Cântec de tulnic...

În zările sub neguri grele,

Prin care sufletul străbate,

Îmi tulnic gândurile mele

Și tu mi le-nțelegi pe toate,

 

Cum tulnicau odinioară

Dinspre dreptate Moții mei,

Dureri despre această Țară

Și despre mântuirea ei!

 

Îmi tulnic versurile scrise

Cu Dragoste de ea și Dor,

În zările, nicicând închise,

Din veci și-n veci a Moților!

 

Se înfioară-n Munți gorunii,

Și râurile pe sub punți,

Cu Horea și Iancu, bunii,

Până la capăt să asculți,

 

Până mai sunt sub cer cuvinte,

Cântecul meu dinspre Ardeal,

Îmi tulnic dorurile sfinte

Și Doina lui fără egal!

29 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

Ardealul nu se vinde...

 

 

Tot aud mereu că nu se vinde

Ardealul nostru, nici Moldova-ntreagă,

Pe amândouă gândul le cuprinde

Și Țara Românească-mi este dragă!

 

Din tot ce-avem, nimic nu-i de vânzare,

Cel ce le-a pus vremelniciei prețul,

Aici, acum și dincolo de zare

Să-i fie parte ura și disprețul!

 

Dumnezeu din cer să-i pedepsească,

Pe cei care de-averi nu sunt nesătui,

Îi întreb cu dragoste firească:

Ce-a făcut Iuda cu arginții lui?

 

Le fie pohta stâmpărată-n veci

Și gândul, care jalnic se aprinde,

Cât Dorul nostru umblă pe poteci

Țara mea D’acia, nu se vine!

Vineri, 26 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

Mă spune versul...

Mă spune versul orice-aș face,

Când nu am liniște, nici pace,

Îmi spune Dragostea rămasă

Ca iarba gata pentru coasă,

 

Mă spune versul murmurând

Ca Râul șerpuind pe prund

Cu Dorul vălurind spre Mare,

Cu setea sfântă de izvoare...

 

Mă spune versul zi și noapte,

Copil visând cireșe coapte,

De-aceste „spuse” nu mă mir,

Mă spune versul când respir!

Oricât e lumea de pustie,

Nu-i singur Omul care scrie

Cu îngerul care-i șoptește,

Nu-i singur cel care citește!

 

Mă spune versul și nu-mi pasă

Când Poezia lui mă lasă

În brațe să o strâng mereu,

Mireasa sufletului meu...

Vineri, 26 Mai 2023

 Din cartea în alcătuire-Poeme neterminate...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Singurătate în doi...

 

 

„Nu este bine

Să fie omul singur!”

Aceste cuvinte

Îmi dăinuie-n minte

Ca o sirenă în timp de război...

Și totuși

Fără Iubirea

Dintâi

Și cea de pe urmă,

Ce grea,

Ucigătoare,

E Singurătatea

În doi,

Lângă omul gelos

Și ursuz!

„Nu este bine...!”

Aceste cuvinte,

Ca Aerul fierbinte,

Îmi stăruie-n Auz...

20 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

M-am visat cu Iancu...

M-am visat cu Iancu, era prin Zarand

Și cânta din fluier Doina lui de jale,

Ce durere sfântă! Și de-atunci mă ard

Pe obrazul Clipei, lacrimile sale...

 

Murmura pădurea în genunchi pe creste,

Îi purta amarul Râul cu tumult,

Crăișorul nostru! Doamne, ce poveste,

Nu-mi ajunge-o viață-ntreagă s-o ascult!

.................................................................

Nu-i fericit neamul, țara-i parcă-n bernă,

M-am visat cu Iancu, s-au năruit toate,

Vise și speranțe, truda lui eternă,

Unde-i Testamentul? Unde ești dreptate?

Joi, 18 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

Tulnicul din Duh...

 

 

Sufletul colindă pe sub zări albastre,

Dorul de acasă umblă pe poteci,

Îl vestesc pe creste tulnicele noastre,

Nu îl uită Moții, nu îl uită-n veci!

 

Tulnicul din Cântec nu cunoaște moarte,

Fericit e Omul care-l ține-n mâini!

Se-nfioară Munții până hăt departe,

Apa se-nfioară limpede-n fântâni...

 

De prin văgăune urcă pe coline,

Freamătul acesta e atât de clar!

Nimenea nu știe el de unde vine,

Cine să îi pună Duhului hotar?

Glas al Veșniciei, când n-aveam cuvinte,

Răsărit de soare când se face seară,

Sfântă e suflarea, rece sau fierbinte...

Cine să-l alunge din această Țară?

 

Ascultați cum geme Aerul prin doage,

Cât va sta de veghe lângă neamul meu

Tulnicul acesta știe să se roage

Și-l aude-n ceruri bunul Dumnezeu!

15 Mai 2023, spre seară...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Lăudată-i mâna care scrie...

 

Ce transparente-s versurile mele!

Mi-aduc aminte că așa mi-ai zis

Și gândurile ți se văd prin ele,

Minunea mea din viață și din Vis!

 

Înveșmântat în haina din cuvânt,

Cea singura să mi se potrivească,

Nu am nimic de-ascuns, acolo sunt

Cu toată goliciunea mea firească

 

Și-adeseori când scriu, din slava lor,

Rămași aceiași din copilărie,

Îngerii se-aud cântând în cor:

Lăudată-i mâna care scrie!     

15 Mai 2023

 

Din volumul pentru tipar-Exilat în Poezie...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Acasa Poeziei...

 

Primește-mă, așa cum sunt, Acasă,

Copilăria nu mă mai cuprinde,

Cămașa ei prea scurtă-i, dar frumoasă,

Cuvântul să îmi fie de merinde!

 

Îmbracă-mă cu el, până la moarte,

În care nu mai cred că ea există

Și-acolo în silabe mă desparte

De Clipa vieții, uneori prea tristă!

 

Primește-mă și-n Veșnicia ta

Duminca Învierii să-mi rămână

Și-n slove dulci să mi te pot cânta

Pre limba cea de-a pururea română...

Duminică, 14 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Din volumul pregătit pentru tipar- Exilat în Poezie...

Apa vie...

 

„Eu sunt cel ce vorbesc cu tine.”

Ev. Ioan 4, 5-42

 

 

I-a zis Iisus femeii-„Dă-Mi să beau!”

Lângă fântână, ostenit de drum,

„Dă-Mi să beau!” Ne spune El acum-

Dar cumpene fântânile nu au!

 

Samaritean, evreu, sau orișicare

Ți-e numele rămas de la botez,

E Unul singur- neclintitul Crez-                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

Setea e-aceeaşi pentru fiecare

 

Şi apa din fântână e la fel,

Izvoarele nu au un grai anume,

Noi, de-aici, vremelnicind prin lume

Uităm că însetatul este El!

............................................

 

Acum, când scriu această Poezie,

Străinul cel de dincolo de rază,

Iisus Hristosul este, apa vie-

Ferice dar, de cel ce  însetează!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Aștept să înflorească teii...

 

Mă plimb pe marginea ideii,

Cu tine-n brațe dacă vrei,

Aștept să înflorească teii,

Mi-a fost atâta Dor de ei!

 

Ce frumusețe stă la pândă!

Nimic din ea nu-i interzis,

Mirosul sfânt să ne pătrundă

În gând, în suflet și în Vis...

 

Cum arde cântecul pe liră!

Se tulbură-n silabe vinul,

Simt Aerul ce mă inspiră,

Tu îi ascunzi la sân suspinul.

.................................................

Sunt precum fosforul scânteii

În mâinile lui Dumnezeu

Și-aștept să înflorească teii

În zori, citind Poemul meu...

Joi, 11 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

LUCIAN BLAGA (9 mai 1895- 6 mai 1961) ÎN MAREA TRECERE…

 

Poet, dramaturg, filosof,...bibliotecar, Lucian Blaga- cel „mut ca o lebădă în patria sa...”

Numele lui, adeseori rostit pe șoptite, el, mortul acela de-atunci, de la morga unui spital, cu mâna dreaptă întinsă spre Cer, cu cioclii din jur îndreptându-i sensul oaselor şi al spuselor sale...

Lucian Blaga rămâne pentru neamul acesta şi pentru limba română, una dintre tâmplele înfrigurate ale existenţei sale!

În Lancrămul naşterii şi al re-naşterii lui, acolo, lângă Râpa cea Roşie, nu departe de răzorul sub care se aude veşnic murmurând Izvorul veşniciei sale, în fiecare an, în luna Mai, se face Sărbătoare!

Acolo, în pridvorul luminat al Dorului său, unde filosoful Constantin Noica, istoricul Vasile Netea şi alţi români de bună şi dreaptă credinţă, asemenea lor, rosteau cuvinte de întemeiere, sub cupola unui timp ostil mereu, acolo, lângă Statuia de bronz a Maestrului, cea târâtă în lanţuri, abandonată la periferia neputinţei noastre, în Mai sătenii lui şi toţi oamenii de bine ai acestei Patrii de pământ şi de Cer, îşi mai aduc aminte de el.

Mi-a fost dat, în desele mele peregrinări la mormântul Poetului şi-n jurul Casei lui, care nu era atunci Acasa Poetului, încă de la prima ediţie a Festivalului de Poezie care îi poartă numele,( mai 1981) să stau de vorbă cu oamenii locului şi nu numai.

Prof. academician Titus Furdui, cercetător ştiinţific la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, cel care a copiat olograf o parte importantă din manuscrisele Poetului, ţinea să îmi spună, ca pe un testament, mereu repetat: „Te rog, nu uita, Nicule, o singură virgulă poate determina existenţa unui om, al unui Poem...”

În poemul Autoportret al Poetului Lucian Blaga acesta e sensul adevărat al versurilor sale-„Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/, zăpada făpturii ţine loc de cuvânt”, şi nicidecum - „Lucian Blaga e mut ca o lebădă, / În patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.”

DA, LUCIAN BLAGA A FOST MUT CA O LEBĂDĂ ÎN PATRIA SA!

Linişte! Poetul din Lancrăm vorbeşte:

„Eu nu strivesc

corola de minuni a lumii...”

„Daţi-mi un trup,

voi, munţilor...”

”Pământule, dă-mi aripi:

săgeată vreau să fiu să spintec

nemărginirea...”

Frumoasă ești...

Când te privesc nu simți fiorul?

Frumoasă ești! precum ulciorul

Și tu și el din lut anume,

Cu-aceeași sete sfântă-n lume

Vederii nu-i mai pun hotarul,

O clipă-aș vrea să-ți fiu olarul

Și-n palmele acestea două

Să-ți prind conturul plin de rouă!

De frumusețea ta întreagă

Același dor înalt mă leagă,

Frumoasă ești! de când te știu

Și mai frumoasă când te scriu...

Frumoasă ești! și-așa mi-ai fost,

În zi de dulce și de post

Slăvită pururea să-ți fie

Făptura ta, cea dată mie!

Nicolae Nicoară-Horia

Risipa mea...

 

„Dăruind vei dobândi.”

Nicolae Steinhardt

 

În viață să trăiești cât se cuvine,

Nu e „risipă” ce din suflet dai,

Întotdeauna m-am gândit la tine,

Cea mai aproape lună dinspre rai.

 

Nici un rod nu este fără floare,

Zadarnic fără foc e orice fum,

Fântâna mea e plină de izvoare,

De unde vin? E treaba lor de-acum...

 

Mi-e țarina de dor îmbelșugată,

Dar nu-i nevoie de hambare noi,

„Risipa” mea eu știu că nu se gată,

Mi-a fost și e destulă pentru voi.

 

Se luminează Aerul sub punți,

Lună Mai, atât de dragă-mi ești

Și-așa mă poartă pașii înspre Munți

Cu toate amintirile cerești!

......................................................

Nisipul oricum din clepsidră curge,

Nici să mă-ngrijorez nu mai am vreme,

Flămând și gol odată voi ajunge,

La El când Dumnezeu o să mă cheme...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Mireasa mea din Vis...

 

 

Nu poți amintirile să le alungi,

Ce-ar fi, oare, Omul fără ele?

Sunt patruzeci și cinci de ani de-atunci,

În Sohodol, pe Dealurile mele,

 

Cu vornicul în pragul sfânt de casă,

Mirosea sub cer a flori de mai,

Iar tu, din umbra lor cea mai frumoasă,

Mireasa mea din Vis, așa erai

 

Și zările de cântec erau pline,

Se auzeau cum cântă ceterașii,

Pe drum spre Vale, mire lângă tine,

Cum îți număram din suflet pașii!

 

Mi se umple versul meu de har!

Acolo, în Biserica străbună,

Pătrunși de-un sfânt fior lângă altar,

Același duh și astăzi ne cunună...

Duminică, 7 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

Vindecă-mă, Doamne..

 

Ev. Ioan 5, 1-15

-Cuvinte duminicale-

 

Vindecă-mă, Doamne, fie-ți milă,

Din mocirla vremii să mă înalți,

Primește rugăciunea mea umilă,

Sunt slăbănog și eu, ca toți ceilalți!

 

Vindecă-mă, Doamne, știi prea bine

De câte boli cuprins e trupul meu,

Nu îți întoarce fața de la mine,

Pe Fiul Tău L-am răstignit mereu,

 

Cu gândul, cu cuvântul, ori cu fapta,

Când nu-i nimic de jos fără de sus,

Fă-mă să fiu tâlharul cel din dreapta

Din Ziua Pătimirii lui Iisus!

 

Vindecă-mă, Doamne și deodată

Să vindeci și această lume slută,

Ascultă Rugăciunea mea curată

Din vacarmul clipei-Doamne-ajută!

 

Poruncii Tale să-i cunoaștem rostu':

„Vă umpleți de iubire și de har!”

Și nu ne lăsa duși, Părinte-al nostru

Întru ispita cea fără hotar...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Iubea Poetul...

 

LUCIAN BLAGA (9 mai 1895-6 mai 1961)

 

Poetule cu veșnicia-n grai,

Tatăl din cer în veci să te-alduiască,

Să mori și să te naști în luna Mai

E o minune prea dumnezeiască!

 

Cel „mut” în țara și-n durerea ei

De unde ești și unde ești eu știu,

Ne iartă neputința dacă vrei

Că nu te-am înțeles când erai viu!

 

Că numele pe-ascuns ți l-am rostit,

Toți răii de atunci să nu-l audă

Și astăzi printre noi neliniștit

Tot umblă duhul necurat de iudă..

.

Cu sufletul de bucurie plin,

Când nicio curte nu mai are Dorul,

Spre Lancrăm vin acum să mă închin

S-ascult cum încă murmură izvorul...

          *        *         *

Tânăr mereu, dar și bătrân ca drumul,

Adamul din Poem iubea femeia,

Iubea Poetul floarea și parfumul

Când Dragostea își mântuie scânteia...

 

Cât de mult iubește Valea Dealul,

Nimic fără Iubire-n lume nu-i!

Iubea Poetul, cum iubește valul

Râul care curge-n matca lui!

 

Iubea Poetul satul dat și țara

Pe care le purta rotund sub pleoape,

Nu piere din cuvinte primăvara,

Inima ei nu-i cine s-o îngroape...

Sâmbătă, 6 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia