marți, ianuarie 31, 2023

SOHODOL...

 




Sohodol cu apă lină,

Inima de jar mi-e plină,

Pe Vâlceaua ta în sus

Umblă dorul meu nespus


Și tot urcă și coboară

Până când se face seară,

Satul meu, Sohodol drag,

Prin pădurea ta de fag


Singur și flămând se duce,

Pe sub umbra lui cea dulce

Sus la Curături, Acasă,

Așteptându-mă la masă...


Dar Copchilul nu mai vine,

E plecat prin zări străine

Și cei dragi și mai departe,

Până dincolo de moarte...


Sohodol cu plaiuri sfinte,

Tu ești setea din cuvinte,

De tine pe veci mă leagă

Poezia mea întreagă


Și tăcerea de pe urmă,

Precum pe păstor de turmă.

Tu ești raiul meu dintâi

Și așa o să-mi rămâi,


Leagăn de dor, Sohodol,

Maica mea cu glas domol

Te-a rostit întâia dată,

Să nu te uit niciodată!


Nu e om fără de dor!

Pe-nțelesul tuturor

Dorul tău de la-nceput,

L-am tradus cât am putut,


Martor este Dumnezeu,

Te-am cântat în viers mereu

Și așa o să te cânt,

Până ești și până sunt...


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, ianuarie 29, 2023

Ajută, Doamne, necredinței mele...

 




Ajută, Doamne, necredinței mele”!

Neputincios în fața vremii sunt,

Mi-s brațele de întuneric grele

Când le ridic spre soare din pământ...


Părinte-ascultă Ruga mea durută,

Miluiește-mi neamul meu și Țara!

Îți spun, cu toți strămoșii: „Doamne-ajută!”

Ia-mi de pe sufletul cernit povara.


Tot mai rar aud acest salut

Prin Munții mei și pe Câmpia toată,

Dinspre nicăieri, spre absolut,

Într-o lume oarbă și netoată!


Bătrânii îl șoptesc, puțini și ei,

Cei tineri nu știu să-i cunoască prețul

Și râde Nefârtatul din atei,

Acopere-l blestemul și disprețul!


Vai, cum aș vrea din versul ce mă scrie

Să mi se-audă glasul pân' la stele,

Strigarea lui să nu fie-n pustie:

Ajută, Doamne, neputinței mele!

Duminică, 29 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, ianuarie 28, 2023

Nu există Om fără-amintiri...

 



Mă uit în ochii tăi, să nu te miri,

Uitarea” mea eu știu că nu te doare,

Nu există Om fără-amintiri,

Până și pruncul nenăscut le are!


Cum ne cuprind aducerile-aminte,

Ca aripile vântul dintr-un zbor,

Auzul meu se umple de cuvinte

Și-atât de liber sunt, eu-robul lor!


De când te-am întâlnit întâia dată

A tresărit în Duhul ei scânteia,

Clipa aceea fie lăudată,

Bărbat fiind, am cunoscut femeia!


Minune-i sfânta lui alcătuire!

Din sfânta jertfă se zidește Dorul,

Nu există Om fără-amintire,

Nici piatra și nici iarba, nici izvorul...


Ești lângă mine...


Ești lângă mine dar, precum e frunza

Unui copac pe ramul ei îngust

Și-aud și văd cum se-nfioară bluza

De dorul unui Dor mereu august...


Să dăm toată tristețea la o parte,

Și bucuria s-o strigăm pe nume,

Ești lângă mine, nu ne mai desparte

Niciun oftat din câte sunt în lume.


Ești lângă mine și tu știi aceasta,

Nu mai găsești cuvintele din grai,

Nedumerită îmi tot pipăi coasta

Ca Eva lui Adam atunci în rai...


Și cât de minunată este Viața!

De Adevărul ei pe veci te leg,

În zori să ne găsească dimineața

Unul singur, ca un măr întreg!


Ești lângă mine, să nu-ți fie teamă,

Încet și cu răbdare-acum te scriu

Și mai aproape gândul tău mă cheamă,

Cu tine-n brațe sunt atât de viu!


Nicolae Nicoară-Horia

Sculptura: Alessandro Puttinati (1844)


vineri, ianuarie 27, 2023

Mi-e dor de „Trei culori”...

 



Mi-e dor de Ciprian, de „Trei culori”,

De când vă strig „Deșteaptă-te, Române,”

Ziua, noaptea, dimineața-n zori,

Românul meu nedeșteptat rămâne!


Badea Traian s-a pliclisit și el,

Tot numărând oștirile pierdute,

Degeaba îl cântăm cu-atâta zel,

Imnul acesta doarme pe redute.


Imnul cel vechi mi-a fost atât de drag,

Izbăvitor de uneltiri oculte,

Se-aud cum plâng culorile din steag

Și dacă, cine să le mai asculte?


Cum poți, române, să nu-l înțelegi?

Cuprind de-o bucurie „vinovată”,

Am cântat, tată, Daciei întregi!”

Întreagă oare va mi fi vreodată?


Simt Aerul din jur tot mai greoi

Și soarele e-aproape lângă zare,

Se ofilește sufletul din noi,

De-atâta somn, de-atâta nepăsare!

Vineri, 27 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia


Trei culori


„Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin de-un sânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor.


Roșu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Și al patriei amor.


Auriu ca mândrul soare
Fi-va’l nostru viitor
Pururea’n eternă floare
Și cu luci netrecător


Iar albastrul e credința
Pentru țară ce-oi nutrim
Credincioși fără schimbare
Pân’ la moarte o să-i fim


Pân’ pe cer și cât în lume
Vor fi aste trei culori
Vom avea un falnic nume
Și un falnic viitor,


Iar când, fraților, m’oi duce
De la voi ș’oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.”


Ciprian Porumbescu


joi, ianuarie 26, 2023

Să vă iubiți...

 




Parcă aud Fecioara din Fatimă,

Dragostea nu are niciun cult,

Iubiți-vă! Iubiți-vă, fără patimă,

Porunca ei ce limpede-o ascult!


Nu mă-ntreba de unde vine

Iubirea ce curge acum printre noi,

Întrebările, toate, nu sunt divine,

Răspunsul acesta îl știm amândoi...


Fericiți sunt cei ce știu să iubească,

Voi, cei ce iubiți, s-aveți grijă,

Din bucuria aceasta, firească,

Să nu vă rănească nicio schijă!


Dragostea nu este vinovată,

Ea vine-ntotdeauna din lumină,

Să vă iubiți cu iubire curată,

Să vă iubiți cu Iubire deplină!

Joi, 26 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, ianuarie 25, 2023

Ce anapoda e lumea...

 




Ninge, plouă, plouă, ninge

Și mă uit în calendar,

Întrebarea-n piept mă frige:

Doamne, unde e Gerar,


De la noi cine-l alungă?

Cugetul mi se încovoaie,

Cât a fost vara de lungă

N-a picat un strop de ploaie...


Ce anapoda e toată

Lumea, cu păreri de rău,

Omul, cel făcut odată,

Nu mai are chipul Tău!


A uitat de-atunci, netotul,

Peste vânt îl poartă graba,

Este frate cu robotul,

Robotind întru degeaba.


S-a schimonosit la față,

Tot mai nimeni, mai mișel,

Hai-huind pustiu prin viață

Plânge sufletul din el...

25 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia


marți, ianuarie 24, 2023

Să ne unim...

 




Hora Unirii nu-i degeaba,

Îi simt și-acum nevoia ei

De la Focșani, până-n Ohaba,

De la Constanța la Carei,


Se vrea întinsă ca o lavă

Prin toată Țara românească,

Se prind și îngerii din slavă

În unduirea ei firească!


Români, care aveți în piept

O inimă ce încă-i vie,

Să stați nepăsători nu-i drept

Și niciodată n-o să fie!


După ce soarele apune

Și întunericul e greu!

Să ne unim! Așa ne spune

Și Cântecul și Dumnezeu!

24 Ianuarie 2023


Uniți-vă, Români......


Tot strig să se audă-n Principate

Și mai departe, până lângă rai:

Uniți-vă, Români, în libertate,

Destulă-i dezbinarea de pe plai!


Plâng slovele uitate sub peceți,

Catapetesme cad de-atâta ură,

Uniți-vă, Români, cât mai puteți

Și-atât cât încă vremea vă îndură!


Până când strămoșii ne mai iartă?

Cei de-afară ne sunt corifei,

Hora Unirii parcă e de piatră,

Și-a-ncremenit în adevărul ei!


Lumina lăcrimează între zări

Și ultimul dușman să înțeleagă,

Destulă-i dezbinarea sfintei țări

Ce ne-a fost dată pe pământ întreagă!


Nicolae Nicoară-Horia



luni, ianuarie 23, 2023

Împreună...

 




Sunt suflete în taină ce se-atrag,

Într-o deplină, sfântă armonie,

Să porți în tine gândul celui drag,

De unde vine-această bucurie?


Să-i simți în preajmă răsuflarea caldă,

Oftatul, cel mereu dinspre lumină,

S-auzi nezis cuvântul cum se scaldă

Ca un copil în pacea lui deplină!

...........................................................

Sunt inimi care bat doar împreună

Și Dragostea ce curge printre noi,

Nu mă-ntreba din care Dor ne-adună

În același Cântec pe-amândoi...

Luni, 23 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, ianuarie 20, 2023

Nu vă mai jucați cu focul...

 



Nu vă mai jucați cu focul,

Bondănitul de bondari...

Doamne, ce murdar e jocul,

Oamenii, și mai murdari!


Le știu „bunele intenții”,

Pe care mereu le-ndrugă,

Vor cu orice preț demenții

Omenirea s-o distrugă...


Nu s-au întrebat vreodată,

Ca niște pierduți ahei,

În mânia lor turbată

Ce-or să pună-n locul ei?

Vineri, 20 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia


Îmi stăruie-n minte...

 




Îmi stăruie-n minte, ca o sărbătoare,

Omul acela venit de la țară

Cu opincile lui strălucitoare,

Cu fruntea înaltă și ochii de pară,

Acolo-n palatul pardosit cu covoare...


E Rex Horea, omul din Munți,

Cu traista înflorată, plină de plâns,

De lacrimile celor umiliți și mulți,

De toată Istoria nespusă-îndeajuns

Cu durerea din râuri, sfâșiată sub punți!


Îmi stăruie-n minte, ca mirosul de crin,

Cel ce nu s-a descălțat de opinci niciodată,

Cu ele-a călcat peste ierburi și spini,

Numai când i-au tras trupul pe roată

Călăii aceia, blestemați și străini-


Blestemate fie și acele porunci!

Mă întreb, cum se întreabă destui

Dintre frații mei moți, de pe dealuri și lunci,

Unde sunt îngropate opincile lui,

Unde e îngropat Stăpânul de-atunci?


Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, ianuarie 18, 2023

Moartea lui n-a fost întâmplătoare...

 



(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)


Întotdeauna Adevărul doare

Pentru cei ce au mai multe fețe,

Moartea lui n-a fost întâmplătoare,

Degeaba-ncearcă unii să mă-nvețe!


Ea l-a pândit mereu la cotitură,

Alt „incomod” și el-Grigore Vieru,

Dușmanii îi purtau atâta ură!

În tot ce scriu aici mi-e martor cerul.


Știu că m-ascultă dincolo de zări,

Frate drag, să te-adumbrească norul,

Aveai o Patrie din două țări

Și-aceeași limbă viersuindu-ți Dorul!


Limba aceasta în cuvânt mă doare,

Îi port și eu silabele în nume,

Moartea ta n-a fost întâmplătoare

Și nu e-ntâmplător nimic pe lume!

18 Ianuarie 2023


Iartă-mi vina…


Te-ai dus şi tu, unde vom merge toţi

Când se va stinge peste noi Lumina,

Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,

La Târgul de pe Muntele Găina…


Frate Nicule!” Aşa mi-ai zis-

Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,

Mi se părea că retrăiesc un Vis,

Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…


Se umezise Aerul sub pleoape

Când te priveam şi nu-mi venea să cred,

AVRAM IANCU îmi era pe-aproape

Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!


Doamne, cât de mult ne-asemănam,

Era în glasul tău atâta jale-

Să îmi trimiţi o poză să te am

Şi câteva din versurile tale…”


Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,

Dar nici acuma, frate, când îţi scriu

Cuvintele acestea-nlăcrimate

De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,


De va mai fi vreodată ca să vin,

De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-

Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…

………………........................

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,

Gerul pe care l-a urât mereu,

Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-

Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!


Nicolae Nicoară-Horia


marți, ianuarie 17, 2023

De prea aproape depărtarea doare...

 




În vremea când nu se mai scriu scrisori,

Mâna mea te scrie cu ardoare,

De pe pământ ți-am spus adeseori:

De prea aproape depărtarea doare!


Să-i dăm Iubirii timpul înapoi,

Când Demiurgul mâna ne-o întinde,

El, Cătălin, se uită-acum la noi

Și-o gelozie oarbă îl cuprinde!

...................................................

Eminul meu, eu sunt atât de mică,

Tu luminezi acolo printre stele,

Te-aud șoptind: o, dulce Veronică,

Nefericirea fericirii mele!


Din lumea ta eu știu că mă-nțelegi,

De prea aproape depărtarea doare,

Cu veșnicia clipei tu mă legi

De Poezia ta nemuritoare...

17 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia

luni, ianuarie 16, 2023

Adam și tu...

 



Adamul de sub pom, tu știi prea bine,

Cât a iubit, nemuritor, femeia,

Mi-e plin Auzul, sufletul de tine,

De când mi-ai pus în gânduri odiseea...


Ce dragă-mi ești, arzând ca o făclie,

În ardere-mi găsesc râvnita pace,

Iar mâna se-odihnește când te scrie

Și tot mai Dor de tine mi se face...


Ne-a „izgonit” de-acolo Dumnezeu,

Dar izgonirea noastră nu-i deplină,

N-auzi în cerul sufletului meu

Cum sâsâie un șarpe din lumină?

16 Ianuarie 2023


Nicolae Nicoară-Horia