul de la
Cruce,
Oare mai vine cineva în sus?
Spre somnul veșnic pare că
s-ar duce
Cu cei plecați demult către
apus.
Prin negura cea deasă nu mai
vede,
Totu-i pustiu, tăcere de
mormânt,
Se uită-n gol și nu-i vine a
crede,
Copiii au plecat și nu mai
sunt.
Din hornul casei nu mai iese
fumul,
Nici zvon de clopot nu se mai
aude,
De-atâta vreme s-a pierdut și
drumul,
Pe el crescut-au ierburile
crude;
Bătrânii se-odihnesc prin
țintirim,
Odată ne vom odihni și noi,
Ne-așteaptă-acolo lângă ei să
fim
După atâta zbucium și nevoi...
Ioan Nicoară
Din adevărul vremii cel mai
crud
Parcă aud cireșul meu
de-Acasă,
Când trecea Iancu pe Vâlcea
spre-Abrud:
Taie-mă și fă-mă tun, nu-mi
pasă!
Dușmanii Țării, toți, să ia
aminte,
Aici vom fi în veci, aici am
fost
Și azi același freamăt de cuvinte
Își caută prin ramuri
adăpost...
........................................................
Neliniștea sporește la
fruntarii,
Sub toamnă încă nu mă încovoi,
Fă-mă tun să alungăm tâlharii
Ce mișună ca iudele-ntre
noi...
* * *
Azi-noapte-n vis mi-am amintit
de tine,
Eram Acasă prunc, la umbra ta,
Cireșul meu, cu ramuri tot mai
line,
Nici după Viață nu te pot
uita!
Pe Dealul meu sfințit de
Nicorești
Tu niciodată nu ai fost ursuz,
Acolo am crescut și ce povești
Îmi susură și astăzi în auz!
Cireșul alduit de Dumnezeu!
Și-acum când scriu departe îl
aud
Cum povestea de tine tatăl meu
Și Iancu trece tânăr
înspre-Abrud...
Genunchii mei prea scrijeliți
te iartă,
Aproape lângă cer, ca un
plăieș,
Iar mama grijulie mă tot
ceartă,
Coboară-te, Copchile, din
cireș!
Nicolae Nicoară-Horia
