Îmi numeri anii...

 

Îmi numeri anii, numărați și voi,

Ce mi-au fost dați cu dragoste de sus,

Din două mii și douăzeci și doi,

De când pe lume a venit Iisus!

Mulți, puțini, cine îmi poate spune?

N-am risipit niciunul dintre toți,

Numărătoarea nu-i deșărtăciune,

Cât i-am trăit acolo printre moți!

Se duce unul, e-o părere doar,

Altul vine, oare-așa să fie?

Îmi numeri anii, numără-i mai rar,

Nu simți cum Poezia mea te-nfie?

Sâmbătă, 31 Decembrie 2022

Duminica din Anul Nou e-aproape...

Ultima zi se duce și ce-i dacă?

Duminica din Anul Nou e-aproape,

Să nu vă fie Dragostea săracă,

Lumina ei să o purtați sub pleoape!

Statornic în dreptate și-n iubire

Sufletul vostru pururi să rămână,

Tot ce-a fost rău și fără izbăvire

Din viața asta, ducă-se-n țărână!

Stau gândurile noastre la divan,

Niciunul drag să nu ne fie frânt!

Nici faptele să nu ne fie-n van

Din treburile date pe pământ!

Oricum nu le vom termina pe toate,

Acum e vremea bună de popas,

Ci taci și-ascultă-mi inima cum bate,

Câte bătăi din ea mi-au mai rămas?

Precum izbucul cuibărit în stâncă

În ochii tăi e-o liniște flămândă,

Câte poeme ard, nescrise încă,

Acolo-n dimineața lor flămândă?

Nicolae Nicoară-Horia

Ne-a mai rămas o zi în calendar...

 

Ne-a mai rămas o zi în calendar

Și gândul arde între noi flămând,

Nici nu mai știu ce să-ți aduc în dar

Din anul ce se duce în curând!

Ne fie Ziua asta cea mai lungă,

De la răsăritul ei, pân' la apus

Și toată bucuria să ne-ajungă

Cuvintelor ce le avem de spus!

Eu fără ele n-aș fi niciodată,

Lumina mea, nu simți cum te inspir,

De parcă însuși aerul se gată!

Și iar în jurul meu miroase-a mir,

Miroase-a Duh de dragoste fierbinte,

Să viețuiască pururi între noi,

Privește cu încredere-nainte,

Doar umbra să-ți rămână înapoi!

...................................................

Iar mi se umple sufletul de har

Și-așa-i mereu și pururea rămâne,

Ne-a mai rămas o zi în calendar

Și ziua se numește pururi-mâine...

Nicolae Nicoară-Horia

M-am îndrăgostit de tine...

 

Seara pe furiș când vine,

Așa-mi spune ea, șireata:

„M-am îndrăgostit de tine!”

Și...îndrăgosteala-i gata!

Pe genunchi mi se așează,

Și se uită-n ochii mei:

Scrie-mă, te rog, cutează,

Știu că poți și știu că vrei!

„M-am îndrăgostit de tine!”

De ești tânăr sau bătrân,

Cine să te-acuze, cine?

Și la pieptul ei rămân

Până zorii se revarsă

Ca licoarea din șiștar,

Când îmi spune: plec acasă,

Dar nu pleacă, vine iar.

............................................

Mâna mea se înlumină,

Și o scrie încet, încet,

Dragostea e fără vină

Dintre muză și poet...

Joi, 29 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Tot mai mereu...

 

Tot mai mereu mi-aduc aminte,

Copil desculț prin Satul meu,

Cum alergam după cuvinte

Să fac din ele...curcubeu

Și să-l întind ca pe o punte,

Ce-atât de dragă mi-a fost mie,

Din deal în deal, din munte-n munte,

De-acolo până-n veșnicie!

........................................................

Sub tălpi de-o vreme arde prundul,

Spre-Acasa mea din zări buiace

Tot mai mereu mă duce gândul

Și gândului nu am ce-i face...

28 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Se duce anul...

Se duce anul în curând,

Degeaba calea i-o ațin-

Grăbit un altul stă la rând,

Mai stai puțin, mai stai puțin!

Cu tot vacarmul în urechi

Se duce anul și ce-i dacă?

Se duce anul, anul vechi,

Măcar să ia cu el când pleacă

Toată durerea ce există,

Pe nimenea în Noul An,

Să nu-l mai văd cu fața tristă,

De mi-o fi prieten, ori dușman!

Din zările de dor preapline,

Deschisă poarta să vă fie,

Se-aude sorcova cum vine,

Să o primiți cu bucurie,

Cu dragoste și cu speranță,

Se duce anul, treaba lui,

Se duce anul în vacanță,

În urmă or mai fi destui?

..............................................

La vremea asta sunt pe drum,

Mă uit la vârsta mea de azi,

Ca flacăra topită-n scrum

Nu luminezi dacă nu arzi...

Nicolae Nicoară-Horia 

Crăciun în doi...

 

Departe toți, cu Tine doar acasă,

Precum Lumina-n adevărul ei,

Singur de sunt, tristețea nu m-apasă,

Și nici Singurătatea nu știu cei!

Nu mi-a fost masa de Crăciun săracă,

Nici nu Te-am alungat ca el atunci

Să Te naști în ieslea-ntunecată,

Pruncul fără seamăn dintre prunci!

Te-am primit în suflet ca pe-un frate,

De-acolo veșnic să nu pleci-napoi,

Ci vinde-l de rele și de moarte

Și-așa am petrecut Crăciunu-n doi...

Luni, 26 Decembrie 2022, spre seară...

Nicolae Nicoară-Horia

La mulți ani...

 

Luciei

Mi-e sufletul ca mielul blând de Paști,

Așa e și cuvântul care-l spun:

Ce bucurie dulce-i să te naști

A doua zi a Sfântului Crăciun!

Fără tine-n lume e târziu,

Tăcerea-nvlăstărește din cuvinte,

Departe sau aproape când te scriu

De Ziua noastră îmi aduc aminte...

Ce fericit e focul din scânteie,

Prin care lămurit e versul meu!

La mulți ani, femeia mea, femeie

Ce mi te-a dat în viață Dumnezeu!

Luni, 26 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Ce drag mi-e Dorul...

 

Ce drag mi-e dorul care nu-mi dă pace

Și-ntreabă: ce m-aș face fără el?

Nicio tristețe-n suflet nu îmi zace,

Nici gândul nu se tânguie defel...

Fără Dor mi-e ziua mai săracă,

Iar noaptea întunericul, ce greu!

De unde vine și spre unde pleacă

Dorul acesta, oare, e al meu?

Cu el în brațe m-a născut, sunt sigur,

Maica mea în Munții din Apus

Și niciodată nu m-am simțit singur

Oriunde pașii-n lume ei m-au dus...

Ce drag mi-e dorul care nu-mi dă pace,

În Văzul și-n Auzul tuturor,

Tânăr sau bătrân nu ai ce-i face,

Când Viața nu există fără Dor!

Duminică, 25 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Bucuria din Ajun...

 

Îngerii din cer colindă

Și cu ei și Moș Crăciun,

Nu e om să nu-l cuprindă

Bucuria din Ajun!

Nimenea să nu se-ascundă

Și în lutul efemer

Duhul ei să vă pătrundă

Până-n ultimul ungher!

Vrajba dintre voi să piară,

Și în sufletele voastre

Azi Colindul se pogoară

Din tăriile albastre!

Lăsați grijile deoparte

Și cu gând curat și bun

Fiecare om să poarte

Chipul blândului Crăciun;

Nu-i colindă mai frumoasă,

O, ce Veste pe pământ!

La noapte în orice casă

Se va naște Pruncul Sfânt!

Frați români și alte nații

Câte-or fi pe lumea toată,

Cu credință așteptați-i

Nașterea cea minunată!

Am ajuns Ajunul...

Nu se gată vremea, încă mai trăiesc

Până când pe lume vor mai fi cuvinte,

Am ajuns Ajunul, vin să-Ți mulțumesc

Pentru toată ziua, Bunule Părinte!

Sufletul din mine-i ca un stup de-albine,

Știu că Tu ești matca și el recunoaște

Precum albinarul, care crede-n Tine

Și în Fiul care în curând se naște!

M-a trezit azi-noapte un copil plângând,

Și acum Colindul inima-l ascultă

În genunchi pe piatra Muntelui din gând,

Ne alină, Doamne, suferința multă!

Vindecă-mi vederea tristă de sub pleoape,

Dă-ne bucuria Vieții, cea dintâi,

Am ajuns Ajunul, Ziua Lui e-aproape,

Nașterea ne fie pururi căpătâi!

Încă lumea-i împărțită...

Încă lumea-i împărțită în creștini și în atei

Și așa a fost, desigur, de la începutul ei,

Când Dumnezeu făcea omul, soarele pe cer și luna

De pe margini nefârtatul glăsuia întotdeauna

Că „lucrarea” nu e bună și acum cu-același zel

Peste tot își vâră coada blestematul de mișel

Și oriunde se adună doi români să-și spună dorul

Vine el, cum vine vara, tulburat pe Munte norul

Și despică fulgerată liniștea din cer în două,

Încă lumea-i împărțită în cea veche și-n cea nouă,

Pentru unii El se naște, pentru alții nici n-a fost,

Fie-le la toți Lumina cel mai sigur adăpost,

Nimănuia să nu-i fie inima din piept înfrântă,

Să se bucure deodată toți de Ziua Lui cea sfântă,

Adevărul este Unul și minciuni mai multe sunt,

Dumnezeu Este Același pretutindeni pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia

Nimeni singur nu se naște...

 

Omule, tu recunoaște,

Dintre câte nașteri sunt,

Singurul care se naște

Este Fiul pe pământ!

Lăudată-n veci să fie

Maica Lui, vestită-n somn:

„Bucură-te, tu, Marie,

Că vei naște Fiu de Domn!”

Dulce-i cântecul și pur,

Râurile să tresalte

Și tot Aerul din jur

Până-n cerurile înalte!

............................................

Noi suntem născuți desigur,

Nu ne naștem, cum s-a spus,

Nimeni nu se naște singur

Decât Pruncul sfânt-IISUS!

Vineri, 23 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Istorie...

 

21 Decembrie 1989

Istoria o scriu oamenii, după cum vor,

Din interese obscure, nu din faptele lor!

Mi-a fost dat în viață din copilărie

Să o trăiesc întotdeauna pe cea vie.

Așa a fost și-atunci în optzeci și nouă,

Ce lecție ciudată ni se predă nouă!

Se ceartă, cei liberi, ca niște mișei

Și morții parcă se ceartă-ntre ei...

...........................................................

Întrebarea arde pe buze ca o soluție

Vitriolată: a fost, nu a fost Revoluție?

Voi, oameni ai legii ve verdict ne dați?

„Revoluționarii” să fie condamnați...

21 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Te colindăm, Doamne...

 

Te colindăm, Doamne, Gazdă luminoasă,

Ne primești Colinda-n Casă?

Facă-ni-se voia, voia Ta cerească,

În urarea noastră sfântă, strămoșească!

Dă-le bucuria scrisă din cuvânt

Lacrimilor noastre, toate câte sunt,

În Grădina Maicii, de tristețe plină,

Seamănă-mpăcare, Dragoste deplină!

Nu ne lăsa pradă celor care vor

Să ne pună gurii, inimii zăvor,

Te colindăm, Doamne, lerul nostru-ler

Liber să ne fie pururea sub cer!

Țara ce ne-ai dat-o să rămână-ntreagă,

Pentru totdeauna Tu de ea ne leagă

Și aici, pe-această vatră românească,

Fiul Tău, Cel Unul, iarăși să se nască!

21 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Nașterea Fiului e-atât de aproape...

 

Ia-mi, Doamne, tristețile toate și du-le

Departe-n pustie și pune-le ham,

Mă gândesc la cei închiși în celule,

În numele Libertății acestui neam!

Și sufletul lor se gândește la mine,

Cum în vreme de secetă, norii la ploi,

Lovit cu pietre, îngropat în rușine,

Pururea el este viu printre noi!

Mișună întunericul ca o stafie,

Lasă-mi Lumina întreagă sub pleoape,

Mâna mea până la capăt s-o scrie,

Nașterea Fiului e-atât de aproape!

Ispita simt cum de voie mă duce,

Se-ntreabă unii: Răstignit dac-a fost

Pe lemnul acela sub formă de cruce,

Nașterea oare mai are rost?

Irodul din ei îl vrea iarăși ucis,

Să nu mai fie în lume niciun Crăciun,

Tu, cel ce-ai vestit-o pe Maria în vis,

Învață-mă, îngere, ce să le spun!

Păcatele lor și așa sunt destule

Fără număr, ca prundișul din râu,

Ia-mi, Doamne, tristețile toate și du-le

Departe-n pustie și pune-le frâu...

Duminică, 18 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Libertate...

 

Timișoara, 1989

Ca un ecou rănit între cuvinte

Așa mă simt și nu-i găsesc hotare,

Cum fulgera atunci! Ți-aduci aminte,

Plângeau copiii noștri, ce-o fi oare?

Ne-nfioram și noi, părinții lor,

Cum se-nfioară sub arcuș vioara

Și parcă îngerii cântau în cor:

„Osana, Timișoara, Timișoara...”

Am auzit de dincolo de moarte,

De dincolo de viață, nu mai știu,

Cuvântul fără seamăn, LIBERTATE!

Îmi pipăi, Doamne, sufletul, sunt viu!

Fără ea orice speranță-i scrum

Și cred că e-n zadar și Veșnicia,

Am lăcrimat și lăcrimez și-acum

Când mă ține-n brațe Poezia...

Vineri, 16 Decembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Aproape Testament...

 

Se face-n jurul meu tot mai târziu,

Cât de aproape, simt, că e momentul,

Ca tine, Iancule Avram, să-mi scriu

Ce deznădejdea-n gânduri Testamentul!

Văd și eu precum vedeau atunci

Ochii tăi, mistuitori ca para,

Speranța din bătrâni se stinge-n prunci,

Prea zilnic ni se-mpuținează Țara!

O, Neam al meu, nu vrei să te ridici

Din somnul plin ca râul de gunoaie

Și toate câte nu le spun aici,

Ți-apasă sufletul și-l încovoaie!

.......................................................

Se face-n jurul meu tot mai târziu

Și lumea toată parcă e pe ducă,

Vreau Testamentul, Iancule, să-l scriu,

Citească-l cine poate să-l traducă...

Joi, 15 Decembrie 2022

Cât am colindat...

„Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea mea fericită!”

Avram Iancu, 20 Dec. 1850

Cât voi colinda în jos și-n sus,

De-a lungul și de-a latul pe pământ,

Munți ca Apusenii-n lume nu-s,

Nici ca Moții oameni nu mai sunt!

În sufletele lor, mereu bogate,

Fericit e cel ce a pătruns,

Dumnezeu le-a pus aici de toate

Și aur și durere îndeajuns!

De legământ nu-i nimeni să-i dezlege,

De Legământul dat întâia oară,

Din Țară și din datini și din lege

Nu i-a scos niciun dușman afară!

Pe crestele cernite de sub nori

Stau de veghe Horia și Iancu,

Între primejdii prinși adeseori

Dinspre moarte apărându-și flancu'!

Acolo mi-a fost dat spre dimineață

Să văd lumina lumii-ntâia oară

Și de-atunci am să o port prin viață

Până se face în cuvinte seară...

Cât am colindat în sus și-n jos,

Pe pământ de-a lungul și de-a latul,

Un alt câștig nu-mi este de folos,

Care să-i pună sufletului hatul!

Dar simt în mine o durere multă

Și-n fiecare vers aici o spun:

De Testamentul lui cine ascultă,

De cel fără odihnă sub gorun?

Pentru popor și celălalt pe roată

Și-a dat suflarea, ultima, sub frig,

Mă doare și prin viața asta toată

Iubirea pretutindenea mi-o strig!

Nicolae Nicoară-Horia