Sunt bătrân, Doamne, ce tânăr am fost!
Toată Copilăria mi-am petrecut-o în Munți,
Ea îmi cunoaște bucuriile pe de rost
Și tristețile ce nu le-au avut mulți.
Sunt bătrân, Doamne și nu mă plâng
Dacă mă dor încheieturile uneori,
Cu dragoste brațele mele când strâng
La piept Dimineața în zori!
Ce plină de Lumină mi-e ființa
Și sufletul din ea, ce plin de Dor!
Bătrân sunt, Doamne? Iartă-mi necredința,
La vremea dată-nvață-mă să mor...
12 Decembrie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu