„Și-atunci, dacă lui Dumnezei îi spui tu,
mie de ce-mi zici dumneavoastră?
Hai bătrâne, zi-mi Nichita...”
Nichita Stănescu
Un sfânt fior în suflet îmi
pătrunde:
„Ce faci Bătrâne?” Parcă îți
aud,
Glasul tău venind de oareunde,
Strigându-mă din verdele cel
crud...
Te scriu încet, gândindu-mă la
tine,
E Ziua ta de pe pământ rămasă
Și „îngerul cel blond” tăcut
îmi vine,
Iar vinul roșu tremură pe
masă...
Ce Duh înalt îmi trece-acum
prin vie!
Ce faci Bătrâne, cum îți mai
petreci?
Hai să ne-mbătăm cu Poezie,
Să nu ne mai trezim din ea în
veci!
* * *
Aripile unui înger
nu ating niciodată pământul,
ele sunt deschise
întotdeauna
spre Cer!
Fericit e cel ce a privit
vreodată
în ochii lui,
în ochii îngerului
din el!
De multe ori,
de prea departe,
uităm,
că îngerul acela păzitor,
locuiește în fiecare
dintre
noi...
* * *
Bunavestire a Poemului meu.
Sufletul se bucură de el,
precum Maria
de glasul îngerului.
***
Nu te mai văd, de atâta
lumină.
***
Ai grijă de aripile mele,
să nu le cuprindă prea devreme
zborul.
***
Curgea lumina din sufletul ei,
ca roua din ochii dimineţii.
***
Te iubesc,
cu mult mai înainte
de-a te cunoaşte.
***
Şi cuvintele au marginile lor.
***
Ascultă cum creşte iarba
din numele ei...
Nicolae Nicoară-Horia
Nichita Stănescu...
(31 Martie 1933 - 13
Decembrie1983)
Nichita Stănescu vorbea aşa
cum scria,
iar dialogurile cu el
cuprindeau jocuri de cuvinte lesne de desprins din fraze pentru a le aşeza în
versuri:
„Viaţa asta trece prea repede,
îngrozitor de repede. N-apuci să te naşti, c-ai şi îmbătrânit.“
„Mihai Viteazul a intrat în
Alba Iulia călare pe un cal, nu pe un câine...”
„Am să vă spun un lucru, cu
riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
”
„Tu să nu te tragi cu mine de
şireturi, întrucât eu mă port desculţ. ”
„Totul e simplu, atât de
simplu, încât devine de neînţeles.”
„Oamenii sunt păsări cu
aripile crescute înlăuntru.”
„Vai autorului care nu seamănă
cu scrisul său, - şi vai poetului care nu seamănă cu versul său! ”
-„Sunt un om viu. Nimic din
ce-i omenesc nu mi-e străin.”
-„Dacă timpul ar fi avut
frunze, ce toamnă!”
-„Suntem ceea ce iubim!”
-„Ce bine că eşti, ce mirare
că sunt!”
-„Viaţa este o scurtă absenţă
între două inexistenţe.”
- „Nu poţi să vezi zâne dacă
nu eşti zănatic.”
-„Noi ne-am născut în timp ce
mamele noastre răcneau de durere.”
„Poetul, ca şi soldatul, nu
are viaţă personală.”
