Duminică,
30 Martie 2013
Mă simt
umil ca norul,
Cel
descărcat de ploi
Și umbra
lui fierbinte
Se-așterne
peste voi.
Eu sunt
atât de simplu
Și-am
fost de când mă știu,
Cum simplu
mi-e cuvântul
Ce-adeseori
îl scriu.
În fața
lui de-a pururi
Tăcerea
mea se-nchină,
Citiți-l
dar în pace
Și-n
liniște deplină,
Și pomul
din grădină
De laude-i
sătul,
Iar ție,
dacă-ți place,
Cu tine
ia-l și du-l.
E cel mai
bun prieten,
Cel mai
cinstit încât
Oriunde
mergi prin viață
Îți ține
de urât;
Și dacă
poezia mi-a fost
Și-mi
este dată
Ea nu e de
vânzare
Acum și
niciodată!
Cuvântul
meu e simplu,
Precum un
curcubeu,
Și-așa o
să rămână,
Îndrăgostit
mereu;
Mă simt
umil ca norul
Aducător
de ploi
Când
seceta-și întinde
Târziul
peste voi...
