30
Ianuarie 2021
„După
cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem
și
nici o vrajbă nu este între noi.
Fiecare
din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfant,
am
scris învățături pentru mântuirea oamenilor”.
Sfinții
Trei Ierarhi
-Restituiri-
Aș vrea cu toată
lumea să mă-mpac,
Acei ce poartă pe
pământ un nume
Sunt mulți, eu
știu, nici astăzi nu le plac
Ierarhii Trei și
câți mai sunt pe lume!
I-aud mereu,
neliniștiți ca vântul
Tot căutându-și
jalnic adăpost,
Slăvind tăcerea și
negând cuvântul:
„Acestea
toate nu au niciun rost,
Și-așa, el,
dumnezeu nici nu există!”
Dar nu mai spun
durerea lor postumă,
Astăzi aș vrea să
nu îmi fie tristă
Ființa mea, cea
dintre cer și humă!
Cu Dragoste răspund
la orice ură,
Ce bântuie gripată
prin atei,
Despre Ierarhi nu
scrie în Scriptură,
Purtând prin viață
Adevărul ei!
Dar au fost vii și
vii o să rămână,
Cum viu e
pretutindeni Sfântul Duh
În alte limbi și-n
limba mea română,
Aducători de pace
din văzduh...
Nicolae
Nicoară-Horia
SFINŢII
TREI IERARHI – APOSTOLII ÎMPĂCĂRII ŞI UNITĂŢII
„NU
ESTE UN RĂU MAI MARE CA CEARTA, LUPTA ŞI DEZBINAREA ÎN BISERICĂ.
Nu
este un rău mai mare ca tăierea în mai multe bucăţi a hainei
Bisericii.
Nu
ne sunt oare de ajuns celelalte erezii, de ne mai îmbucătăţim şi
noi pe noi înşine?”
„Pe
30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinţii Trei
Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul (sau de
Nazianz) şi Ioan Gură de Aur, care au păstorit în secolul
IV, considerat „secolul de aur” al teologiei creştine.
Dincolo
de pomenirea lor individuală (pe 1 ianuarie, pe 25 ianuarie,
respectiv pe 13 noiembrie), aceşti sfinţi au primit şi o zi de
prăznuire comună, în urma unor neînţelegeri apărute în
Biserică în secolul XI, „între bărbaţii cei pricopsiţi
în învăţături şi îmbunătăţiţi”, cum scrie în Sinaxar.
Existau
trei tabere – vasiliteni, grigoriteni, ioaniteni – care
considerau că sunt îndreptăţiţi să impună ca model desăvârşit
pentru slujirea Bisericii pe unul dintre cei trei sfinţi. În anul
1081, cei trei sfinţi i s-au arătat separat, apoi toţi trei
împreună Episcopului Ioan al Evhaitelor, spunându-i: „Noi,
precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o
sfadă sau împotrivire (…).
Deci,
sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să
nu se despartă, luptându-se pentru noi, căcipentru aceasta şi noi
ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să
împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire”.
Aşadar,
sărbătoarea din 30 ianuarie este o sărbătoare a împăcării în
Biserică. Sesizăm, din păţania credincioşilor din veacul al
XI-lea, cât de uşor se poate aluneca în dezbinare, chiar
având râvnă şi (părelnică) evlavie la sfinţi.
Prilej
de reflecţie şi îndemn şi pentru noi să nu facem tabere în
Biserică, pe nici un motiv. Căci, urmând unor Părinţi
contemporani, unii au ajuns să se certe între ei. Un Părinte
zice: „Sunt semne că vine sfârşitul lumii, să acţionăm
ca atare”. Altul nu neagă, dar spune: „E un zgomot prea
devreme”.
Un
al treilea se retrage în pustie şi îndeamnă la rugăciune şi la
asceză.
Asta
nu înseamnă că e ceartă sau dezbinare între unii ca aceştia, ca
şi cum „s-ar fi împărţit Hristos” (Cf. I Corinteni
1, 13), ci doar că fiecare îşi are lucrarea sa în lume, după cum
îi dă Duhul (Cf. Faptele Apostolilor 2, 4).
Noi
însă, neputincioşi şi neluminaţi de Duh Sfânt, putem fi tentaţi
să absolutizăm una dintre poziţiile unor astfel de modele
duhovniceşti, spre a noastră pierzare şi slujind, astfel, duhului
dezbinării şi al zâzaniei.
Sfinţii
Trei Ierarhi ne învaţă să nu absolutizăm nici o lucrare din
Biserică, ci fiecare să cinstească, în Duh, ceea ce se face spre
slava lui Dumnezeu, chiar dacă rezonează mai mult cu viaţa şi
învăţăturile unui anumit sfânt sau unui anume părinte
duhovnicesc.
Ei
sunt apostoli ai împăcării şi ai unităţii, ai armoniei şi ai
comuniunii spre care ne cheamă Domnul iubirii desăvârşite.”
Sursa:
Cuvântul Ortodox
La
mulți ani celor ce poartă cu cinste aceste nume vrednice de toată
lauda și pomenirea noastră!
