Urmează-Mi...

 

Ev. Ioan 1, 43

 

Cum se uită omul mereu înapoi!

„Urmează-Mi!” Ce minunat îndemn

Pentru mine, pentru tine, pentru voi,

Fie-ne Răspunsul întotdeauna demn!

 

Ajunși la răspântie se-ntunecă pașii,

Gândul te-ntreabă încotro să apuci?

Adeseori în grabă gângurim ca lașii,

Obosiți la Umbra Sfintei Cruci,

 

Iar Glasul Acela se-aude din nou:

„Urmează-Mi!” Lasă-ndoiala deoparte,

Nu-i Omul aceasta ca un ecou

Rătăcit între Viață și moarte?

 

Din zarea deschisă spre veșnicie,

Pentru prieten și pentru dușman

Răsună Chemarea, statornică, vie:

„Urmează-Mi!” Altă cărare e-n van!

 

Nicolae Nicoară-Horia