Să inventăm cuvinte noi,
Cuvintele
strămoșilor
Sunt
demodate!
Grâul nu
mai este grâu,
Pâinea
Nu mai
este pâine.
Tot mai
puțină
E ziua de
azi
Din ziua
de mâine!
Vântul
recită singur
Prin
ogradă
Poemul meu,
Nescris
Încă...
Țârâitul greierilor
A amuțit
și el,
Ce timp
Mișel!
Memoria
ne-alungă
Din
tiparele ei!
Se-aude
Cum se-așterne
praful
Peste
Abecedarul
Sufletului...
Kuppenheim,
Baden-Württemberg
Vineri, 17 Mai 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Ce drag mi-a fost
Ștergarul Copilăriei,
Țesut cu mâinile mamei!
Îmi aduc aminte
De cuvintele
Ei,
Sfintele,
Din Acasa mea
De Sohodol:
„Oriunde mergi prin viață,
Cu tine să-l iei!”
Ștergându-mi fața
Seara
Și dimineața
Gândul meu se umple
De har.
Acolo,
În mormântul gol,
Pus deoparte,
E un alt ștergar,
Al Celui
Înviat
Din moarte...
Nicolae Nicoară-Horia
„Te salut din inimă, Romă Mică.
Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot
vedea!”
Mihai Eminescu
Nu mai știu copiii despre Blaj,
Nu mai știu copiii cine-au
fost
Acei care-au avut atunci curaj
Să-și cânte Libertatea pe de
Degeaba versul meu le tot repetă,
Sufletul lor e plin de...microsoft,
Tot altceva se-nvață pe
tabletă,
„Deșteaptă-te, Române” e un
moft!
Trecutul pentru mulți e o
povară
Și-așa ghiozdanul e atât de
greu,
De ce să mai învețe despre
Țară,
Despre neam și despre Dumnezeu?
Kuppenheim,
Baden-Württemberg
15 Mai 2024
***
Aș
vrea să fiu la Blaj acum,
Acolo
pe Câmpia dragă,
Să-i
sorb întregul ei parfum
Din
veșnicia ce mă leagă
De
plaiurile mele sfinte,
S-ascult
cu sufletul pe brânci
Dumnezeieștile
cuvinte
Rostite
sub văz-duh atunci!
Mi-e
dor de Blaj întotdeauna,
Să-l
văd pe Iancu dinspre Munți
Cu
paloșul oprind furtuna
În
fruntea celor drepți și mulți;
Să
mă-ntâlnesc sub „teiul sfânt”
Cu
Pruncul cel trimis anume
În
scump și luminos veșmânt,
Ca
îngerul din altă lume...
Flămând
să mă opresc din drum,
Să-mpart
merindea din desagă,
Aș
vrea să fiu la Blaj acum,
Și-acolo,
pe Câmpia întreagă,
Cu
vremea să mă iau la trântă,
Cu
toate liftele păgâne,
Duminica
din mine cântă-
„Deșteaptă-te
din somn, române!”
Nicolae
Nicoară-Horia
dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ”
ARSENIE BOCA
Sunt locuri pe pământ stăpânite de duh,
Începând cu locul nașterii tale,
Altele sunt pline de năduh
Și acestea mi-au ieșit în cale...
Aici, în cuvinte, nu doare tăcerea,
Mut de sfințenie stai și te miri
Cum ți se umple de pace Vederea,
Și Aerul e altfel pe care-l respiri!
Orice durere e-nfrântă în tine,
Cum a fost moartea pe cruce învinsă
Și simți Învierea pretutindeni cum vine
Cu o dragoste sfântă și necuprinsă...
La Prislop și prin alte locuri din
lume,
Oriunde te poartă pașii pe cale,
Dumnezeul popoarelor ne-a lăsat anume
Să vedem urmele trecerii Sale...
***
Am fost și eu acolo, la
Prislop
Și-n alte vremuri l-am simțit
aproape,
Se-oprise parcă Timpul din
galop,
Cu Veșnicia murmurând sub
pleoape
Am fost și eu acolo sub
văzduh,
Am fost și eu lângă mormântul
viu,
Fiorul sfânt ce mi-a rămas în
Duh
Nu voi putea vreodată să-l
descriu!
Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,
Cum Dragoste și Liniște
împarte,
Vor spune unii, cum au spus
mereu,
Că moartea nu unește, ci
desparte!
Ce verde crud! Nimic nu se
usucă
Și orice floare știe să se
frângă,
Acei ce simt chemarea să se
ducă
La Mănăstire, la Prislop să
plângă
Lângă Mormântul unui Sfânt
Român
Și să-i asculte inima cum bate
Și-acum când scriu, cuvânt
după cuvânt
Fiorul sfânt îl simt cum mă
străbate;
Un tainic și dumnezeiesc
parfum
Îmi umple iar ființa mea
întreagă,
Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd
și-acum
Când îl respir ca pe-o minune
dragă...
Nicolae Nicoară-Horia
Când mă uit în ochii ei,
Doamne, ce uitare sfântă,
Mirosind a flori de tei!
Ce mereu îmi vine-n minte
Ca o boare dinspre rai
Freamătul dintre cuvinte-
Veronica și Mihai!
Și Vederea asta, toată,
Ce mă las de ea pătruns
N-am tradus-o niciodată,
Niciodată îndeajuns...
Kuppenheim,
Baden-Württemberg
Sâmbătă, 11 Mai 2024
din Săptămâna Luminată
***
Mă plimb pe
marginea ideii,
Cu tine-n brațe
dacă vrei,
Aștept să
înflorească teii,
Mi-a fost atâta Dor
de ei!
Ce frumusețe stă
la pândă!
Nimic din ea nu-i
interzis,
Mirosul sfânt să
ne pătrundă
În gând, în suflet
și în Vis...
Cum arde cântecul
pe liră!
Se tulbură-n
silabe vinul,
Simt Aerul ce mă
inspiră,
Tu îi ascunzi la
sân suspinul.
.................................................
Sunt precum
fosforul scânteii
În mâinile lui
Dumnezeu
Și-aștept să
înflorească teii
În zori, citind Poemul
meu...
Nicolae
Nicoară-Horia
Lucian Blaga
( 9 Mai
1895 - 6 Mai 1961)
Lucian Blaga, poet, eseist, dramaturg, filosof, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician, diplomat român, născut la 9
La 9 mai
1961, de ziua nașterii lui, (avea să împlinească 66 de ani), cobora în țărâna
din care i-a fost dat să se nască...
În
perioada 17-19 mai 2024, municipiul Sebeş va găzdui cea de-a 44-a ediţie a
Festivalului Internaţional „Lucian Blaga-Laudă semințelor celor de față și-n
veci tuturor”.
Fondat în anul 1981 de Achim Mihu, Mircea Tomuș, Gheorghe
Maniu, Ion Mărgineanu, onorat de prezența istoricului Vasile Netea, a lui
Constantin Noica în anul 1984, Nicolae Steinhardt în 1986, Festivalul
Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș-Lancrăm reprezintă o istorie culturală
de prețuit în zilele noastre, transmit organizatorii.
În „marea
lui trecere”, Sebeşul are poveşti frumoase, care se scriu prin oameni,
personalităţi unice, care fac parte din „corola de minuni” a acestor locuri.
Festivalul
este expresia simbolică a preţuirii pe care Sebeşul o dăruieşte memoriei lui
Lucian Blaga, poetul şi filozoful misterelor.
Imaginea
acestui festival s-a conturat tot mai expresiv, an după an, prin participarea
unor personalităţi din ţară şi din străinătate, care i-au adus longevitate şi
prestigiu.
Martor de
la prima Ediție, 15-17 Mai 1981 și la multe altele, unde ochii mei au văzut
atâtea „minuni”, memoria luminii, corola ei, a rămas vie, nestrivită în
sufletul meu!
Lucian Blaga,
Adolescent îndrăgostit
Citeam-recitam poeziile tale
Acolo-n Ardeal,
Din răsărit în răsărit,
Din deal în vale,
Din vale în deal...
Și-așa pictam
Cu gândurile mele
Pe pânza vieții,
Poem după poem...
„Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță-încătușat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să
spintec
nemărginirea...”.
„Oprește,
Doamne, ceasornicul
cu care
ne măsori destrămarea”.
„Ea cântă şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul”.
Kuppenheim,
Baden-Württemberg
Joi, 9 Mai 2024
Din Săptămâna Luminată
Poetule, cu Veșnicia-n grai,
Tatăl din cer în veci să
te-alduiască,
Să mori și să te naști în luna
Mai
E o minune prea dumnezeiască!
Cel „mut” în țara și-n durerea
ei
De unde ești și unde ești eu
știu,
Ne iartă neputința dacă vrei
Că nu te-am înțeles când erai
viu!
Că numele pe-ascuns ți l-am
rostit,
Toți răii de atunci să nu-l
audă
Și astăzi printre noi
neliniștit
Tot umblă duhul necurat de
iudă...
Cu sufletul de bucurie plin,
Când nicio curte nu mai are
Dorul,
Spre Lancrăm vin acum să mă
închin,
S-ascult cum încă murmură
izvorul...
Dor
de Lancrăm...
Iar mi se face
dor, un Dor
Ce nu mai poate să
mă-ncapă,
De acel „firav”,
sfânt izvor,
Din care sufletul
se-adapă...
De-atâtea ori cu
gând fierbinte,
Prea-plin de-o
tainică lumină,
În Lancrămul
dintre cuvinte,
Am fost la casa
lui...străină!
Poetul era dus
departe,
Tot ca o lebădă
tăcut,
Că îmi venea cu el
în moarte
Din lumea asta să
mă mut...
Pe Râpa roșie de
ciudă
Vedeam cum toate-n
jur se duc,
Sub fruntea care-n
van asudă
Și-acum e versul
meu năuc.
...............................................
„Risipei
se dedă Florarul”,
Tot mai târziu e-n
calendar,
Mă-ntreabă gândul
meu, amarul:
Poetul se va naște
iar?
***
Mi-e Dor de Lancrăm, ah, ce
dulce chin!
Un gând înalt pe tâmple mă
apasă,
Mi-e Dor de Lancrăm, cum mi-e
Dor de casă,
Acasa Lui la care mă închin…
„Sunt obosit ca drumul” şi
bolnav
De-atâta sete netradusă-n
zbor,
Se-aude clar izvorul sub răzor
Psalmodiind acelaşi cântec
grav.
Sufletul meu se mistuie pe
ruguri,
Precum sămânţa ce visează
glodul,
Acum, când „pomii au dureri de
muguri”
În floarea care îşi aşteaptă
rodul.
Mi-e Dor de Lancrăm, ah, ce
dulce chin!
Oriunde-aş fi, din orice timp
anume,
Mi-e Dor de Lancrăm şi-nspre
Lancrăm vin
Cum vine numele înspre
prenume…
Nicolae Nicoară-Horia
