duminică, aprilie 01, 2012
Duminica din cuvinte...
Când scriu...
30 Martie 2012
Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,
Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți
Și tu dacă ți-e sete poți să bei
Până se face ziuă peste Munți.
Cu tine niciodată nu-i târziu
Și soarele din cântec nu apune,
De unde vin cuvintele nu știu,
Toate miros aici a rugăciune.
Ele se-așează în odihna lor,
Cum vara ploaia caldă peste grâne,
Precum sămânța pusă în ogor
De azi mereu să încolțească mâine.
Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,
Mâna mea și gândul se înfioară,
De undeva, de-acolo din văzduh
Simt pacea Învierii cum coboară...
Poemul din pâine...
27 /28 Martie 2012
În Apusenii mei, crescuți din Dor,
Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,
O mamă scoate pâinea din cuptor,
Mâinile ei de-o viață tot frământă.
Într-un ștergar, țesut din anii grei,
O învelește ca pe-o rugăciune
Și semnul crucii peste jertfa ei
Cu grijă și evlavie îl pune.
Îi vine-acasă iar de sărbători
Copchilul cel plecat prin țări străine,
Suflete-al meu, de ce te înfiori?
Mirosul cald ajunge pân` la tine...
Acolo-n Munții mei, deasupra lor,
Stă duhul și veghează în lumină,
O mamă scoate pita din cuptor
Și aerul din jurul ei suspină...