Nu-i timp de somn...

30/31 Mai 2012

Nu-i timp de somn, avem atâta treabă,

Părul tău miroase-a flori de tei,

Citește-mă silabă cu silabă

Până se face noapte-n ochii mei.

Parcă-i în ziua de Rusalii sfântă

Când se pogoară duhul, cel promis,

Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-,

Eu știu că nu voi termina de scris...

De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape?

Dacă ți-e sete apleacă-te să bei,

Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape

Și apa-i tot mai vie-n cerul ei!

Eu scriu acum, inspiră-mă femeie

Cu aerul șoptit din jurul meu

Și-acestei clipe roagă-te să steie

Doar cât o vrea din slavă Dumnezeu...

Autobiografică...

4 Iunie 2012

Citesc ce vreau, nu mă obligă nime,

De scriu, la fel, cuvintele îmi vin

Și se așează singure în rime

Precum toamna strugurii în vin.

Chiar dacă am origini sănătoase

La școli înalte n-am avut acces,

Nu mi-a plăcut nici goana după oase,

Nici la uspețe mire, mai ales.

Din văi adânci și până-n munți, înalții,

Mi-am urcat singur drumul și cu zel,

Am loc destul de mine și de alții

Și nu am fost invidios defel.

Semănător de liniște și pace,

Cât nu-nțeleg nu voi nega vreodată,

Nu spun că nu-i frumos ce nu îmi place

Nimic din viața care mi-a fost dată.

Toate simțurile nu mi-s adormite,

Și ca de obicei sunt mult mai viu,

Numai gândul cine mi-l trimite,

Sigur, niciodată n-o să știu.

Acest poem în ramă n-o să-l pun,

Contururile lui încă nu-s clare,

Aici mai multe nu vreau să vă spun,

Nici ochii voștri nu mai au răbdare.

Iubesc ce vreau, nu mă obligă nime

De cine, când să mi se facă dor,

Respir și eu un aer sub cerime

Tot mai puțin și cu miros de clor...

Setea creatorului...

5/6 iunie 2012

Când scriu

îmi stâmpăr setea din lut,

mistuitoare

și gândul mi se umple de duhul

din izvoare,

e setea ce-l cuprinde în toate

creatorul,

tu

vino mai aproape

să te-adumbrească norul,

să nu simți niciodată ce-i arșița

de-afară.

Când scriu se face ziuă

și dacă-n jur

e seară.

Prin aerul

acesta,

oricât ar fi de larmă

și vântul,

obositul de el,

ar vrea s-adoarmă!

Să nu mă-ntrebi vreodată

atunci

de unde vine

această sete sfântă

ca sângele

prin vine.

Când scriu

parcă și timpul

își potolește fuga,

așează-te cuminte în jilț

și-ascultă-mi ruga...