Un sfânt fior în suflet îmi pătrunde:
„Ce faci Bătrâne?” Parcă îți aud,
Glasul tău venind de oareunde,
Strigându-mă din verdele cel crud...
Te scriu încet, gândindu-mă la tine,
E Ziua ta de pe pământ rămasă
Și „îngerul cel blond” tăcut îmi vine,
Iar vinul roșu tremură pe masă...
Ce Duh înalt îmi trece-acum prin vie!
Ce faci Bătrâne, cum îți mai petreci?
Hai să ne-mbătăm cu Poezie,
Să nu ne mai trezim din ea în veci!
Joi, 31 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Te uiţi
La mine
Dureros părinte,
Cum se uită
Floarea-n fructul ei,
Cine-i străinul
Care-mi stă înainte,
Uitarea asta-nlăcrimată,
Ce-i?
Ca un ecou
Cu zările surpate
Mi-e sufletul
Când scriu
Şi plâng
Şi tac,
Ce viscol surd
Prin ochii
Tăi
Se-abate!
Vai,
Boala
Asta,
Doamne,
N-are leac?
Iertată-mi fie dar
Tristețea
Mea,
Ea nu e cumpărată
Cu arginți,
Cealaltă boală,
Știu,
E mult mai grea,
Atunci când pruncii
Uită
De părinți...
Nicolae Nicoară-Horea
Trece vremea, vremea trece oare?
Nu știu adevărul nicidecum,
Martie e gata de plecare,
Aprilie, Prierul, e pe drum...
E rece noaptea, rece și adâncă
Și luna parcă-i obosit străjer,
Frunza nu e împlinită încă,
Nici stelele nu au odihnă-n cer.
Greierii nu cântă, dinspre zare
Nu se-aude cip de rândunele,
Trece vremea, trecerea mă doare,
Cât de devreme-s gândurile mele!
Sufletul meu în liniște se scaldă,
Parcă și el tânjește după ploi,
Pune-mi mâna ta pe frunte, caldă,
Să-nmugurească Dorul dintre noi...
29 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Întotdeauna am crezut în Buna Vestire
Cea făcută de înger trimis pe pământ,
Cu sufletul plin de-o slăvită Iubire
Zilnic o mărturisesc prin cuvânt!
Cu ea niciodată n-am făcut troc,
Vestea nu-i veste doar pentru tine
Și nici lumina gemând sub obroc,
Fericit mi-e gândul atunci când vine!
Noaptea când vine nu uită s-adaste
Plini de speranță pe margine zorii,
Peste tot dau târcoale veștile proaste,
Omule, ia seama cine sunt „vestitorii!”
Pentru Vestea cea bună, trimisă de sus,
Nu poate nimeni să mă condamne!
Precum Fecioara, întotdeauna am spus:
„Facă-se de-a pururi Voia Ta, Doamne!”
Vineri, 25 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Înverzește de dragoste pădurea de-acasă,
Cât de mult i-am iubit primăvara din crâng
Și iarba aceea, cu Dorul de coasă,
În brazde prelungi să o strâng!
Pe dealuri pașii mei risipiți mă adună,
Văzduhul întreg e-atât de flămând!
Pe Copilul de-atunci, cu mieii-mpreună,
Îl aud cum îmi zburdă prin gând...
Mama frământă aluat pentru mâine
Cu mâinile ei, ca o boare subțire,
Doamne, ce sfânt e mirosul de pâine
Și cât de aproape e Buna Vestire!
Joi, 24 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Se roagă Sfântul Ardealului în peștera lui,
Lacrimile Rugăciunii urcă spre Dumnezeu:
„Doamne al Păcii, pune capăt războiului,
Miluiește popoarele și pe neamul meu!
Stropește sufletele noastre cu isop,
Fărădelegilor lumii pune-le frâie...”
Cuvintele-acestea se aud la Prislop
Și Aerul din jur miroase-a tămâie...
Se roagă Sfântul Ardealului, precum
Se ruga, în vremea deșartă, străină...
Întoarce, Părinte, dușmanii din drum,
Să piară-ntunericul strivit de Lumină!
23 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
„...România va fi înconjurată de flăcări”
Arsenie Boca
„...focul și distrugerile o vor înconjura,
dar ea (România) va rămâne neatinsă”.
Profețiile lui Sundar Singh
Dacie, Dacia mea nepieritoare!
Întotdeauna ți-am iubit verdele crud,
Răstignirea pe cruce știu că te doare,
Sentința în fiecare zi o aud!
Aici, cu toate cuvintele dimpreună
Pe-altarele tale mă rog și mă-nchin,
Nu poate nimeni opreliști să-mi pună,
Dumnezeu niciodată n-a fost un străin!
Aici, în Patria ce ne-a fost dată,
Zidită din Dragoste și nu din neant,
Șovin Dumnezeu nu a fost vreodată,
Ci bun, milostiv, poate prea tolerant...
De la răsăritul Vederii și până-n apus,
Orbiți de aceeași deșartă mânie
Dușmanii de-a valma au venit și s-au dus,
Dar tu ai rămas în cuvânt-Românie!
Nicolae Nicoară-Horia
E Ziua ta, Poezie, ție pururi mă-nchin,
Ziua din care m-ai strigat pe nume,
Ce singur e Omul, pământit și străin,
Călător fără tine prin lume!
Întunericul nopții peste tot stă la pândă
Din Porunca: „să fie lumină!”
Gura mea grăitoare cât e de flămândă
După pâinea aceasta divină!
Să nu se risipească nicio fărâmă,
Jertfa ta fie mereu cu temei,
E Ziua ta, Poeziuă și așa să-mi rămână
Până în Clipa de la capătul ei!
21 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ev. Marcu 2, 11
Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte
Din rugăciune, atunci când mă rog
Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:
„Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”
Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,
Din patul neputinței degrabă îl scoală,
Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu
Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!
Eu cred în cea mai deplină putere
Și-n Dragostea Ta care vine de sus,
Cum crede Primăvara în Înviere
De fiecare dată când iarna s-a dus...
Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,
Credința e simplă, răutatea e dublă
Și totuși Porunca se-aude din slavă:
„Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”
Nicolae Nicoară-Horia
De când te știu, femeie frumoasă,
Femeie-iubită, femeie-alint,
Niciodată poezia nu a fost geloasă,
Din adevărul ei nu te mint!
Vă inspir deopotrivă pe fiecare,
Fericit inspiratul ce sunt!
Între tine și ea nu există hotare,
Între tine și ea e un sfânt legământ!
Cum poate sufletul să nu se mire!
De la capătul lumii, din lacrimi de rouă,
Cu mâinile Lui, plin de Iubire
Dumnezeu v-a făcut pe-amândouă!
Se-nfioară aerul atunci când vă scriu
Și nici un nimic nu m-apasă,
Se face devreme tot ce-i târziu,
Poezia mea tânără nu e geloasă...
Duminică, 20 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Noaptea peste tâmple
Mă apasă,
De tăcere
Sufletul se umple
Și-așa-mi vine
Să mă duc Acasă,
Să trag ușa vremii
După mine...
Și acolo,
Sub icoane sfinte,
Lângă leagăn,
Tânăr ca un zeu,
Până când
Nu vor mai fi cuvinte,
Să-mi scriu
Poemul
Către
Dumnezeu,
Poemul cel dintotdeauna
Unul...
Din lumea asta
De durere
Multă,
Prin care mi-a fost dat
Să trec și eu,
El mă citește,
Bunul
Și
M-ascultă...
Vineri, 18 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ce murdar e aerul! Aud cum oftează,
V-ați întrebat vreodată cât suferă el?
Oriunde se vântură, peste tot poluează
Omul din lume, nesătul și rebel!
Ce murdar e aerul ce ne-a fost dat
Să-l respirăm cu băgare de seamă,
Aerul proaspăt, divin și curat,
Din pântecul nevinovat de mamă!
Ce murdar e Aerul! Ochii mă dor,
De întunericul care-o să vină,
Doamne, al Păcii și-al tuturor,
Pune-mi Lumina Ta pe retină,
Curăță-mi Aerul de zgura cea grea,
Pune-mi Duhul sfânt peste liră,
Să se cutremure adevărul din ea,
Adevărul când mi-ai spus: respiră!
Vineri, 18 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Aș vrea să scriu, mai bine tac,
Nu pun eu stavilă furtunii!
Cu vremea asta nu mă-mpac,
La cârma ei sunt toți nebunii...
Mă uit cu silă-n jurul meu,
Vai, Omule, unde-ai ajuns,
Te-ai lepădat de Dumnezeu,
Ca întrebarea de răspuns!
Te-ai depărtat de cel ce-ai fost
Cu Dragoste făcut din tină,
Nici ea nu-ți este adăpost
Pentru Târziul ce-o să vină...
..............................................
Îmi pipăi sufletul, sunt viu,
Cum în grădină vii sunt merii!
Aș vrea să tac, mai bine scriu,
Cuvântul nu-i supus tăcerii...
16 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Nu-i liniște, Doamne, liniște nu-i,
Se ceartă flămânzii cu cei prea sătui,
Se ceartă bolnavii cu cei sănătoși,
Părinții se ceartă pentru strămoși,
Se ceartă copiii pentru averi,
Ziua de azi cu ziua de ieri,
Cine-i mai vrednic, cine-i mai tare;
Prin piețele vremii și la altare
Ateii-între ei și creștinii se ceartă,
Pe toți certăreții din lume îi iartă,
Pune în sufletul nostru, Părinte,
Dragostea sfântă între cuvinte,
Alungă vederea ochilor noștri,
Cea zilnică, plină de monștri,
Aprinde lumina, fără de pată
Din întunericul nostru îngropată.
Astâmpără-i gurii setea și ura,
Dă-ne, în toate, de-a pururi măsura!
Nu-i liniște, Doamne, nici n-o să fie
Până în clipa cea mai târzie...
Nicolae Nicoară-Horia
Iubește-ți neamul tău, copile,
Oriunde mergi, oriunde ești,
Până la capătul de zile
Cu Țara-n suflet să trăiești!
Vai de acel ce nu o poartă
În dor, în gânduri și în grai!
Precum o mamă ea ne iartă,
Când Țara pe pământ e rai...
Sub zări cu aur poleite
O alta-n lumea asta nu-i,
Cel care pleacă să nu uite,
Deschisă-i poarta-n urma lui!
Se-aude-n muguri primăvara
Să-i fii, copilul meu, fidel,
Iubește-ți Neamul, dar și Țara
În care viețuiește el!
14 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ev. Ioan 1, 43
Cum se uită omul mereu înapoi!
„Urmează-Mi!” Ce minunat îndemn
Pentru mine, pentru tine, pentru voi,
Fie-ne Răspunsul întotdeauna demn!
Ajunși la răspântie se-ntunecă pașii,
Gândul te-ntreabă încotro să apuci?
Adeseori în grabă gângurim ca lașii,
Obosiți la Umbra Sfintei Cruci,
Iar Glasul Acela se-aude din nou:
„Urmează-Mi!” Lasă-ndoiala deoparte,
Nu-i Omul aceasta ca un ecou
Rătăcit între Viață și moarte?
Din zarea deschisă spre veșnicie,
Pentru prieten și pentru dușman
Răsună Chemarea, statornică, vie:
„Urmează-Mi!” Altă cărare e-n van!
Duminică, 13 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Nu-i durere să mă doară,
Nu mă las de ea înfrânt,
Sunt bolnav de tine, Țară,
Leacuri știu că nu mai sunt...
Vântul murmură pe coarde
Doina noastră din pruncie,
Inima în piept îmi arde,
Ardă până-n veșnicie!
Unde-i ardere-i lumină!
Tot mai singură pe cale
Vâlva băilor suspină,
Din adâncurile goale:
„Unde sunteți, moții mei?”
Tulnică din stâncă-n stâncă
Sus prin Apusenii grei
De-o neliniște nătângă...
................................
Parc'aud durute cară
Cum vin de pe alt târâm-
Sunt bolnav de tine, Țară
Și așa o să rămân!
Nicolae Nicoară-Horia
E frig afară, ufff! Ce strașnic ger!
Tremură caișii-n sinea lor
Și merii stau înmărmuriți sub cer,
Nu ți-am spus că mugurii te dor?
Mi-e sufletul sfios precum un miel
Când zvonul Învierii îl străbate
Și vântul parcă s-a ascuns și el
Acolo printre ramuri înghețate...
....................................................
Poemul cât aș vrea să se termine
Cu bucurie sfântă când îl scriu!
E frig afară, vino lângă mine
Să ne-ncălzim cât încă nu-i târziu...
Vineri, 11 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
