Laudă ție, Limbă Română...

 

„Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor!”

Mirabila sămânță-Lucian Blaga

 

Laudă ție, Limbă Română,

Laudă cuvintelor,

Celor de față

Și-n veci tuturor!

Mirabile sunt semințele-

Cuvintele tale!

Poetul din Lancrăm

Psalmodiază

Mereu

Prin pustia

Din inima

Noastră;

Din ceruri îi ascultă

Și

Dumnezeu

Cântarea măiastră...

Laudă ție, Limbă Română!

În limba strămoșilor tăi

Daci,

Plină de dragoste,

Niciodată

De ură,

Oricâte botnițe

Îți vor pune

Dușmanii pe gură,

Tu

Nu ai voie

Să taci!

 

Cântec în limba română...

 

Mi-e rușine Doamne și ce grea rușine,

Știu, rușinea firii n-o să-mi fie scut,

Rătăcit prin lume am uitat de tine

Limba Maicii mele care m-a născut!

 

Am uitat devreme cea dintâi povață

Cum își uită oul pasărea din zbor

Și aici acasă pruncii când te-nvață

Gânguresc întruna pe înțelesul lor...

 

Limbă Românească, cea mereu hulită,

De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă,

În văzduh și-n piatră pururi scrijelită,

Limba mea rănită, limba mea cea dacă!

 

Astăzi, când e ziua închinată ție

Dintre câte încă mai sunt pe pământ,

Toată viața noastră Ziua ta să fie

De la steaua dată, până la mormânt...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Din Ziua Adormirii tale...

 

Glasul celui ce strigă...

 

Duhul Irodului, rămas între porunci,

Nu are liniște,

Din clipa aceea blestemată

De-atunci!

În van

I-au tăiat capul Botezătorului

Ioan,

Cuvântul lui-

Niciodată!

El

Este viu pe tipsie:

„Pregătiți

Calea Domnului!

Sunt glasul celui ce strigă

În pustie...”

29 August 2023

 

E ziua adormirii tale...

E Ziua Amintirii tale, Ioane,

Botezător de legi și de Iisus

Îți luminează chipul din icoane,

Atunci Irod degeaba l-a răspuns!

 

Celor ce nu cred în tine, încă,

În Adevărul spus de-atâtea ori,

Din peștera cuvântului adâncă,

Îmi strig durerea până către zori:

 

Bărbați cucernici, voi, femei frumoase,

Toată suflarea vrednică să știe,

A fost aici în carne și în oase,

În Duhul care strigă în pustie!

 

De el nu se atinge nicio moarte,

Capul, cel din temniță, tăiat

Și îngropat de trupul lui departe,

Nevătămat de-atunci a înviat!

................................................

Și-acum irozii vremii se-nspăimântă

Gândind la chipul celui care-ai fost,

E Ziua Amintirii tale sfântă,

O zi de rugăciune și de post...

 

Salomeea...

 

O mai aud și astăzi dansând pe Salomeea,

Rostind aceleași vorbe amirosind a iod,

Dar o să vină vremea, ce-aproape e scânteia

Din flacăra promisă: „vreau capul lui Irod!”

 

Cuvintele acestea ce-mi vin nu-s ale mele,

Ca roiul de albine de dincolo de zare,

Chiar dacă-ntotdeauna eu am crezut în ele

La versurile mele, voi, știu, nu dați crezare

 

Și ochii plini de fosfor sunt gata să se-aprindă

Alunecând pe trupul demonic și rotund,

Pe Ioan Botezătorul nu-i cine să-l mai prindă?

Acum la întrebare nu vreau să vă răspund...

 

Dans...

 

Prin versul meu ce nu-mi dă pace,

Dansează încă Salomeea,

Acelaşi IOAN în lanţuri zace-

Tot Capul lui îl vrea femeia?

 

În ochii ei flămânzi ca iadul

Irod se uită şi nu ştie,

Frumoasa îi şopteşte-„adu-l,

Îl vreau, stăpâne, pe tipsie...”

...............................................

În Dragoste s-aveţi măsură,

Voi, fiii mei, luaţi aminte,

Vă fie dar, învăţătură-

Scriptura, cea dintâi, nu minte!

 

Dansează Salomeea încă,

Cu trup mistuitor ca focul,

În temniţa de jos, adâncă,

Aşteaptă înlăcrimat Proorocul...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

E ziua ta, Mamă...

 

Ce mut e ceasul fără tic-tac,

Zadarnică-i pâinea fără de grâu!

De Ziua ta, Mamă, aș vrea să tac,

Mă cufund în durere ca într-un râu...

 

Dar apa-i adâncă din cugetul meu,

Mi-ai spus odată, de-atunci țin minte,

Porunca aceea mi-e povață mereu-

„Ai grijă de tine și de cuvinte...”

 

Când veneam acasă mă rugai deseori

Acolo pe Deal, în căsuța străbună,

„De ziua mea, Nicule, să nu-mi aduci flori,”

Ea-floarea orfană de mama ei bună...

 

Clipa aceasta miroase a scurm,

E ziua ta, Mamă, mi-e sufletul frânt,

Dumnezeu să te aibă în grijă de-acum,

Eu am avut cât ai fost pe pământ...

 

Amintirea din icoană...

„Mamă, spune-mi ce-ai visat azi-noapte?”

„Copilul meu, știi tu mai bine decât mine...

Dă-mi un strop de apă...

M-am visat că mă făceam sănătoasă...”

Din „File de Jurnal- lacrimi la căpătâiul Mamei.”

 

Amintirea niciodată nu se destramă,

Oricâte vifore ne lovesc peste față,

Maica mea, cea orfană de mamă,

Întâiul meu țipăt dinspre viață,

 

Floarea suspină între petale,

Suspinul, zadarnic, nu pot să-l traduc,

Eu port cu mine cuvintele tale

Ce pe-o merinde, oriunde mă duc...

 

Astăzi e ziua ce ți-a fost dată

Acolo în Munții fără de-apus,

Fie-ți Nașterea binecuvântată

Și odihna veșnică unde te-ai dus!

 

Nimeni singur nu se naște...

 

Gândul deseori mă paște,

Ce păsune verde sunt!

Nimeni singur nu se naște,

Nici în cer, nici pe pământ!

 

Oricât vor să îl destrame

Adevărul fir cu fir,

Viața noastră fără mame

Este-un veșnic cimitir!

 

De aceea să ai grijă

Cât e Mama lângă tine,

N-o rănească nicio schijă

Până-n ziua care vine,

 

Precum duhul din cuvinte,

Adormirea ei să fie

Și atunci tu ia aminte,

Mama e atât de vie”

Duminică, 27 August 2023

 

Nicolae nicoară-Horia

Câteodată parcă...

 

 

Câteodată parcă obosesc și eu,

Așa câteodată, bine că e „parcă”,

Mă apasă gândul peste tâmple greu

Și așa îmi vine să m-ascund în arcă,

 

Să aștept potopul, dac-o să mai vină,

Dar simt că Sodoma e mult mai aproape!

De atâtea zvonuri inima mi-e plină

Și lumina doare, sângerând sub pleoape...

..................................................................

Câteodată parcă, plin de-amărăciune

Cineva mă-ntreabă: la ce bun să scriu?

Fără tine-n Viață, vrednică Minune,

Știu că niciodată nu e prea târziu...

22 August 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

La mine-i vară în poeme...

 

Se face noapte mai devreme

Și ziua scade pe poteci,

La mine-i vară în poeme,

Acolo-n tihnă să-ți petreci,

 

Pe-trecerea ne fie-n trei,

Iar toamna dacă te-nfășoară

Cu dragoste-n hlamida ei,

„Risipa” mea să nu te doară!

.................................................

La mine vara e în toi

Și sufletul e-atât de viu!

Afară nu mai știm nici noi

Ce anotimp e-acum când scriu

Acest Poem fără de care

Ar fi târziu în Calendar,

Primește-l ca pe-o sărbătoare,

Plin de iubire și de har...

Vineri, 18 August 2023

Din volumul  în alcătuire-Poeme neterminate...

 

Nicolae Nicoară-Horia