„Da-ți-mi
un trup, voi, munților!”
Lucian
Blaga
Cerul
m-apasă, trupul mă strânge,
Aș
vrea acolo în Munți să îl mut,
Iertați-mi
Copilul din suflet ce plânge,
Din
sufletul ce l-am primit cu-mprumut!
Nu
plânge de foame, nu plânge de sete,
Lacrimile
lui sunt cuvinte mereu,
Îl
dor amintirile-nchise-n versete
Din
Biblia neamului către Dumnezeu!
Albac
și Vidra, Câmpeni și Abrud,
Copilul
din suflet, el nu vă minte!
Iubind
Adevărul, statornic și crud,
Până
când, Doamne, o să fie cuminte?
15
Februarie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu