Mă rogi să nu fiu trist, cum pot eu oare
Când văd atâta jale-n jurul meu?
Pândește frigul mugurul de floare,
Culorile îngheață-n curcubeu;
Oriunde merg simt aerul cum plânge,
S-a-ndepărtat și timpul dintre noi
Și sunetul sirenelor mă strânge
Când sună ea la unu unu doi...
Ah, moartea, Doamne-i liberă pe lume
Și cât de-nverșunat e boldul său?
Doar la necaz Te mai strigăm pe nume
Orbiți de întunericul din hău...
............................................................
Mă rogi să nu fiu trist, dar pot eu oare?
Și slova-nlăcrimează când o scriu,
Poemul meu atât de viu mă doare
Și el de-o vreme parcă-i prea târziu!
Vineri, 19 Martie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu