Nu le
pot scrie, Doamne, pe toate,
Poate
nu-i slobod, încă nu știu...
Ce
este-adevărul? Unde ești, dreptate?
Mi se
face în gânduri tot mai târziu!
Umblu
prin țară hai-hui ca bolundul,
Vai,
Satele noastre, cărunte, pustii,
Nu-i
mai găsesc fericirii rotundul,
Graurii
adună strugurii din vii!
Vederea
mă arde, cum se usucă
Iarba
pe dealuri cu dorul de coasă,
Cine tristețea să mi-o traducă?
Stăpânilor
vremii nu le mai pasă!
Nu
mai am liniște, nici aici, nici afară,
Pretutindeni
cuvintele limbii mă dor,
Îți
plâng de milă nefericita mea Țară,
Îți
plâng și culorile din tricolor...
Joi,
13 Februarie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu