Ce lucruri ciudate...

30 Iunie 2020

Ce lucruri ciudate se-ntâmplă-ntre noi,

Cu lumea acesta care ne-nconjoară!

Ce tulbure-i calea înainte, înapoi

Și „distanțarea” a-nceput să ne doară!

Suntem tot mai departe unul de altul

Și surâsul parcă e un lucru banal,

Nu ne mai încape adâncul, Înaltul,

Fără speranțe și fără ideal...

Clipa de-acum e tot mai târzie,

Prin sângele nostru e-un fel de teamă

De ce și de cine? Nimeni nu știe:

„Pregătiți-vă actele pentru vamă!”

Stau Necuratul și-acoliții la pândă,

Iartă-mi întrebările și nu-mi răspunde:

Porunca aceasta, vine, de unde?

Cine sunt vameșii gata de-osândă?

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-e dor...

Duminică, 28 Iunie 2020

Mi-e dor de vremea cea „incultă”

Pe când eram în Satul meu

Plin de-Adevăr și zarvă multă

Între pământ și Dumnezeu!

Mi-e dor de viața sănătoasă

Copil pe miriști alergând,

Prin iarba gata pentru coasă,

Flăcău de dragoste flămând!

Mi-e dor de Casa părintească,

Cea cu pridvorul plin de soare,

De-o Mamă să mă dojenească,

Acolo-n murmur de izvoare,

Să pescuiesc iar prin băltoace,

Ori pe Vâlceaua fără soț,

Mi-e dor așa de-o sfântă pace,

Mi-e dor și de vecinii toți...

Pe lumea, parcă blestemată,

Cu boli ce nu-și mai găsesc leac,

Mi-e dor să mă mai nasc odată,

Dar singur, Doamne, cum să fac?

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Toma Prida

Vine Ziua lui Petru și Pavel...

27/28 Iunie 2020

Vine Ziua lui Petru și Pavel,

Doi frați legați prin cruce de credință,

Vorbindu-ne și astăzi despre El,

Despre Fratele mai mare întru biruință!

Icoana aceasta mereu mi se-arată,

Îmbrățișați în Cuvânt amândoi,

Moartea de atunci nu-i adevărată,

Ei sunt vii, aici printre noi!

În Ziua Amintirii lor ce vine,

Cu dragoste să-i aduceți aminte,

Cinstiți-le, așa cum se cuvine

Numele scris în tiparele sfinte!

Nicolae Nicoară-Horia

Apocalipticii...

Sâmbătă, 27 Iunie 2020

Legat precum Ulise de catarg,

De viața asta, n-am trăit degeaba,

Nu i-am înțeles pe cei ce sparg

Cu-atâta ură săvârșindu-și treaba!

Aceasta este starea lor de bine,

Nu au prezent, trecut, nici viitor,

Nimic din tot ce-i sfânt nu le convine,

Când „spurcăciunea” e menirea lor...

Ei poartă doar Apocalipsa-n minte

Și-acum îi vad lucrând în jurul meu,

Pătrunși de râvnă-n fapte și-n cuvinte

L-ar demola chiar și pe Dumnezeu

Și-n locul Lui ce vor să pună oare?

Ce vor să pun-n loc din tot ce sparg?

Precum Ulise rătăcind pe Mare

Mă simt legat cu funii de catarg...

Nicolae Nicoară-Horia

Satul nostru nu se mută...

27 Iunie 2020

-Restituiri-

Când o să dispară satul,

Satul-Sat pe care-l știu,

Vă spun cu întreg oftatul,

Atunci va fi prea târziu!

El a fost și o să fie,

Să-nțeleagă-ntreg norodul,

Început de Veșnicie!

Unii i-ar cânta prohodul

Și acei ce nu-i suportă

Cerul cu miros divin,

Într-o singură aortă

Nu au sânge, ci venin,

Iar din gura lor spurcată

Nu ies vorbe, ci otravă,

Ruga mea din Dor urcată

Arde pururea în slavă!

În Sat cu iubire multă

Vrut-a Fiul să se nască,

Satul nostru nu se mută,

Sfântă Vatră Românească!

Nicolae Nicoară-Horia

Picturi: Ioan Nicoară

Mă doare de tine, România mea dragă...

Vineri, 26 Iunie 2020

Fulgeră tulnicul Acasă pe Deal,

Mă doare de tine, Țară Românească,

Mă doare de tine, Moldovă, Ardeal,

Toate trei împreună purtătoare de mască!

Și strămoșii au purtat botnițe, știu,

Când culegeau rodul stăpânilor viei,

Mă arde cuvântul acum când îl scriu,

Se-ntunecă-n mine tot cerul Poeziei;

Doamne al nostru, dă-mi putere de zeu

Să răscumpăr vremea aceasta păgână,

S-aduc libertatea neamului meu

Pe care tu ne-ai lăsat-o stăpână!

În Noua Ordine care se face

E-atâta dezordine sub soare, sub stele,

Peste dușmanii ce nu ne dau pace

Să se prăvale Detunatele mele!

Dumnezeul Dreptății, Te rog să m-asculți,

Ocrotește-ne Patria din suflet întreagă,

Fulgeră tulnicul acasă pe Munți,

Mă doare de tine, România mea dragă!

Nicolae Nicoară-Horia

Dumnezeu nu-i frate cu Satana...

Joi, 25 Iunie 2020

„Tu erai heruvimul pus ca să ocrotești...

Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale

și până s-a încuibat în tine nelegiuirea.”

Iezechel, 28:14-15

„Dumnezeul Biblic este identic cu Satana după bogomili. ”

C. I.

„Dumnezeu e frate cu Satana,”

Îmi spune-un prieten, hamangist din fire,

Nu sunt eu vrednic să-i aduc dojana,

Nici piatră să îi fiu de poticnire!

Nu știu dacă e „boală” bogomila,

Nu sunt eu avocat să-i dau dreptate,

Nici Dumnezeu nu-mi cere mie mila,

Să creadă pământeanul în ce poate!

„Pre limba lui” tot omul îmi traduce

Biblia și ca pisica...scurmă,

Să creadă fiecare cât îl duce

Mintea cea dintâi și de pe urmă;

Din ziduri pe Manole-l strigă rana,

Și scâncetele pruncului mă dor,

Dumnezeu nu-i frate cu Satana

Și dac'au fost, cine e mama lor?

Cel ce din veci se vrea aici stăpânul

Și ne-amăgește sufletul mereu,

Să știe și creștinul și păgânul-

Nu-i frate cu Satana, Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia

Ce va fi, oare, acest copil...

24 Iunie 2020

„Ce va fi, oare, acest copil?”

Ev. Luca 1, 66

-Restituiri-

Iertați-mi gândul acesta umil

Și părinții mei l-au avut mai întâi,

„Ce va fi, oare, acest copil?”

Se întreabă, fericiții la căpătâi!

Așa se-ntreba mulțimea și-atunci

La Nașterea Pruncului biruitor,

Pruncul cel mai iubit dintre prunci-

IOAN, Proorocul Botezător!

Din leagăn, până-n marginea scânteii,

Pe pământul acesta, de la cer, la genune

Bucurați-vă, tați, dați cinste femeii

Ce poartă în pântec această minune!

Bucurați-vă, mame, de nașterea lui,

Slăvit fie sânul care-alăptează,

Fără Pruncul născut nicio dragoste nu-i,

Cum nu e lumina fără de rază!

Ioan...

“Şi-i vei pune numele Ioan!”

Aşa i-a spus îngerul,

celui mut

în ne-credinţa Cuvântului...

IOAN!

IO-AN!

Dezleagă-mi, Doamne, limba,

Să pot grăi cu ea,

Nu am crezut când Vestea

I-a spus deșărtăciunii,

Un Prunc la bătrânețe din Duh

Tu vei avea,

Azi Fiul meu se naște

Din pântecul minunii.

Ca el Prooroc în lume,

Botezător nu îi,

Acela care strigă,

Cum în Scriptură scrie:

„Să fie netezită în veci

Cărarea Lui”,

Dar cine îi aude porunca

Din pustie?

Dezleagă-mi limba, Doamne,

De lut și iartă-i vina,

Mă leagă pe vecie

De numele lui sfânt,

Slăvită fie ziua

Când l-a numit Lumina

'Nainte-mergătorul Iubirii

Pe pământ...

Pruncul din pântecul Mamei...

„Fiecare copil este un înger..”

Ce fericit,

ce trist e uneori,

pruncul din pântecul Mamei!

Acolo

el simte, aude și înțelege

toate bucuriile

și durerile

noastre!

Când ochii Mamei plâng,

plânge și el

în întunericul

dinaintea luminii!

Cântecele de dragoste,

și toate poveștile

lumii

de acolo încep!

Aveți grijă

de surâsul copilăriei,

cel dinainte

de naștere...

Mamelor!

Respirați cu băgare de seamă!

De respirația voastră

depinde

liniștea pruncului.

Din pântecul inimii el învață

în fiecare zi

să iubească,

să ierte,

să se bucure de viață!

Nicolae Nicoară-Horia

Cămașă românească...

24 Iunie 2020

Cămașă Românească, ie pură,

Plină de căldură și de pace,

Tu niciodată nu le-ai purtat ură

Celor ce n-au vrut să te îmbrace!

Cămașă de-adevăr și de sudoare,

Lipită ne-ai fost pururea de trup,

Cusută ești cu razele din soare,

Oricât ar vrea, dușmanii nu te rup;

Cămașă Românească, Dor ce plânge

Pe umeri de bărbat și de femeie,

Pătată cu noroi, dar și cu sânge,

Așa ne-ai fost târâtă prin tranșeie...

Ce bucurie înaltă mă pătrunde

Oriunde sunt, atunci când te-ntâlnesc,

Tu nu ai preț ca să te poată vinde

Cei ce nu poartă suflet românesc!

Nicolae Nicoară-Horia

România revoluționară-Constantin Daniel Rosenthal

Se mai citește încă poezie...

22 Iunie 2020

Se mai citește încă Poezie,

Dimineața, noaptea mai ales,

Cu Dragoste când mâna mea o scrie

Mă simt ca rodul gata de cules...

Și precum astăzi vine dinspre ieri

Ea-ntotdeauna vine din lumină,

Pe lumea asta, plină de dureri,

Duhul ei vindecător le-alină!

Clipa din ceasornic nu-i târzie,

Împăcat cu sine-i cel ce-o crede,

Se mai citește încă poezie

Ce fericit e Ochiul care-o vede!

Acum când mă privești și-adeseori

„Scrie-mă!” Aud porunca vie

Și gândul mi se umple de fiori,

Se mai citește încă Poezie...

Nicolae Nicoară-Horia

Se scurtează vremea...

Duminică, 21 Iunie 2020

„Și aceasta v-o spun, fraților:

Că vremea s-a scurtat de acum...”

1 Corinteni 7, 29

Se scurtează timpul, după cum v-am spus

Ziua nu mai are orele avute,

Se scurtează Calea înspre Cel de Sus,

Cât o fi să fie, Bunul să ne-ajute!

Se scurtează noaptea, tot mai obosiți

Ne trezim din somnul gândurilor oarbe,

Știu că fiecare dintre voi simțiți

Dinspre azi, spre mâine, grija cum vă soarbe...

Clipa lepădată amiroase-a scrum,

Cel de lângă mine are chip de Nero

Și Poemul parcă e mai scurt de-acum,

Se scurtează Vremea, cât de-aproape-i zero!

Nicolae Nicoară-Horia

Nașterea ta să nu fie degeaba...

Sâmbătă, 20 Iunie 2020

S-a născut „pe vremea cireșelor coapte...”

La Vidra, într-o Casă țărănească,

Pe-același mal de Arieș durut,

Vrea Avrămuț al nostru să se nască,

Precum și-atunci acolo-n Munți a vrut

La ceasul când cireșelor pe ram

Li se-mplinise vremea să se coacă,

N-am uitat cât de-osândiți eram,

Ne ruginise lancea lui în teacă

Pe care Baciul Horea din Albac,

A ridicat-o înspre cer deodată:

Doamne sfinte, până când să tac,

Cine să-mi tragă sufletul pe roată?

Te nască dar, în pace Avrămuț

Măicuța ta, cea dintre toate una,

Că și acum, în Țara ta din Munți

Bântuie în voia ei furtuna;

Nu-i cine să îi pună pumnii-n piept,

Nestingherită iar făcându-și treaba,

Izbăvitorule de neam, te-aștept,

Nașterea ta să nu fie degeaba!

Nicolae Nicoară-Horia

Hipocrate...

Vineri, 19 Iunie 2020

Cu gândul scriu la Hipocrate,

La Jurământul lui de foc

Și vâlvele din jur spurcate

De versul meu nu mai au loc

Și dacă vreți să mai trăiți

În vremea asta ruptă-n două,

Vă rog să nu vă-mbolnăviți,

Mai așteptați o viață-două...

Așa sunt legile din Țară!

Și Doina plânge din caval,

Rămâi cu lacrima afară,

Nu te primește în spital;

Mai marii vremii nu-nțeleg,

Mai mici vor fi și ei odată,

Nu pot, n-am voie să dezleg

Această „taină”blestemată,

Iar„boala” care poart'un nume

Încornorat, plin de mister,

Își plimbă trena ei prin lume

Și Hipocrat suspină-n cer...

Nicolae Nicoară-Horia

Ce liniștit era odată Omul...

Joi, 18 Iunie 2020

-Revizuită și adăugită-

Ce liniștit era odată omul,

Își vedea de coasă și de plug,

Templu era templu și nu domul,

Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,

„Politica” avea un singur țel,

Cel de jos nu înjura Înaltul

Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul

Vă spun și ochii de ce văd mă ard,

Acum e plin de ură Internetul

Cât nu încape-n niciun leopard!

Se iau la harță pruncii cu părinții,

Din Purgatoriu, până-n Empireu

Se tulbură și din icoane sfinții-

Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Ce liniștit era odată Omul,

Trudind alături de femeia lui,

Adam și Eva și la mijloc pomul,

Ce otrăvită-i astăzi poama lui!

.................................................

Pe drumul care duce către vamă

Ne-am depărtat de noi, pe cel de-aproape

Îl privim ca pe-un dușman cu teamă,

Nici vremea parcă nu ne mai încape...

Nicolae Nicoară-Horia

Când te privește-un înger...

17 Iunie 2020

-Restituiri-

Când te privește-un înger, oricât ai fi de trist

Se luminează noaptea din jurul tău deodată,

Precum se luminează citind din Acatist

Icoana sfânt'a Mamei cu dragoste brodată...

Când te privește-un înger deodată se-nlumină

Tot adevărul ființei, de sus și până jos,

Simți zbaterile tale în trup cum se alină

Și gândurile toate se umplu de miros;

Când te privește-un înger cu ochi dumnezeiești

Auzi cum îți pătrunde fiorul sfânt în soartă

Și inima tresaltă din pruncul care ești,

Un prunc de care nimeni nu poate s-o despartă!

Când te privește-un înger și el te cercetează,

Uiți toată-amărăciunea rămasă de sub vremi,

Vederea lui ne fie în suflet pururi trează,

Când te privește-un înger, de el să nu te temi...

Nicolae Nicoară-Horia

De unde ești?

Miercuri, 17 Iunie 2020

„Învățătorule, unde locuiești?”

Ev. Ioan 1, 38

Cu dragostea dintâi, dar și cu ură,

Am auzit și-aud în viața mea

Aceeași întrebare din Scriptură?

„De unde ești?” Ce întrebare grea!

Răspunsurile sunt mai multe-n mine,

Dacă se-ntâmpla să fiu afară,

Sub zări îndepărtate și străine,

Le răspundeam pe loc: eu sunt din Țară!

Aici, când mă întreabă cineva,

Din interes acum: „de unde ești?”

Îi spun că m-a născut măicuța mea

Într-un Sat cu nume Nicorești!

Un sat și el, atât de mic pe hartă,

Un Sat ce-abia în cuvânt,

Eu unde locuiesc? Citind, mă iartă

Și nu-ntreba, în Poezie sunt!

Nicolae Nicoară-Horia

Poezie și-adevăr...

16 Iunie 2020

Un adevăr din gânduri mă apasă,

V-aduc aminte, ceea ce știați:

Ea, Poezia, nu a stat la masă

Cu cei puternici și cu cei bogați,

N-a suferit pe îmbuibați deloc,

Nici luxurile oarbe din palate,

Ea-ntotdeauna și-a găsit un loc

În case mici, cu pragurile înalte!

Parc'o aud șoptind: aici mi-e bine,

Când stăm de vorbă până către zori

În bojdeuca mea, atunci când vine,

Și sufletul se umple de fiori.

Cu ea în brațe-n viață nu-i târziu,

Din tot ce am, e singura merinde

Și-așa se lasă-n voie să o scriu

C-o dragoste ce n-o mai pot cuprinde...

Nicolae Nicoară-Horia

A murit Poetul?

Luni, 15 Iunie 2020

A murit Poetul? E doar o părere,

Zvonul acesta e-atât de ciudat,

Eminescu-vrednic mereu de-nviere,

Rămâne Luceafărul ce ne-a fost dat!

El a plecat să se-odihnească puțin

În Dorul acela, cel de pe urmă,

Rădăcinile încă în viață îl țin,

Degeaba dușmanii tot scurmă...

Să moară Eminescu? Nu-i mod,

Zadarnic, vremelnic se bucură unii,

Pe Poetul acesta, în veci incomod

Nu-i nicio moarte să-l țină în funii!

În lumea aceasta, plină de noroi,

A murit Eminescu, spun gurile rele,

El este pururi aici printre noi

Și mai viu luminează acum printre stele...

Nicolae Nicoară-Horia

Eminescu din Dor...

13 Iunie 2020, spre seară...

Poete drag, Mihai, române, frate,

E Iunie, mă iartă dacă vin

Împovărat de vremuri și de toate

La Umbra crucii tale să mă-nchin...

Lăsați-l dar din ultimul său Dor

Să-i fie împlinită vrerea sfântă!

Spre malul Mării și eu mă cobor,

Cu Veșnicia nu mă iau la trântă;

Pe calea rânduită, demiurgă,

Cu nimeni, niciodată nu mă-ntrec,

Nu-i Râu pe lumea asta să nu curgă,

Toate de sub soare vin și trec!

„Istoricii” plătiți, cu cât anume?

Îi scriu Biografia lui amară

Și-așa pe rând, cu nume și prenume

Îl scot încet din limbă și din Țară,

(Tot „incomod” și azi, spurcată-i vina!),

Din Dorul nostru, însă, niciodată!

E Iunie și teii-și frâng lumina

Prin Bucovina lui nevindecată...

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Mihai Cătrună

Culcă-te copchile...

Vineri, 12 Iunie 2020

„Culcă-te, copchile!” Tot aud și-acum

Glasul sfânt al mamei, dincolo de vamă,

Îi ascult porunca și mă culc, oricum,

Somnul, ca poștașul, nu mai vine, Mamă!

Herghelii de-a valma-mi trec pe dinainte,

Luna curioasă-mi bate la fereastră,

Mi se umple-Auzul iarăși de cuvinte

Și mă văd acolo, în Căsuța noastră...

Scriu acum și somnul iarăși nu mai vine,

Cum scriam Acasă-„culcă-te, Copchile!”

Și din Cartea dragă ce-o purtai cu tine

Arde ca un sfeșnic semnul dintre file...

Nicolae Nicoară-Horia