Nu-mi aștepta Poemul...

 

Nu-mi aștepta Poemul, nu mai vine,

Poate-a obosit și el de-acum,

Nici gândul meu n-ajunge pân' la tine

Și crește iarba între noi pe drum...

E trecut de mult de miezul nopții,

Ci culcă-te și dormi, până se poate,

Târziul peste tot și-arată colții

Și liniștea se-aude-n turn cum bate....

..........................................................

Se-arată zorii dincolo de stânci,

Nu-mi aștepta Poemul, cine știe...

Nu-i nimeni pe pământ să-i dea porunci,

Doar voia Lui de-a pururea să fie!

31 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Aș vrea să mă visez cu tine...

 

Aș vrea să mă visez cu tine

Cum rătăcești prin visul meu,

Să te aud oftând: mi-e bine!

Și-acolo să rămâi mereu...

Flămând ca stupul de albine,

Frumoasă, fragedă fecioară,

Aș vrea să mă visez cu tine

Și Visul meu să nu te doară!

Mireasă, pururi nenuntită,

Eu-mirele de când te știu,

Mi-e toată ființa fericită

Și sufletul pe care-l scriu!

Cum vii din zările divine

Mereu jertfită pentru scris,

Aș vrea să mă visez cu tine,

Dar însăși viața e un Vis...

30 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

În aceste vremuri tulburi...

 

În aceste vremuri tulburi tot mai des mi-aduc aminte

De Mihai, cel Eminescu „incomod”dintre cuvinte,

Prieteni, voi plecați urechea la durerea care-o spun,

De Iubirea pentru, Țară, el, Poetul, e nebun!

Chipul mistuit pe Rugul Dragostei cum luminează!

El, mereu nesuferitul celor care guvernează,

Când străini de neamul nostru și cu gurile spurcate

Și în Postul Învierii, se înfruptă din bucate...

Bântuie în lume „boala” și prin sate românești

Plânge Doina cea străbună tânguindu-se în crâng:

Adevărul nu le place, ah, Dreptate unde ești?

Ca un prunc mi-e dor de tine și în brațe să te strâng!

Geniul cel pustiu se-aude cum suspină sub gorun,

Din Iubirea pentru Țară și Poetul e nebun,

În aceste vremuri tulburi, pline de amărăciune,

Dă-mi cuvintele rămase, Doamne, pentru rugăciune!

Duminică, 28 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Se schimbă ora în curând...

Îmi stăruie-o tăcere-n gând,

Desigur, dintre cele strâmbe,

Se schimbă ora în curând,

Nu e nimic să nu se schimbe!

Ce schimbă omul pe pământ

Lui Dumnezeu din cer nu-i place!

Tot ce-i păgân devine sfânt,

Războiul ține loc de pace,

Cuvintele din simplitate

Nu mai au loc în niciun grai,

Le complicăm aici pe toate

Și iadul ține loc de rai...

.........................................

Se-aude clopotul gemând

În turnul vremii, tras de limbă,

Se schimbă ora în curând

Și omul în robot se schimbă...

Sâmbătă, 27 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Auzind glasul îngerului...

-Restituiri-

E ziua dinaintea Bunei Vestiri!

Tresaltă cuvântul de bucurie

în pântecul inimii mele,

pentru tine, Marie,

cea de aici

și de dincolo de stele!

Auzind

Glasul Îngerului

tu ai crezut

în ea,

în Vestea aceea,

dintre toate

cea mai deplină,

când femeia

din numele

tău

s-a umplut de lumină...

„Vei naște fiu

și vei chema numele lui
Iisus”

din sufletul tău

de Fecioară!

„Vestea” întotdeauna vine

de sus

și poezia

de-acolo coboară...

24 Martie 2021

Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri

Nicolae Nicoară-Horia

Sohodol...

 

„Un sfânt, de sus prin botniță răspunde:

Pe unde vine Nicoreștiul, unde?”

Mircea Coroș

E-acolo, pe un Deal de Sohodol

Și vulturii îi dau mereu ocol,

Peste Acasa mea-ce sfânt tezaur!

Găina, cea cu ouăle de aur,

Din zările poveștilor cărunte

Și-a luat zborul până sus pe Munte...

Și iarăși întrebarea mea o iartă:

Dar Sohodolul, unde stă pe hartă?

E unul dintre șapte Sohodoale

În Munții Apuseni, păzit de-o Vale,

Pe care un copil, desculț mereu,

Tot urcă din adânc spre Dumnezeu!

Acolo, sub tăria cea albastră,

A fost vestită Mama să mă nască

De îngerul care de-atunci mă poartă

Cu sufletul horit din poartă-n poartă...

Mi-a dat un nume vrednic de crezare,

Nașterea mea n-a fost o întâmplare!

Îmi arde vie și abia mă-ncape

Lumina Crăișorului sub pleoape...

24 Martie 2021

Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri

Nicolae Nicoară-Horia

Am sunat Acasă...

 

Izgonit de vremuri, să mai aflu vești

Și eu, ca tot omul ce-a plecat prin lume,

Am sunat Acasă-n satul Nicorești,

Satul din lumină care-l port în nume:

Nicule-poete, suntem în război,

Nu bubuie tunuri, nici mitraliere,

A venit o teamă cruntă peste noi,

Țarina, văzduhul, pline-s de durere...

Purtăm ca pe vremuri botnițe la gură

De întreg iosagul nu ne mai cunoaște,

N-auzi cum ne latră câinii-n bătătură?

Parcă e sfârșitul și nu Post de Paște!

Aerul deasupra nu mai poți să-l vezi,

Clopotele-n turlă tot mai des oftează,

Primăvara-i mută parcă prin livezi,

Mugurii să-nvie nici nu mai cutează...

........................................................

Am sunat Acasă, și acum îmi șterg

Lacrima prelinsă pe obraz fierbinte,

Plin de-amărăciune unde să mai merg?

Vindecă-mi tristețea, bunule Părinte!

23 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Vine ziua poeziei...

 

-Restituiri-

Mâna fericită scrie, sufletul din Dor tresare

Și Vederea mi se umple de lumină și de har,

Vine Ziua Poeziei, ziua ei să fie oare?

Binecuvântat e gândul care-a pus-o-n calendar!

Vine Ziua Poeziei și tu simți mereu cum vine,

Când în orice dimineață din iubirea ei te chem,

Ca de fiecare dată, hai aproape lângă mine

Să îți mângâi frumusețea și-adevărul tău suprem...

Tu, mireasă nenuntită, dintre câte sunt mirese,

Să ne logodim de-a pururi în această clipă sfântă,

Să-ți îmbrac ființa toată în cuvintele alese,

Vine Ziua Poezie, n-auzi îngerii cum cântă?

20 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Aș vrea să-ți scriu...

 

Aș vrea să scriu cu tine-n vis,

Poemul meu să nu te doară,

Să nu ne mai oprim din scris,

Uitând de tot ce ne-nconjoară;

Aș vrea să-ți scriu, cum scrie luna

Peste păduri lumina ei,

Cum sub arcuș suspină struna

Din Cântecul pe care-l vrei.

Inspiră-mă! La tine vin,

Aș vrea să-ți scriu și tu deodată

Cuvinte cu miros divin

Ce n-au fost scrise niciodată...

20 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Mamă, tată...

 

„Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!”

Ev. Ioan 19, 27

Mamă! Tată! Dragi părinți plecați

De pe pământ, unde nu știu anume!

Vă rog din viața mea să mă iertați,

Nu mai am voie să vă spun pe nume,

Copiilor nici nouă să ne spună

Dragostea dintâi ce le-a fost dată!

„Domnii” vremelnici vreau să ne impună

Restricții care n-au mai fost vreodată.

Mamă! Tată! Doamne, ce cuvinte!

Când anticriștii mișună-ntre noi,

Tu îmblânzește-i, bunule Părinte,

Apocalipsa lumii e în toi...

Cuvântul scris a început să doară,

Maria și Ioan cuprinși de jale,

Pe cruce răstignit a câta oară

Cum o să-i spună Fiul Maicii Sale?

Joi, 18 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Mă rogi să nu fiu trist...

 

Mă rogi să nu fiu trist, cum pot eu oare

Când văd atâta jale-n jurul meu?

Pândește frigul mugurul de floare,

Culorile îngheață-n curcubeu;

Oriunde merg simt aerul cum plânge,

S-a-ndepărtat și timpul dintre noi

Și sunetul sirenelor mă strânge

Când sună ea la unu unu doi...

Ah, moartea, Doamne-i liberă pe lume

Și cât de-nverșunat e boldul său?

Doar la necaz Te mai strigăm pe nume

Orbiți de întunericul din hău...

............................................................

Mă rogi să nu fiu trist, dar pot eu oare?

Și slova-nlăcrimează când o scriu,

Poemul meu atât de viu mă doare

Și el de-o vreme parcă-i prea târziu!

Vineri, 19 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Visul...

Obosit e trupul, dar cu mintea trează,

Plină-ntotdeauna de limpeziciune,

Fericit e omul care mai visează,

Visul niciodată nu-i deșertăciune!

Și acum îmi place, tânăr să-l contemplu,

Visul nu se vinde, nu se împrumută,

Fericit e omul viețuind în templu

Care își alungă supărarea mută...

Scrie și în Cartea Sfântă despre el,

Visul ține-n brațe clipa și văzduhul,

Cel ce nu visează nu e viu defel,

Și în lut se-aude cum suspină duhul...

17 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Scrisoare prietenului plecat...

 

Trăiesc un timp tot mai neprietenos,

Nu pot cu el să mă mai iau la trântă,

Prieten drag, mă iartă, sunt gelos

Pe moartea care te-a chemat la nuntă,

Nici n-am crezut că voi putea vreodată!

Tu ai plecat de-aici și nu mai vezi

Cum arde bezna peste lumea toată

Și primăvara plânge prin livezi.

Prieten drag, ce mârșavă „lucrare”

Mugurii parcă-s cuprinși de teamă!

Nici nu mai vor să se viseze floare,

Și eu tot mai aproape sunt de vamă...

Nu pot veni la tine, viu sau mort,

E-aproape legea-n care mă închid,

Dacă nu am pe noul pașaport

Viza blestematului Covid!

15 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Rugă la început de post...

 

Rugă la început de post...

-Restituiri-

Nu-i liniște, Doamne, liniște nu-i,

Se ceartă flămânzii cu cei prea sătui,

Se ceartă bolnavii cu cei sănătoși,

Părinții se ceartă pentru strămoși,

Se ceartă copiii pentru averi,

Ziua de azi cu ziua de ieri,

Cine-i mai vrednic, cine-i mai tare;

Prin piețele vremii și la altare

Ateii-între ei și creștinii se ceartă,

Pe toți certăreții din lume îi iartă,

Pune în sufletul nostru, Părinte,

Dragostea sfântă între cuvinte,

Alungă vederea ochilor noștri,

Cea zilnică, plină de monștri,

Aprinde lumina, fără de pată

Din întunericul nostru îngropată.

Astâmpără-i gurii setea și ura,

Dă-ne, în toate, de-a pururi măsura!

Nu-i liniște, Doamne, nici n-o să fie

Până în clipa cea mai târzie...

15 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Postul...

 

„Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii;

că ei își smolesc fețele,

ca să se arate oamenilor că postesc...„.

Ev. Matei 6, 16

-Cuvinte duminicale-

Scrie-n Cartea Sfântă și ce vă spun eu,

Să postească numai Omul care poate,

A postit și Fiul, dat de Dumnezeu

Ca să izbăvească lumea de păcate!

Fără post zadarnic crucii mă închin,

Când îmi scriu poemul nu e Sărbătoare,

Postul nu-i o fală, Postul nu e chin,

El întotdeauna-i binecuvântare!

Când postiți fățarnici „nu vă smoliți fața”,

Îi lăsați lumina dragostei fecundă,

Gura când se roagă, seara, dimineața,

De vederea lumii pururi să se-ascundă...

Alungați tristețea ce vă dă târcoale,

Împăcat cu sine și cu cei din jur,

Dumnezeu ascultă glasul Rugii tale

Dacă-i plin de râvnă, sănătos și pur!

Ascultați porunca sfântă, creștinească!

Din orice cult anume, tu, Omule, citește:

„Cel ce mănâncă să nu disprețuiască

Pe cel ce nu mănâncă”, pe cel care postește!

Duminică, 14 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

E om și el?

 

Copil fiind, aveam un dor nespus,

Să întâlnesc Poetul care scrie,

Prin Apuseni, pe deal, acolo sus

Între Acasa mea și Veșnicie,

Citeam poeme, „păstorind” și eu

Ca toți „cilezii” trăitori la țară,

Rugându-mă la bunul Dumnezeu

Vederea din cuvânt să nu mă doară...

Și nu puteam să înțeleg defel

De unde vin cuvintele frumoase,

Mă întrebam atunci: e om și el

Adevărat din carne și din oase,

Ori înger pe pământ trimis anume

De dincolo de arșiță și ploi?

Cine i-a dat întâia oară nume

Să-nvingă întunericul din noi?

..................................................

Copil fiind aveam un Dor nespus,

În suflet mi-a rămas aceeași pândă,

Copilăria mea de-atunci s-a dus,

Unde, nu știe nimeni să-mi răspundă...

Dar mi-a rămas în locul ei aici,

Această Poezie minunată

Nu pot dușmanii, prietenii și nici

Chiar moartea morții să ne mai despartă!

Vineri, 12 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Câtă mizerie e-aici la voi ...

 

Joi, 11 Martie 2021

Am auzit un „bos” re-ntors de-afară:

Vai, ce mizerie e-aici la voi!

Mustrând părinții, încă de la țară,

Peste tot miroase a gunoi

De cocină, de grajd și de găini,

Cocoșul mă intrigă dimineața,

Ce liniște-i acolo prin străini

De parcă simți cum te cuprinde ceața!

Și pruncul se uita chiorăș în jos

La câte i-a pus viața de merinde,

Singur la părinți, cu ce folos?

Când pleacă ei pe toate cum le-ar vinde!

Și praful se alege-n urma lui

Din toată-agoniseala cumpătată...

Nimic mai scump în lumea asta nu-i

Ca dragostea de mamă și de tată!

Doamne-al tuturor, ce vorbe grele:

„Câtă mizerie e-aici la voi!”

Se tulbură și versurile mele

Pe lumea asta plină de noroi...

Nicolae Nicoară-Horia