A plecat Moș Crăciun...

 

 

A plecat Moș Crăciun, unde s-a dus?

Tot ce-i bun din Țara asta pleacă,

Oriunde privești, de jos, până sus,

Vederea cea zilnică e tot mai săracă!

 

A plecat Moș Crăciun, știu, nu la toți

Copiii de-aici le-a lăsat bunătăți,

Te-am întrebat, Bunule, dacă mai poți

Când e-atâta ură și întuneric pe hărți?

............................................................

Dar fața Crăciunului era veselă, vie,

A plecat Moșul ca o lumină,

Nu era trist și nici să nu fie,

La Anul, oare, o să mai vină?

Sâmbătă, 28 Decembrie 2024

 

Din Cămașa Copilăriei pregătită pentru tipar

Coperta: George Roca (Australia)

 

Nicolae Nicoară-Horia

De Sărbători printre străini...

 

 

De Sărbători printre străini,

Departe de cei dragi de-Acasă,

N-ai loc, nici vreme să te-nchini,

Pe suflet Cerul cum te-apasă!

 

Doamne, dă-mi tărie să îndur

Și această Clipă trecătoare,

Colinde nu se-aud în jur,

Iar Aerul din piept mă doare!

 

Mi-aduc aminte, cu cât drag...

Și luna-i tristă din fereastră,

Nu-mi spune nimenea din prag:

Primiți, vă rog, colinda noastră?

...................................................

Abia respir dintre cuvinte,

Ca pe-o cunună grea de spini

Simt Limba maicii mele sfinte

De Sărbători printre străini...

Vineri, 27 Decembrie 2024, spre seară...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Vânzarea astăzi ce preț are...

 

 

HOREA, străbunule, să știi,

Cu tine seamănă făptura mea plăpândă,

Urmele de-atunci sunt încă vii

Și gornicii, aceiași, stau la pândă!

 

Mă doare Scorucetul cel de-acum,

Precum Grădina Ghetsimani mă doare,

Vai, dragostea de-aici miroase-a scrum,

Vânzarea blestemată ce preț are?

 

Se strânge-n jurul vieții noastre nodul,

Privirile stau ațintite-n cer,

Nu-i bine-n Țară, suferă norodul,

Cel pentru care ai murit sub ger...

 

Vândut ai fost și tu, precum Iisus,

Ce pâine trădătorii mai mănâncă?

„Să vină primăvara!” Cum le-ai spus

Moților tăi, care te-așteaptă încă!

 

Trăiesc un timp nevolnic și netot

Dar cred în Învierea ce-o să vină,

Încă nu piere neamul meu de tot,

Cum soarele nu piere din Lumină...

Vineri, 27 Decembrie 2024

 

Te-au prins tâlharii...

 

Te-au prins tâlharii, neamurile tale,

Acolo sus, pe Deal de scorușeți

Și pașii tăi se tulbură pe cale

Spre Alba Iulia tot mai înceți...

 

Da, te-au vândut făpturile spurcate,

Blestemul să se verse peste ele,

La mâini și la picioarele-nghețate

Parcă gem și lanțurile grele!

 

Horea! Te murmură pe prund

Un Arieș ce l-ai avut ca frate,

Plânge un fluier dintr-un Dor bolund

Prin păduri pe creste fulgerate...

 

Se-aud colinde peste-Acasa ta,

Crăciunul lăcrimează-n calendar,

Să te slobod din fiare cum aș vrea!

Te-au prins tâlharii, cu ce preț murdar!

 

Spre Alba te vor duce în curând,

Bezmetic urlă vântul prin celulă...

De port prin viață chipul tău flămând,

Iertarea niciodată nu-i destulă!

Nicolae Nicoară-Horia

 

Sfântul Ștefan - primul martir creștin...

 

„Doamne, Iisuse, primește duhul meu!

Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! ”

Faptele Apostolilor 7, 59-60

 

Cea mai deplină biruință

Din câte-n lumea asta sunt,

E biruința prin credință

În fața morții pe pământ!

 

Lovit cu pietre, tras pe roată,

Tăiat bucăți sub fierăstrău,

Păgânii însă niciodată

Nu se ating de duhul tău!

 

Stă pildă jertfa lui curată,

Între Crăciun și Noul An

Creștini să nu-l uitați vreodată

Pe cel dintâi martir, Ștefan!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Sfântul Ștefan-numele este de origine grecească - Stephanos- „coroană”, „cunună” cu care erau încununați învingătorii, un drept apărător al credinței adevărate, mărturisind că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit pe cruce, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui.

Furioși, evreii au cerut uciderea lui cu pietre.

A fost condamnat la moarte în anul 33!

În faţa sinedriului îşi manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: "Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta."

Aşa se sfârşise şi Mântuitorul lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: ”Părinte Sfinte, iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac.”

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în "vas curat şi cinstit" devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel.

Locul uciderii Sfântului Ștefan a fost în valea lui Iosafat. Având în vedere ca în vremea aceea cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său scria "chiliel", care în limba ebraica înseamnă „cununa”, pentru ca într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.

Să ne amintim și de Marele Ștefan al românilor, fără de care Istoria și credința noastră ar fi fost atât de mică și de strâmbă!

Bi-necuvântată fie jertfa numelui tău!!

Bătăliile tale încă nu s-au terminat...Apusul te știe..

Răsăritul e nedumerit încă...

Istoricii stau pe brânci și așteaptă verdictul Europei!!!

La Putna un clopot ne amintește mereu de numele tău...

Cel fără de odihnă...

Sursă parțială: Wikipedia

 

 

HRISTOS S-A NĂSCUT!

 

 

Azi-noapte m-am visat cu Ei,

Cu Pruncul și cu Maica Lui,

Eram copil, păstor la miei,

Acolo-n Munții Iancului

 

Și îngerii cântau la stână,

„O, Doamne, a Tale cuvinte,”

Când ea, peste dureri stăpână,

Să intre, mă ruga fierbinte...

 

În ieslea scrisă din Scriptură,

Trimisul a venit pe lume

Și cu dumnezeiasca-i gură

El m-a strigat atunci pe nume!

................................................

Fiorul sfânt și-atât de viu,

Ce mi-a cuprins ființa toată,

Îl simt în suflet când vă scriu

Minunea cea adevărată...

Miercuri, 25 Decembrie 2024

Nașterea Domnului

 

Astăzi pentru toți creștinii

S-a născut Iisus în lume,

Fiu al Păcii și-al Luminii,

Omul mai presus de nume!

 

Din Marie preacurată,

Fericită Maica Lui,

Nici acum și niciodată

Altul ca El nimeni nu-i!

 

Apele se înfioară,

Munții din tăria lor,

S-a născut în staul iară

Singurul Mântuitor!

 

Doamne, cum i-ai scos afară

Pe tâlhari din templul sfânt,

Scoate și acum din Țară

Vânzătorii care sunt,

 

Șterge-i patimile sale

Cu mânuța Ta fierbinte

Și îi vindecă de jale

Lacrima dintre cuvinte!

 

Fiu al Păcii și-al Luminii,

Omul mai presus de nume,

Astăzi pentru toți creștinii

S-a născut Iisus în lume!

 

 Mi-a fost credința pavăză și scut

Și azi cu-Abecedarul merg la școală,

Acum sau altădată S-a Născut

Iisus pe-acest pământ plin de-ndoială!

 

Pe drumul dintre lacrimă și Stea

Oricine poate Nașterea s-o vadă,

Cine nu crede să nu scuipe-n ea,

Scuipatul pe obrazul lui să cadă!

 

O zi are și El, ca fiecare,

Trimisul din Cuvânt atunci când vine,

Slăvită fie-această Sărbătoare,

Să-i dăm respectul ce i se cuvine!

 

Că era iarnă, primăvara-n toi

Când Maica sfântă nu-și afla sălaș?

E-atâta dezbinare între noi

Din Crăciunul ce ne-a mai rămas!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Bucuria din Ajun..

 

 

Îngerii din cer colindă

Și cu ei și Moș Crăciun,

Nu e om să nu-l cuprindă

Bucuria din Ajun!

 

Nimenea să nu se-ascundă

Și în lutul efemer

Duhul ei să vă pătrundă

Până-n ultimul ungher!

 

Vrajba dintre voi să piară,

Și în sufletele voastre

Azi Colindul se pogoară

Din tăriile albastre!

 

Lăsați grijile deoparte

Și cu gând curat și bun

Fiecare om să poarte

Chipul blândului Crăciun.

 

Nu-i colindă mai frumoasă,

O, ce Veste pe pământ!

La noapte în orice casă

Se va naște Pruncul Sfânt!

 

Frați români și alte nații

Câte-or fi pe lumea toată,

Cu credință așteptați-i

Nașterea cea minunată!

         

Am primit o Veste...

 

Am primit o Veste și v-o dau acum,

S-o luați desigur ca pe o arvună,

Vine iar Crăciunul, magii sunt pe drum,

Leru-i Doamne, leru-i, zările răsună!

 

Steaua sus în ceruri se arată iar

Și la Țebea parcă sub gorun tribunul

În genunchi se roagă-duh de moț hoinar:

Să primiți în pace, voi români Ajunul!

 

Sus pe Scorucetul de durere plin,

Tot făcându-și planuri focul să-l aprindă,

Horea ascultă scâncetul divin

Așteptând amarnic gornicii să-l prindă...

 

Fericită-i Clipa și adevărată!

Am primit o Veste și v-o dau acum,

Steaua luminează înspre staul, iată

Murmurând colinde, magii sunt pe drum...

                           ***

Nu se gată vremea, încă mai trăiesc

Până când pe lume vor mai fi cuvinte,

Am ajuns Ajunul, vin să-Ți mulțumesc

Pentru toată ziua, Bunule Părinte!

 

Sufletul din mine-i ca un stup de-albine,

Știu că Tu ești matca și el recunoaște

Precum albinarul, care crede-n Tine

Și în Fiul care în curând se naște!

 

M-a trezit azi-noapte un copil plângând,

Și acum Colindul inima-l ascultă

În genunchi pe piatra Muntelui din gând,

Ne alină, Doamne, suferința multă!

 

Vindecă-mi vederea tristă de sub pleoape,

Dă-ne bucuria Vieții, cea dintâi,

Am ajuns Ajunul, Ziua Lui e-aproape,

Nașterea ne fie pururi căpătâi!

 

Nicolae Nicoară-Horia