A venit primăvara...

-Versuri cu miros de primăvară-

 

Silvanus al pădurii și-al primăverii,

Seva Iubirii dintre Om și Dumnezeu,

Niciodată zeul războiului și al durerii,

Bucuria re-nașterii din sufletul meu!

Duminică, 1 Martie 2026

 

Toate anotimpurile de pe pământ

Sunt

De genul feminin!

Veșnicia-

La fel...

Bine-ai venit

În suflet

Și în casă,

Martie-

Femeie frumoasă!

 

A venit primăvara, să te bucuri de ea,

Omule-frate din aceeași lumină,

Iarna din viață, oricât e de grea,

Ea nu uită niciodată să vină!

 

A venit primăvara, ce femeie frumoasă!

Cu dragoste sfântă și cu respect

Primește-o în suflet, primește-o în casă

Și pune-i mărțișorul la piept!

 

A venit primăvara! Cum râd ghioceii,

Mugurii tresaltă și ei prin livezi,

În inima mea dă colțul ideii,

Hai, pune mâna dacă nu crezi!

 

Primăvara mea...

 

Ce dragă-mi ești! Mereu așa mi-ai fost,

Cu freamătul dumnezeiesc pe buze,

Primăvara mea, sfânt adăpost

Mugurii tăi având...dureri de frunze!

 

E Post acum, între Adam și Eva

Șarpele a adormit pe drum,

Psalmodiind se-aude-n vie seva

Și vinul vechi se tulbură-n podrum...

 

De tine-atâta Dragoste mă leagă!

Lumina dă năvală-n ochii mei,

Te-am așteptat să vii o iarnă-ntreagă

Și sufletul mi-e plin de ghiocei!

 

Acum, când mâna harnică te scrie

Și din Poemul meu când mă privești,

Te-aud înmugurind, minune vie,

Ce tânără și ce frumoasă-mi ești!

...................................................................

Se duce iarna, vine primăvara

Și liniștea înmugurește-n crâng,

Nu le mai simt durerilor povara

Și-așa îmi vine-n brațe să te strâng!

 

Dar mi-e un fel teamă că te-oi frânge,

Și tu atât de fragedă îmi ești,

Se-aude-un înger pe genunchi cum plânge,

Ori tu îmi spui, de ce mă eminești?

 

Nicolae Nicoară-Horia