Fiul risipitor...

Revăzută și adăugită

Mi-e Patria din gânduri mai săracă,

Prezentul nu mai are viitor,

Tot mai mulți sunt fiii care pleacă

Și crește deznădejdea-n urma lor...

Așa cum pleacă nu se mai întorc,

Așteaptă în zadar sărmanul tată,

Ce ursitoare firul vieții-l torc?

Se-alege praful din averea toată!

Nu și-a iubit părinții pe pământ,

Când le-a fost greu era plecat departe,

Acum zadarnic plânge la mormânt,

Zidul de lacrimi pururea-l desparte...

Târziu s-a-ntors la casa cea dintâi

Cu-agoniseala strânsă în batistă,

Nici nu le-a fost măcar la căpătâi

În ziua, dintre toate, cea mai tristă!

De și-au purtat cununa grea de spini

Ca pescărușii zborul sub aripă,

Le-a risipit averea prin străini

Cu prietenii de-o zi, ori de o clipă.

Ei n-au gustat odihna niciodată

În viața lor prea scurtă și amară,

Ard slovele în marmora înghețată-

„Dormiți în pace, țărână ușoară!”

Nu și-a iubit părinții pe pământ,

Furat de alte bucurii deșarte,

Cât timp au fost în viață și-n cuvânt-,

Dar ce cumplită-i moartea după moarte!

Duminică, 16 Februarie 2020

Nicolae Nicoară-Horia