Ce fericit e între aripi zborul...

 

Ce fericit e între aripi zborul!

Poezia e-un fel de dragoste, desigur,

Cine-i simte din cuvânt fiorul

Cu el în gând nu-i niciodată singur!

E peste tot suflarea ei ca Duhul,

Din Vale, până-n Muntele cel sfânt,

Bine-cuvântat e dintre noi văzduhul

Legat cu viața noastră de pământ!

Citiți-o dar cu inima curată,

V-adăpostiți în ea, de dor, de ger,

Numele ei și el întâia dată

A fost rostit de îngerul din cer...

Cu tine m-a născut la căpătâi

Maica mea în leagăn de nuiele,

Ce dragă-mi ești și-așa o să-mi rămâi

De-aici și până dincolo de stele...

Vineri, 31 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Din volumul în alcătuire- Exilat în Poezie...

Tiberiu Ceia...

 

In memoriam

Cântecul adună, el nu desparte!

„Vecina” noastră are ochii triști,

De ce să scriu despre tine, moarte

Și-așa-mi spune îngerul că nu exiști!

Deja se-aud la garduri „bârfitorii,”

E meseria lor de când îi știu,

Cuvântul arde sufletul viorii,

Sufletul acela, pururi viu...

...........................................................

A plecat și el să se-odihneacă,

Cum se-odihnește-n flacără scânteia,

Te plânge astăzi Doina Românească,

Dormi în pacea ei, Tiberiu Ceia!

Joi, 30 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Cartea nouă...

 

În vremea care ne împarte

Risipa-n tot mai scurte zile,

Cuvintele se-adună-n carte

Cu toată dragostea-ntre file...

Sub tâmple gândul mi se zbate

Ca seceta dintr-un izvor,

Mă uit la celelalte, toate,

Cum stau cuminți în raftul lor!

.......................................................

„Alcătuirea” ei mă doare,

Durere, cât de dragă-mi ești!

Te-ntreb, cuprins de-ngrijorare:

Mai ai răbdare s-o citești?

27 Martie 2023

Din volumul în curs- „Poeme neterminate...”

Nicolae Nicoară-Horia

Poem vestit...

 

„Fie mie după cuvântul tău.”

Ev. Luca 1, 38

Fericit e pruncul care crede în ea,

În cea mai sfântă dintre fecioare,

Cum aș vrea, Doamne, cum aș vrea,

Vestea cea Bună să ne-mpresoare!

Potrivnicii astăzi și-ntotdeauna,

Rostindu-i în treacăt numele ei,

Ca Mama Lui, nu mai este niciuna,

Cea mai binecuvântată dintre femei!

Pentru toate „tălmăcirile” noastre ne iartă,

Zvonului mârșav pune-i hotar,

Dă-le și celor ce încă mă ceartă

Bucuria nespusă, plină de har!

Aud la Crăciun:„S-a născut Fiul!”

De Unul singur cum să se nască?

Alungă-ne, Doamne, din suflet pustiul

Cu Vestea aceasta dumnezeiască!

25 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Vineri...

 

Cum fuge vremea, Doamne, ca fregata,

Cu gândul vălurindu-mi peste ape,

E vineri, iar o săptămână-i gata,

Duminica o simt atât de-aproape!

Nimic nu poate locului să-mi steie

Sub pașii mei îndrăgostiți de drum,

Te-am întrebat și te întreb, femeie:

Tot vineri oare-i și-ntre noi de-acum?

N-auzi ecoul nostru cum se duce?

Cu el deodată clipele și anii,

Vineri era și-acolo sus pe cruce:

„O Eli , Eli, Lama Sabachthani!”

Vineri, 24 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

România Mare...

 

Ca o pâine rotundă și nu pătrată

Din care mușcă tot mai mulți flămânzi,

Acum ești mică, ai fost mare odată,

Plină de lacrimi și de dobânzi!

D'acia te-au furat și te fură mereu

Cei dinăuntru și din afară,

Până și credința în Dumnezeu

Ne-a rămas puțină și de ocară!

Mai marii, de ce sunt, nu se întreabă,

Istoria noastră e tot mai „modernă,”

Ei își văd liniștiți de treabă,

Noi mohorăți, somnoroși prin tavernă,

Așteptând un noroc străin să ne bată,

Frații mei, vă întreb cu durerea pe față:

Acum e mică, mai fi-va vreodată

Patria mea de sub cer „dodoloață?”

Joi, 23 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Meseria de scriitor...

 

Ca orice alte meserii pe care le învață omul,

(de-o vreme tot mai puține!)

e și meseria de scriitor!

Cel care scrie știe ce spun,

cititorul de meserie,

la fel!

Dar fără inspirație lucrarea oricărui meseriș

e un chin,

o făcătură fără cupolă...

Poetul neinspirat ete asemenea unui pacient

irecuperabil

din Secția de Anestezie și Terapie Intensivă

a cuvântului...

Inspirația înseamnă suflare, duh...

Rusaliile

din gândurile Poetului!

Nu sunt invidios...

Nu sunt invidios pe „nime”

Că nu am părul blond sau creț,

Sunt unii care scriu mai bine,

Mult mai profund și mai citeț.

Nicoară-cetățean-poet,

Nu scrie-n actele civile,

Iar sfatul Mamei îl repet:

„Copilul meu rămâi, Copile!”

Citească-mă acei ce pot,

Acei ce încă au răbdare,

Cât sunt aici, eu nu sunt tot,

Doar Dumnezeu întreg mă are!

Cu veșnicia Lui sub pleoape,

Nicicând invidios n-am fost,

Și îngerii mă știu de-aproape

Rostindu-mi versul pe de rost...

21 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Ne mustră sufletul...

 

„Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă,

dacă-și pierde sufletul?”

Ev. Marcu 8, 36

Ne mustră sufletul și nu ne pasă,

De el n-avem grijă, nici vreme n-avem,

Până când pleacă înapoi și ne lasă

Pământul acesta în care zăcem...

Demolăm ce zidim cu o grabă nebună

Și suntem robiți de acest obicei,

Tristețea cu laurii ei mă-ncunună,

Nu mai avem liniște, liniștea ce-i?

Să nu îl bârfească fratele-ateu

Cel ce se roagă, se roagă pe-ascuns,

Pe drumul ce duce către Dumnezeu

Ne mustră sufletul unde-am ajuns!

............................................................

Nu mai postim în cuvinte și-n fapte,

Învlăstărește ura ca vița-ntre noi,

Aleargă ziua, urmărită de noapte,

Ne mustră sufletul, ce lăsăm înapoi?

Vineri, 17 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Ochii Poeziei...

 

Te-am văzut azi-noapte și ce vis curat!

Se umpluse cerul nopții de lumină,

Te-am văzut azi-noapte cu adevărat,

Pentru toate, oare, ochii sunt de vină?

Dinspre dimineață, îmi aduc aminte,

Mă uitam cu sete în fântâna lor,

Ce vedeam acolo, nu mai am cuvinte,

Cum să strângi în brațe umbra unui dor?

Le simțeam văpaia plină de mister,

Se topea zăpada până sus pe creste,

Ochilor tăi, scumpii, doar atât le cer,

Nesfârșită-mi fie sfânta lor poveste...

13 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Ia-ți patul și umblă...

 

„Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”

Ev. Marcu 2, 11

-Cuvinte duminicale-

Câte paturi, Doamne, sunt

Neumblate pe pământ,

Câte suferințe grele

Pentru cei ce stau în ele

Și așteaptă plini de jale

Semnul vindecării Tale!

Pentru ei mă rog, Părinte,

Cu tot cerul din cuvinte,

Pentru cei bolnavi și mulți,

Ruga mea să o asculți,

Dă-le lor poruncă vie

Slăbănogi să nu mai fie,

Cum i-ai dat celui adus

Și înaintea Ta l-au pus,

Iartă-ne în tot și-n toate

Nesfârșitele păcate!

Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,

Din patul neputinței degrabă îl scoală,

Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu

Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!

Eu cred în cea mai deplină putere

Și-n Dragostea Ta care vine de sus,

Cum crede Primăvara în Înviere

De fiecare dată când iarna s-a dus...

Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,

Credința e simplă, răutatea e dublă

Și totuși Porunca se-aude din slavă:

„Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”

Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte

Din rugăciune, atunci când mă rog

Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:

„Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”

Nicolae Nicoară-Horia

Dorul nu alină...

 

Suspină fecioara pe la miez de noapte,

E târziu și somnul nu mai vrea să vină

Să-i cuprindă trupul, gândurile toate,

Pentru neodihnă cine e de vină?

Așteptând femeia singură-n cuvânt,

Luna poleindu-i Dorul cu lumină,

Cum ofta pătrunsă de fiorul sfânt,

Pentru neodihnă cine e de vină?

Parcă se aude cineva pe drum,

Nimenea nu știe el de unde vine...

Dorul nu alină sufletul nicicum,

Cine i-a dat nume-ntâia oară, cine?

..........................................................

Arde întrebarea, dar tu nu-i răspunde,

Cât de necuminte e și Dorul meu!

El întotdeauna simt cum se ascunde

Undeva în versul care-l scriu mereu...

11 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

La mine-i devreme în calendar...

 

În genunchi se roagă gândul meu,

Câinelui ce sunt lingându-i rana:

Dacă Iubire nu e Dumnezeu,

Zadarnică în lume e Satana!

Ce frig mi se face acum în cuvinte!

Aud cum se tânguie „mucenicii” din post,

Nu vrem să ne mai aducem aminte

De cine suntem, de cine am fost!

Nu mai avem nici timp, nici răbdare

Să ne citim până la capătul nopții,

De-o vreme și răsăritul ne doare,

Precum pe Horea obezile roții...

Scriu de parcă scriu în zadar,

Citească-mă nimeni și ce-i dacă?

La mine-i devreme în calendar,

Nu poate mâna, nici gândul să-mi tacă.

Alții petrec, să-și petreacă de bine,

Nu le port grija și-așa am destule,

Până când o să mă chemi la tine

Ia-mi îngere tăcerile toate și du-le!

Pentru-ntrebarea mai presus de fire,

Ce-mi ispitește sufletul, mă iartă:

Dacă Dumnezeu nu e Iubire?

Dragostea din mine e deșartă...

Vineri, 10 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Lumină vie...

 

Întotdeauna mi-ai fost dragă,

Cum drag e norului de vânt,

De tine Aerul mă leagă

Ca literele de cuvânt!

Vai, câte umilințe-ndură

Cea mai deplină-ntre femei,

Ce jalnică-i orice făptură

Care n-o poartă-n gândul ei!

Fecioară, Maică Născătoare

În veci a Pruncului divin,

Dragostea mea nepieritoare,

Altar la care mă închin!

Stau brațele să mi te strângă,

Femeie, Evă, nume drag

Și Dumnezeu în partea stângă

Te-a pus bărbatului drept steag

Și-acolo locul tău să fie,

Oriunde ești, în orice zare!

Slăvită fii, lumină vie,

Ce-i Omul fără tine, oare?

Miercuri, 8 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia

Izbucul Poeziei...

 

Când sunt trist m-ascund în Poezie,

Cum se-ascunde mitul printre zei

Și-așa e lumea tristă, nu mai scrie

Despre tristețea și pustiul ei!

Sărută-mă mai bine, să îmi treacă

Această clipă care nu-i a mea

Și pune-n locul ei atunci când pleacă

Lumina logodită dintr-o stea...

Vorbește-mi despre Dragoste, ce încă

Pentru ea în Viață nu-i târziu!

Deja se-aude cum lovește-n stâncă

Izbucul Poeziei, pururi viu...

7 Martie 2023

Nicolae Nicoară-Horia