Scriu Dragoste, cu gândul la tine...

 

 

Fără Iubire n-am putea petrece,

Nu-i om fiorul sfânt să nu-l străbată

Și piatra simte valul care trece,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

„Beția” asta nu-i din tescovină,

Ci vine-ntotdeauna din văzduh

Și toate supărările-ți alină,

Ea e numai flacără și duh...

 

Tânăr mereu, frumosul Dragobete,

„Bată-te norocul să te bată!”

Bine-ai venit, cel fără de secrete,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

Mă ceartă dumnezeiește Părintele,

Vin și se-așează în suflet cuvintele,

„Cearta” aceasta îmi face mult bine,

Scriu Dragoste, cu gândul la tine,

 

Cum scrie albina nectarul din floare,

Scriu întotdeauna după dictare!

Lumina dă năvală ca seva sub pleoape

Când primăvara din noi e pe-aproape...

 

Când orice dragoste nu e târzie,

„Iubiți-vă!” Poruna aceasta e vie,

Niciodată în viață nu este grea,

Ferice de cel ce ascultă de ea!

 

Dătătoare de liniște, dătătoare de pace,

Scriu, Dragoste și nu au ce-mi face

Sub cerul acesta „împietrit și sur”

Acei care seamănă vrajbă-mprejur...

Luni, 24 Februarie 2025

 

Nu-mbătrânește Dragostea...

 

Precum e matca într-un stup de-albine,

De-a pururi slujitoare și stăpână,

Nu-mbătrânește Dragostea, știu bine,

Nici Poezia mea nu e bătrână,

 

Precum scânteia dintre-amnar și iască,

Duhul viu, mistuitor și sfânt,

Omul ce nu știe să iubească

Zadarnic pribegește pe pământ!

 

Dragostea e-un legământ divin,

Ce inspirat e Aerul când vine!

Numai rostindu-i numele deplin

Și se-nfioară sufletul din mine...

 

Nu-mbătrânește Dragostea, cărunți

La tâmple, dar în gânduri niciodată,

De din Vale până sus în Munți,

Chipul ei ce tânăr mi se-arată!

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

Moșii de iarnă...

S-a potolit în zori și gerul

Și vântul tace prin scoruși,

Afară plouă, plânge cerul

Cu lacrimilor celor duși...

 

Vino să ne rugăm împreună acum,

De unde eşti, de oriunde te chem,

Nu ştii că sunt Moşii de iarnă pe drum?

Să le dăm de pomană din tot ce avem...

 

În Rugăciunea mea te-aştept să vii,

Bat clopotele-n Deal a liturghie,

Celor ce azi nu mai sunt printre vii,

Veşnica lor pomenire le fie...

 

Nu plânge, aprinde te rog lumânarea,

Lumina să cadă pe numele lor,

Să nu îi cuprindă devreme-nserarea,

Amintirile dragilor, știu că ne dor...

 

Pe alte hărţi mai apasă-ndoiala,

Ele nu cred în pomeni strămoșești-

De-o fi sau n-o fi, Tu ne iartă greșeala,

Doamne a toate ce sunt şi ne Ești!

 

De pomană...

 

Îmi aduc aminte de tine, mamă,

Fără-amintiri cine poate trăi?

Cum mâinile tale dădeau de pomană

Pentru cei morți și pentru cei vii;

 

Dădeau de pomană din puținul avut

Acolo-n Acasa Copilăriei mele,

Dar mâinile niciodată nu te-au durut

Până în ziua plecării la stele!

 

Te auzeam pomenindu-i în rugile tale

Pe tata Alexandru, pe fratele Ioan

Și pe toți plecații de pe vale,

De pe Valea unui neam sărman.

..............................................

Amintirea, mamă, e ca o rană,

Și Rana din suflet îmi spune: ești viu!

Zilnic și eu îl dau de pomană

Poemul acesta pe care îl scriu...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Se mișcă lumea și se mișcă țara...

 

 

Se mișcă lumea și se mișcă țara,

Aud și văd și simt deopotrivă,

Aș vrea să vină iarăși Primăvara,

Cine, Doamne, să îi stea-mpotrivă?

 

Miroase în cuvânt a praf de pușcă,

Sub zarea clipei, plină de noroi,

Ca un leu flămând scăpat din cușcă

Mușcă frigul sufletul din noi

 

Și-o mână parcă mâzgălind pe hartă,

Nu are liniște și nici popas,

Stau duhurile rele să despartă

Dragostea din noi ce-a mai rămas...

 

Ce plin și-amar e miezul de durere,

Se mișcă lumea și se mișcă Țara,

Doamne, dă-mi răbdare și putere

Să-mi duc până la margine povara...

Vineri, 21 Februarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

Limba maternă...

 

Oriunde prin lume

Dorul te duce

De mână,

El niciodată

Nu se traduce,

Decât

În Limba Română!

Doina

Nu-i Doină,

Nici colinda eternă,

Decât

În Limba noastră

Maternă.

Slăvită să-ți fie

Limba de-Acasă,

Ea,

Pururea vie,

Să rătăcești prin viață

Nu te lasă...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Cine n-are Biblia în casă...

 

 

Cine n-are Biblia în casă

Degeaba are cărți în bibliotecă,

De cel care se supără nu-mi pasă,

Spre el își face Dragostea potecă...

 

Mi-a fost dat de multe ori în viață,

Cu cititorul harnic și fălos

Să stau de vorbă față către față:

„Unde-i ascunsă Cartea lui Hristos?”

........................................................

Și-acum când scriu se uită-n ochii mei

Și-aștept răspunsul care se cuvine,

Pe lumea plină de creștini și-atei

Va veni Cel ce a spus că vine

 

Și o să-i pună-aceeași întrebare :

„Spune-Mi, creștine, unde-i Cartea Mea,

Din care Soarele Cel Viu răsare,

Ce ți-am lăsa-o să citești din ea?”

 

Nicolae Nicoară-Horia

Sabia cuvântului...

 

 

Poruncile vremii, Doamne, mă dor,

Mi-e plină Patria de hoți și mișei:

„Coborâți de pe socluri statuile lor

Să nu se mai știe nimic despre ei!”

 

Vrem alta să fie „schimbarea la față,”

Pe „șantierele” clipei se lucrează din greu,

Străine chipuri din uitare se înalță,

Vor să ne-aducă și-un alt Dumnezeu!

 

Frigul de-afară îmi pătrunde în oase,

Catapeteasma Bisericii se rupe în două,

Scoateți Istoria din școli și din case

Și-n locul ei puneți „scriptura” cea nouă!

 

Dar neamul acesta numai Ție se-nchină,

Fără Tine credința nu are temei,

Curăță sabia cuvântului de rugină,

Doamne al nostru și lovește în ei!

15 Februarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

Nu judeca...

 

 

Să nu mi se tulbure Vederea de-afară!

Îmi tremură pline de dragoste pleoapele,

Vă spun mereu...și pentru ultima oară:

Cine sunt eu să-mi judec aproapele?

 

Pe lumea aceasta, plină de-atei,

Avem la-ndemână și iadul și Raiul,

Pe toți deopotrivă cu funia ei

Ne duce ispita, acesta e baiul!

 

O ținem cu râvnă în mâinile noastre,

Când îngerul spune: lasă de ea,

Degeaba te rogi sub tăriile-albastre:

„Doamne, scapă-mă”, când omul nu vrea!

 

Omule, Dumnezeu nu-ți întoarce spatele,

Oricâtă ură arde pe buzele tale,

Cine sunt eu să-mi judec departele,

Pe-aproapele care îmi stă în cale?

12 Februarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

Mărturisitor Părinte...

 

Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

 

Mărturisitor Părinte,

Întru Bunul Dumnezeu,

Sfânt erai și înainte,

Sfânt o să rămâi mereu!

 

Când din lume tu te-ai dus,

Precum umbra unui nor,

Cuviosule, ne-ai spus:

„Mă chemați întru-ajutor!”

 

Potolește-n zări furtuna,

Noi pierzării nu ne dăm,

Tu ne știi, ca-ntotdeauna,

Suferința-n care stăm...

 

Să răsune Valea, Dealul,

De-Adevărul care-l spun,

Ocrotește-ne Ardealul

Cu întregul neam străbun!

 

Din târziul care vine

Tot devreme să rămâi,

Celor ce nu cred în tine

Dă-le Dragostea dintâi.

 

Pururea și-n toată Țara

Lumineze chipul tău,

Viu, mântuitor ca para,

Să ne vindece de rău!

 

Sfânt fior dintre cuvinte

Și aici și-n orice loc

Știu că mă asculți, Părinte,

Ca acolo, la Prislop,

 

Unde-am fost, chemat de cine?

La Mormântul dintre flori,

Și acum e lângă tine

Gândul meu și-adeseori!

Duminică, 9 Februarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia