Stând
mereu de vorbă singur lângă Dânsul
În
celula oarbă și în brațe-l strâng,
Câteodată
parcă mă apucă plânsul,
Nu
huliți, degeaba și bărbații plâng!
Ascultând
afară cum se vremuiește
Peste
toată Țara și-n adâncul ei,
Parcă
mi-e și teamă să simt românește,
Lumea
asta-i plină, Doamne, de mișei!
Colo-n
Munți de aur, pe la guri de mine,
Vâlvele
flămânde noaptea ni se-arată,
Îi
aud oftatul: „vor să mă termine,
Dar
întreg norodul, frate, niciodată!”
Vineri,
28 Februarie 2020
Molitva lui Horea...
-Restituiri-
Trezește-te-adormitul meu
popor,
Dreptatea umblă schilavă
prin sate
Și așa nu-mi vine să
mai mor
Pe eșafod, la Alba în
Cetate,
Chiar dacă roata mă
apasă greu,
Ea niciodată n-o să mă
mai doară,
Din Fericet mă rog lui
Dumnezeu
Să ne aducă liniștea în
Țară!
Nu vreau de-aici niciunde
să mă duc
Și niciun loc din lume nu
mă-ncape,
Tot mai străini sunt cei
ce ne conduc,
Prăpastia e-atâta de
aproape!
Și-așa îmi vine-n cer
să mă scufund,
Pădurile din Munți mi-au
fost prădate,
Nici nu mai am pe unde să
m-ascund
De ochii lor vicleni și
nu de moarte!
Cu gânduri mârșave sunt
cei ce vin,
Sufletul meu e plin de
îndoială,
Tu, pedepsește-i, Doamne,
pe deplin
Eu nu mai vreau de-acum
nicio răscoală!
....................................................
Trezește-te-adormitul meu
popor,
Dreptatea umblă schilavă
de-atunci
Și-așa nu-mi vine în
zadar să mor
Pe Dealul răstignit și
el în furci...
El i-a iertat...
”...îi
iartă cu toată inima”
Din Testamentul
lui Horea...
Cei nouă l-au vândut- ce
mârșav preț!
Erau dintru același neam
de moți
Și scrie-n Testamentul
lui citeț
Că i-a iertat din inimă
pe toți,
Să nu le fie veșnicia
spartă
Și câștigul blestemat
în prunci!
El i-a iertat și încă
îi mai iartă
Pentru păcatul săvârșit
atunci
Din inima cea fără de
mormânt
Acolo-n Țara dragostei de
țară-,
Vânduții-vânzători pe
unde sunt
Și astăzi de-ar mai fi,
l-ar vinde iară?!
Vineri, 28 Februarie
2020
Nicolae
Nicoară-Horia
