11 Ianuarie 2021
De la facerea lumii ne-ai dat-o, cu noi
Să rămână până la scapătul ei,
Nu ne lua, Doamne, poezia înapoi,
Oricât de răi suntem și de mișei!
Fără ea Viața aceasta-i pustie,
Credința e-o zbatere oarbă de vânt,
Ființa mea-ntreagă e-atâta de vie,
Dar pulbere-i toată fără Cuvânt!
Sunt unii ce n-o înțeleg niciodată,
Ce-i Poezia? Mă-ntreabă și-acum
Cu ochii plini de o beznă ciudată
Un nimeni rătăcind aiurea pe drum.
Ce să-i răspund? Și așa nu-nțelege
Obercăitul acesta de el și de ea,
Vindecă-i gândurile străine, betege,
Iar cel însetat să vină, să bea
Și-așa mi-e Țara cu ochii-n batistă,
Și-așa mi-e neamul plin de nevoi,
Oricât ne-ar fi Poezia de tristă,
Doamne, nu ne-o lua înapoi!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu