Iubea Poetul...

 

LUCIAN BLAGA (9 mai 1895-6 mai 1961)

 

Poetule cu veșnicia-n grai,

Tatăl din cer în veci să te-alduiască,

Să mori și să te naști în luna Mai

E o minune prea dumnezeiască!

 

Cel „mut” în țara și-n durerea ei

De unde ești și unde ești eu știu,

Ne iartă neputința dacă vrei

Că nu te-am înțeles când erai viu!

 

Că numele pe-ascuns ți l-am rostit,

Toți răii de atunci să nu-l audă

Și astăzi printre noi neliniștit

Tot umblă duhul necurat de iudă..

.

Cu sufletul de bucurie plin,

Când nicio curte nu mai are Dorul,

Spre Lancrăm vin acum să mă închin

S-ascult cum încă murmură izvorul...

          *        *         *

Tânăr mereu, dar și bătrân ca drumul,

Adamul din Poem iubea femeia,

Iubea Poetul floarea și parfumul

Când Dragostea își mântuie scânteia...

 

Cât de mult iubește Valea Dealul,

Nimic fără Iubire-n lume nu-i!

Iubea Poetul, cum iubește valul

Râul care curge-n matca lui!

 

Iubea Poetul satul dat și țara

Pe care le purta rotund sub pleoape,

Nu piere din cuvinte primăvara,

Inima ei nu-i cine s-o îngroape...

Sâmbătă, 6 Mai 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia