Suflet odihnit...

 

„Îți mai aduci aminte ziua când

ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?”

Lucian Blaga

 

Suflete-al meu, al meu ești oare?

Cu tine drumul nu mi-e greu

Dintre răspuns și întrebare,

Dintre acum și Dumnezeu!

 

Din Nordul clipei, până-n sud,

Menirea ta e-atât de simplă,

Cu tine văd, cu tine-aud

Orice minune cum se-ntâmplă!

 

Ce drag mi-ai fost de când te știu

Tu, Vestitorule de viață

Din versurile ce le scriu

În fiecare dimineață!

Luni, 16 Martie 2026

 

Cu gândul omul să se-mpace,

Oricâtă știință-n el asudă,

Transplant de suflet nu se face,

Zadarnică-i această trudă!

 

Zadarnic îl chemăm 'napoi,

Chemarea noastră-i prea săracă,

Nu știe nimeni dintre noi

Când vine pe pământ, ori pleacă.

 

Nici bisturiu nu-i pe măsură

Să taie doctorul din el-

Transplant de dragoste și ură

Se poate face-n orice fel...

.................................................

Cu dragoste neobosită

Mă întrebai copilărește,

Mă întrebi și azi nedumerită,

Sufletul, când se-odihnește?

 

Ca aurul de sub văpăi,

Ca Duhul Sfânt la Bobotează,

Eu îl vedeam prin ochii tăi

Atât de dragi cum luminează!

 

Din cea mai sfântă libertate

Lăsată nouă pe pământ

În pieptul meu și-al tău se zbate,

Hai, pune-ți mâna pe cuvânt!

 

Tu știi că nu-n zadar te chem

Și ea, chemarea, ne-a fost dată,

Oricât de obosiți suntem

El nu adoarme niciodată...

 

Nicolae Nicoară-Horia