marți, februarie 23, 2010

E-atâta Poezie-n mine...

23 Februarie 2010, în zori...

E-atâta Poezie-n tine,
Ca frunza vara prin păduri,
Şi dacă-i să se simtă bine,
Singurătăţi să nu înduri...

Aşa mi-ai spus cu cerul plin
De-o bucurie ne-nţeleasă,
De-atunci tot murmură senin
Copilăria mea de-Acasă...

Te-aud adeseori cum treci
Cu paşii blânzi de căprioară
Şi-n urma ta mă ard poteci,
Mereu fă Doamne să mă doară...

Mi-e sufletul un roi de-albine,
Tu, stupul meu, pe unde eşti?
E-atâta Poezie-n mine,
Doar timp să ai să o citeşti...

duminică, februarie 21, 2010

PATRIOTICĂ...

Duminică, 21 februarie 2010, dimineaţa...

De versul meu nimenea să nu se împiedice,
El nu stă în calea niciunui condei,
„Eu nu citesc poezii patriotice!”
La urma urmelor, Patria, ce-i?

Ea, Poezia, nu se toarnă cu sila
În mintea şi în capul cel plin,
Mă cuprinde uneori disperarea şi mila,
Eu îmi cânt Aerul de unde vin...

Când scriu despre Horia, despre păduri
Şi despre atâtea izvoare furate,
Ai totuşi răbdare, învaţă să-nduri
Aceste cuvinte ce mi-au fost date!

Nu mă-ntreba ce înseamnă răscoală,
Roată sau fluier, Doină, ogor
Şi altele câte nu se învaţă la şcoală,
Toate acestea, copilul meu, dor...

Nu tulnic pe dealuri, din pieţe amvon
Eu nu mi-am făcut niciodată,
E tot mai subţire stratul de-ozon
Din Istoria neamului meu demodată...

De scriu poezii patriotice încă
E semn că o Ţară mă are în gând,
O să-mi treacă şi mie durerea din stâncă-
Mă rog să nu fie mult prea curând...

sâmbătă, februarie 20, 2010

Lumina Primăverii...


Chipul de Aer...

20 Februrie 2010, în zori...

Nu ştiu lumina cum se împarte,
Lumina în care mereu mă ascund,
Mâinile mele, cele departe
Mângâie chipul de Aer fecund...

Nici ele nu pot să-i vindece Dorul
Făpturii tale dumnezeieşti,
Nu simţi cum îţi cuprinde fiorul
Umerii, coapsele, totul ce eşti...

Veşmintele albe, dulci, mătăsoase,
Lacrima-nvinsă a ochilor tăi,
Ca o flacără-albastră sfânt amiroase
Numele clipei mistuit în văpăi...
....................................................
Cade rouă pe sufletul tău de copilă,
Cântă cocoşii acum a târziu,
Mă chinuie visul fără de milă,
Ce-nseamnă oftatul acesta nu ştiu...

Nu ştiu lumina cum se împarte,
Lumina în care mereu te ascund,
Mâinile mele, cele departe
Mângâie chipul de Aer fecund...

Nu pot fulgii singuri să se ningă...

19 Februarie 2010, spre seară...

Nu pot fulgii singuri să se ningă
De nu sunt nori afară, de nu-i ger,
Nu oricine, Doamne, Doamne strigă
Va intra cu sufletul în cer...

Poetul ce se laudă cu sine
În văzul lumii şi-n auzul ei
Nu-l asculta ci vino lângă mine
În gândul mirosind a flori de tei...

Să te cufunzi în el pân’ la tăcere,
Să te cununi cu adevărul sfânt,
Fără de moarte nu e Înviere,
Nici Poezie nu-i fără cuvânt...

Judecător e timpul să condamne
Poetul ce se laudă şi nu-i,
Nu oricine strigă Doamne, Doamne
Va intra-n Împărăţia Lui...

Nu-i Poezia o dădacă...

17 Februarie 2010

Nu-i Poezia o dădacă,
Depinde cum şi ce îi spui,
Când vine ea urâtul pleacă,
Se duce în pustia lui...

Cu fiecare zi se naşte,
De-acolo, din văzduhul sfânt
Oriunde-ai fi te recunoaşte
Dacă eşti Om întru cuvânt...

Mult mai presus decât e firea,
De-a pururi sclavul ei rămân,
Ea nu suportă linguşirea
Nici aerele de stăpân...

duminică, februarie 14, 2010

Unu-doi

12 Februarie 2010.

Pâinea din cuptor visează grâul,
Nu există unu fără doi!
Între două maluri arde Râul,
Malurile-acelea suntem noi...

Unul e-al meu, tu celălalt să-mi fi,
Să nu răcescă albia vreodată,
Să punem între ele bucurii
Şi toată Viaţa care ne-a fost dată...

Cum poate doar o aripă să zboare
Şi pasul meu să umble pe pământ?
Nici doi fără de Unu rost nu are
În toate numărările ce sunt...

Şi-a spart în mine cerul o fereastră...

9 februarie 2010, ora 1

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Ce zi e-acum la tine-n calendar?
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-
Să fie început de lume iar...

Tu unde eşti, femeie, coasta mea
O simt cum doare, creşte ea la loc?
Îmi pleacă versul, fă-l măcar să stea
În clipa asta fără de noroc...

Şi tu de ce te-ai dus cu el acum,
Aş vrea să-l scriu şi nu mai am cuvinte,
Se-ntoarce-n mine neumblatul drum,
Nu-i nimeni înapoi, nici înainte...

Şi-a spart în mine cerul o fereastră,
Azi nu mai ştiu ce zi e-n calendar,
Se mişcă duhul pe deasupra noastră-
Să fie începutul lumii iar?...

duminică, februarie 07, 2010

Elegie mereu repetată...

6/ 7 Februarie 2010

Da, e-adevărat şi nu se cade
Eu să dorm, femeie cumsecade
Şi tu, însingurată când te chem
Să-mi numeri versurile din Poem,

Metaforele să le strângi la sân,
Precum pe Dealul cu miros de fân
Trezeşte-mă din ochii tăi, cuminţii,
În care Dumnezeu şi-a uitat sfinţii,

Cu tot ce ai, neliniştită Ană,
Să mă iubeşti atunci fără prihană
Şi-acolo să rămâi spre mântuire,
În Ruga mea sub cer de mînăstire...

Pe suflet simt sărutul tău fierbinte-
Se face oare Ziuă în cuvinte?!
Ce linişte-i! Şi nu mai dorm demult,
Aş vrea până la capăt să te-ascult

Şi tu o veşnicie să îmi spui,
Mă arde gândul şi tăcerea lui,
Cât încă suferinţa nu-i târzie
Zideşte-mă în Versul tău de vie...

SURÂS...

06 Februarie 2010

Nu mă-ntreba de ce mi-e greu,
Vreau Dorului să-i pun hotarul,
Dă-mi voie să fiu trist şi eu,
Să-mi beau cu linişte paharul…

Tot mai amară-i, mai puţină,
Nu înţeleg ce vrei să-mi spui,
Surâsul meu nu e de vină
De mă ascunde-n umbra lui…

Acolo sunt şi voi rămâne
Cât lupii calea mi-o aţin,
Am dat în ei mereu cu pâine,
Până-n târziu mai e puţin…

vineri, februarie 05, 2010

Adunăm de toate...

5 Februarie 2010


Adunăm de toate, aur şi mizerii,
Ne-ngropăm în ele orice căpătâi,
Guralivi ce suntem şi supuşi tăcerii,
Omule, din toate, cât o să rămâi?

Viaţa e o floare pururea plăpândă,
Lăcomiei noastre nu-i găsim măsură,
Şarpele din gânduri stă mereu la pândă,
În ograda lumii e atâta ură!

Adunăm provizii, pentru cine oare,
Cui din toate cele fi-vor trebuinţă?
Nu avem duminici, n-avem Sărbătoare,
Istovită-i Doamne biata noastră fiinţă!

Tu ne iartă nouă şi ne-adu aminte
Că nimic nu este fără de cuvânt,
Pune în altare Dragostea fierbinte,
Potoleşte goana oarbă după vânt...

Alergăm bezmetici dinspre azi spre mâine,
Nu avem nici vreme să privim 'napoi,
Unde-i Legământul dintre vin şi pâine?
Parcă e sfârşitul Timpului din noi...


marți, februarie 02, 2010

ZÂMBEŞTE MEREU...

01Februarie 2010...
Celui plecat din ţară...

Cât e bucuria ta de amară,
Dacă ţi-e bine, dacă ţi-e greu,
Omule, când pleci în afară,
Oriunde în lume, cu Dorul de ţară,
Zâmbeşte, zâmbeşte mereu...

Acolo departe printre străini,
Dacă te prinde tristeţea în prag,
La icoanele neamului când te închini,
Ascunde-ţi lacrima prin mărăcini
Şi zâmbeşte, zâmbeşte cu drag...

Aşa-i place străinului ca să te vadă,
Chiar dacă sufletul tău e în bernă,
Chiar dacă-ţi plânge mioara-n baladă,
Tu nu uita de porunca năroadă-
Să îţi fie zâmbirea eternă...

Prietene drag, te întreb oare,
Şi Aici când te văd surâzând,
Dincolo de el ce te doare,
Cât adevăr şi câtă trădare
Poartă sufletul tău şi de când?!...

luni, februarie 01, 2010

Lumina ochilor mei...

31 Ianuarie 2010

Tu ai fost
Şi
Eşti
Înainte de toate
Precum
Sfânta mea
Trinitate!
Cine ţi-a spus
Întâia oară
Pe nume-
POEZIE- Fecioară?
Aerul meu!
În leagănul braţelor tale
A pus Dumnezeu
Întâiul gângurit al lumii...
Cei doi
Îndrăgostiţi
Prin
Grădină,
Fericiţi şi goi
Nu s-au ruşinat
Niciodatâ
De Tine,
Nici tu de ei,
POEZIE-
Lumina ochilor mei...