vineri, ianuarie 31, 2020

Detractorii...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Vineri, 31 Ianuarie 2020

Vă place să loviți în tot ce-i sfânt,
Cu blestemul înflorit pe buze
O să vină vremea pe pământ
Când morții voastre o să-i cereți scuze!

Privindu-vă cu scârbă și cu milă
Cum sufletul cu jale se târăște
Din ființa voastră, rece și sterilă,
Mă-ntreb adesea, cine vă plătește?

Detractori știuți, ori neștiuți,
Oriunde-oricând, mereu la datorie,
Iude spurcate, vânzători-vânduți
Câștigul blestemat în veci vă fie!

Nu simțiți nimicul cum vă soarbe?
De voi și veșnicia s-a dezis,
Neputincioși ce sunteți, râme oarbe,
Și pe Dumnezeu l-ați vrea ucis!

Nicolae Nicoară-Horia



Cântec durut...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Joi, 30 Ianuarie 2020, spre seară
Lui Tudor Gheorghe

Tot mai mult se-adeverește,
În lumea plină de noroi
Pe cel ce simte românește
Izgoniți-l dintre voi!

Celui ce iubește rangul
Neamului acesta dac
Împletiți-i vârtos ștreangul,
Spânzurați-l de copac,

Iar acelui care scrie
Și-n aceeași limbă cântă,
Fie-i sfânta bucurie,
Dragostea de țară frântă!

Tot mai des dinspre lumină
Fulgeră sub zări cuțitul,
Lume oarbă și haină,
Ce aproape-i asfințitul!

Și oricât vor să ne tragă
Neamul românesc pe roată,
Patria aceasta dragă,
Niciodată, niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, ianuarie 27, 2020

Eu știu că toată țara e frumoasă...




Kuppenheim, Baden-Württemberg
27 Ianuarie 2020
-Revăzută și adăugită-

Eu știu că toată țara e frumoasă
Atunci când scriu despre-Apusenii mei,
Mustrarea ta pe frunte mă apasă
Și simt cum curge-n mine pacea ei...

Când spun de Iancu și de Horea, spun
De Ștefan și de Tudor, de Mihai,
Genunchii plini de rugăciune-i pun
Oriunde pe acest picior de plai!

Tot aerul pe care îl respir,
De la Câmpie, până sus pe creste,
E plin de poezie și de mir,
De Dumnezeul care-L simt că Este!

Eu știu că toată țara e frumoasă
Atunci când scriu despre-Apusenii mei,
Niciunde nu-i, cum e aici-Acasă,
Nici pe Olimpul veșnicit de zei;

De-aceea o râvnesc flămânzii lumii
Și-n fiecare clipă-i dau târcoale,
Iar noi dormim în nepăsarea humii,
Din somnul ei nu-i cine să ne scoale...

Tot mai plictisiți, mai fără vlagă
Ne tragem sufletul de azi pe mâine,
Atât ne-a mai rămas din viața-ntreagă
Doar să cântăm, „Deșteaptă-te, române?”

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, ianuarie 26, 2020

Bucurați-vă de viață...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Duminică, 26 Ianuarie 2020
-Cuvinte duminicale-

Bucurați-vă de viață, bucurați-vă de soare,
Cum se bucură lumina dimineața când răsare,
Simt cum se deșteaptă neamul dintre codrii de aramă,
Simt că Dumnezeul păcii la concordie ne cheamă!

El ne-a dat această țară pentru toți, românii mei,
Până-n marginile vremii voi să fiți stăpânii ei,
Apărați-vă credința, focul viu să nu îl stingă
Și de jertfa de pe crucea Fiului să nu se-atingă

Cei „trimiși” aici anume, care vin din zări străine,
Să ne tulbure-adevărul sângelui, chemați de cine?
Bucurați-vă de viață, fără ea cuvântul nu-i,
Bucurați-vă de viața din Grădina Maicii Lui!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 24, 2020

Hora Unirii



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Vineri, 24 Ianuarie 2020
Revăzută și adăugită

Iertată-mi fie și acum acuza,
Prea multe steaguri n-am văzut arzând,
Cine mai știe astăzi despre Cuza?
Au altceva copiii noștri-n gând.

Degeaba vă tot spun, să aveți grijă,
Istoria e vie și sub zeghe,
Soldatul poartă-n inimă o schijă
Și-așa rănit el stă mereu de veghe.

Hora Unirii, dacă se mai joacă,
Nu este hora gândului de-atunci,
E-atât de simplă și tot mai săracă,
Doar Milcovul ne murmură porunci...

Risipiți prin lume, dezbinați,
Uniți-vă, Români, în Libertate,
Zadarnic între voi vă tot certați,
În inimă același sânge bate!

Îndemnul să vă fie cu temei,
Aveți o Țară care v-a fost dată,
Să nu uitați de lacrimile ei-
Treziți-vă, „acum ori niciodată!”

Nicolae Nicoară-Horia

joi, ianuarie 23, 2020

Hora Unirii e tot mai departe...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Joi, 23 Ianuarie 2020
-Restituiri-

Hora Unirii e tot mai departe,
Nici nu-i mai știu bucuriile ei,
Potolește, Doamne, pe cel ce desparte
Neamul acesta în două, în trei!

Potolește, Doamne, furtuna ce vine
Ca un duh necurat peste Carpați
Și-adu-ne aminte că fără de Tine
Frații pe pământ nu sunt frați!

În haina cea nouă pe toți ne îmbracă,
Precum se îmbracă floarea-n parfum,
Hora Unirii e tot mai săracă,
Alte jocuri murdare se-nvață acum!

Ne învrăjbim, pentru ce, pentru cine?
Zilnic ne punem cenușă în prag,
HORA UNIRII azi e-o rușine,
Plâng trei-culorile noastre din steag...

Nicolae Nicoară-Horia





Europa unită în dezbinare...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
23 Ianuarie 2020
Poem re-văzut și adăugit...

Mă întreb mereu, ce limbă stâlcită
Va vorbi această „Europă Unită”
Cu toate națiunile într-o singură țară
Fără de granițe și neunitară?

Fără Dunărea noastră, fără Olt, fără Prut,
Fără dacii mei liberi și fără trecut,
Fără-obiceiuri și fără credință,
Cât de ciudată e-această ființă!

Da! Se lucrează de zor, nu vă mint,
Tot ceea ce văd e și ceea ce simt,
Babilonul se-nalță, murdară e plata!
Dar el niciodată nu va fi gata...

Indi-vidul acesta așa o să fie,
Om fără trecut, fără cetățenie,
O Europă unită și fără hotare,
Europa unită” în... dezbinare!

Se bucură alții, ciudată e viața,
Pe sufletul nostru blestemată e ceața,
Dar să nu uite, întotdeauna sub soare
Bucuria aceasta e trecătoare...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, ianuarie 21, 2020

Opinca românească...





Kuppenheim, Baden-Württemberg
21 Ianuarie 2020

Pentru tine-n lume nu-i niciun postament,
Nici sculptor nu-i cu dalta în aer să cioplească,
De la Albac, la Viena și până-n Parlament
Au cam uitat de tine, opincă românească!

La Roma, pe Columnă, stai mărturie-n piatră,
La Sarmizegetusa și peste tot în Munți
Unde cenușa încă nu s-a răcit pe vatră-
Strămoșii mei prin vremuri nu au umblat desculți!

Opincă românească, tu, semn de veșnicie
Și-astăzi Împăratul, de-acolo, de departe,
De pe covorul roșu, privește cu mândrie
La cel ce niciodată nu s-a temut de moarte!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, ianuarie 20, 2020

Din lumină...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
20 Ianuarie 2020

E primăvară? Vară? Toamnă? Iarnă?
De-o vreme și-anotimpul se învață,
Nu mai poate gândul să discearnă
Și totuși să ne bucurăm de viață!

Nu mă-ntreba, așteaptă să te scriu,
Ți-e trupul plin de muguri, Poezie
Și tu atunci când plângi, nici nu mai știu
Plângi de durere, sau de bucurie?

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, ianuarie 19, 2020

Dacă ar fi contemporan cu mine...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Duminică, 19 Ianuarie 2020
-Cuvinte duminicale-

Mă tot gândesc și parcă mi-e rușine
De gândul care-mi vine de departe,
Dacă ar fi contemporan cu mine
De câte ori L-ar condamna la moarte?

L-ar terfeli de-a lungul și de-a latul
Cu toată murdăria din cuvânt,
N-ar aștepta să-L judece Pilatul
De câtă ură-i astăzi pe pământ!

Răstignindu-I trupul plin de sânge
Pe lemnul crucii, ca pe-un derbedeu
Și Dumnezeu din ceruri parcă plânge,
De ce-L batjocoriți pe Fiul Meu?

Dacă ar fi contemporan cu mine
I-ar spulbera cenușa vinovată
În cele patru zări adulterine,
Să nu mai reînvie niciodată...

Tatăl nostru, iartă-mi întrebarea
Din gândul meu, ca pe-o deșertăciune,
El Este-atât de viu, îi simt suflarea
Și mâna Lui pe frunte când mi-o pune!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, ianuarie 18, 2020

Frate Grigore...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
18 Ianuarie 2020
(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)
Lui Grigore Vieru
-Restituiri-

Frate Grigore, spune-mi ce să fac,
Prea zilnic amintirea ta mă doare?
Nici tu nu le-ai fost „domnilor” pe plac,
Ai vrut mereu o Românie Mare!

Stau lângă moartea ta cu ochii plânși,
Nici ea de-o vreme nu o mai pricepe
Și luna sângerează printre târși,
Cât de curând sfârșitul tău începe...

Ai fost atunci la Ziua Lui cea dragă
Și noaptea ai plecat spre el în cer,
Simt o tristețe sfântă cum mă leagă,
Cât aș fi vrut în locul tău să pier!

Iartă-mi vina…
Te-ai dus şi tu, unde vom merge toţi
Când se va stinge peste noi Lumina,
Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,
La Târgul de pe Muntele Găina…

Frate Nicule!” aşa mi-ai zis-
Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,
Mi se părea că retrăiesc un Vis,
Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…

Se umezise Aerul sub pleoape
Când te priveam şi nu-mi venea să cred,
AVRAM IANCU îmi era pe-aproape
Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!

Doamne, cât de mult ne-asemănam,
Era în glasul tău atâta jale-
Să îmi trimiţi o poză să te am
Şi câteva din versurile tale…”

Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,
Dar nici acuma, frate, când îţi scriu
Cuvintele acestea-nlăcrimate
De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,
De va mai fi vreodată ca să vin,
De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-
Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…
………………........................

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,
Gerul pe care l-a urât mereu,
Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 17, 2020

Rămâi ce ești-statornică minune...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
17 Ianuarie 2020

Rămâi ce ești-statornică minune!
N-ai râvnit vreun premiu niciodată,
Nu ești nici membră în vreo „uniune”,
Într-o lume porno și ciudată,

Într-o lume plină de statui
Cu logoreea injectată-n fese,
Nu ai dormit în patul nimănui
De bună voie, sau din...„interese”!

Dar nu fi tristă, Poezia mea,
De tine niciun „juriu” nu se-ndură,
Tu niciodată nu ai fost o stea
În calea nimănuia pe centură

Și-așa precum te știu-ca pe-o mireasă
Tot așteptând un mire ce nu vine,
Rămâi ce ești-nicicând invidioasă
Pe alte frumuseți din zări străine...

Nicolae Nicoară-Horia



Lectură...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Vineri, 17 Ianuarie 2020

Ce fericită-i cartea atunci când mă citești!
Acolo sunt o parte din gândurile mele...
Suntem atât de-aproape și-atât de dragă-mi ești,
Precum este lumina sub soare și sub stele!

Și nu ne vede nimeni, suntem aici doar noi,
În pacea dintre rânduri în voie să te scalzi,
Parcă-ți aud oftatul cum trece peste foi
Ca vântul singuratic prin rariștea de brazi.

Suntem atât de-aproape, ca slovele din carte,
Ce sfântă e lectura rămasă pe pământ!
De ea nicio tăcere în veci nu ne desparte,
Citește-mă cu grijă, cuvânt după cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, ianuarie 16, 2020

Să nu-ți pierzi, copile, vremea...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Joi, 16 Ianuarie 2020

Îmi spunea, sărmana mamă, neclintitul meu strateg
Și astăzi mă urmărește ca o umbră de pământ:
Să nu-ți pierzi, copile, vremea cu cei ce nu te-nțeleg,
Doamne, cum să uit vreodată adevărul ei cel sfânt?

Lumea asta-n care suntem e deșteaptă și bolundă,
Dacă ți-a fost dat cuvântul, tot așa la rândul tău
Să le dai la toți binețe, n-aștepta să îți răspundă,
Tot obercăind întruna, între Dumnezeu și hău...

Să nu-ți pierzi, copile, vremea, alta nu mai ai sub soare,
În același stup de-a valma sunt și trântori și albine,
Loc sub razele dreptății este pentru fiecare
Și celui ce nu ți-e prieten fă-i întotdeauna bine!

Când vei fi urât de oameni, de aici și de departe,
Iartă-le la toți cuvântul și oriunde te vei duce
Dragostea ce-o porți cu tine tuturora le-o împarte,
Nu uita, te rog fierbinte, Jertfa Celui de pe cruce!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, ianuarie 15, 2020

Eminescu printre noi...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
15 Ianuarie 2020
Te salut din inimă, Romă mică!
Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"
Eminescu

Ce ar fi să fie astăzi Eminescu printre noi
Într-o vreme tot mai plină de ciumați și de nevoi,
Să lucreze iar la Timpul de-cu-zori și până-n seară?
Cum v-ar condamna Poetul, trădătorilor de țară!

El, șovinul, demodatul, ros de molii otrăvite,
Zugrăvindu-vă scheletul în cuvinte potrivite,
Cei care slăvesc puterea, orbi, fanatici și lingăi,
În aceeași pușcărie să se mistuie-n văpăi!

Coborând, de bună voie, din cereasca lui lumină
Ei, „băieții”, la comandă îi vor căuta vreo vină
Și venind dinspre Moldova, în străbunul meu Ardeal
Pe Câmpia Libertății...făcându-i dosar penal

Ca unui tâlhar pe urmă, ca pe ultimul cretin,
Cum îi vor lega cu funii trupul cu miros de crin;
Fraților, iertat să-mi fie versul firav și umil,
El e-aici, în van încearcă să-l trimită în exil...

Nu-l încape nicio hartă, nicăieri în zări străine,
Să îi spunem cu credință: La mulți ani! Amin. Emine!
El, Luceafărul, răsare, nu îl vor putea să-l stingă
Și de Ziua lui, cea sfântă, nimenea să nu se-atingă!

Nicolae Nicoară-Horia



marți, ianuarie 14, 2020

Știu, sunt împăcat cu gândul...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
14 Ianuarie 2020

Știu, sunt împăcat cu gândul, precum soarele cu luna,
Omul, cât e om sub ele va fura întotdeauna,
Nu se satură flămândul cu ce i-a dat Dumnezeu,
Ci râvnește la ce are cel din preajma lui mereu!

Din ce șarpele-i întinde niciodată nu refuză
Și de partea lui își trage peste turtă-aceeași spuză,
Nu are nicicând odihnă și în viață tot adună
Zi și noapte-n orice clipă, fie vreme rea sau bună,

Precum râurile-n Mare de pe prundul lor nisipul,
Și de-atâta...bogăție nici nu își mai vede chipul,
Dintre toți bogații lumii nu-i port nimănuia ură,
Dar de când mă știu în viață nu-l suport pe cel ce fură!

Ce hambare? Ce palate? Sunt un om liber sub stele
Nu mă plâng că n-am de toate, dar sunt mulțumit cu ele,
Poate nu întotdeauna câte-mi sunt de trebuință,
Celor ce-mi râvniți avutul-sunt bogat întru ființă!

Nicolae Nicoară-Horia








Românul Eminescu interzis...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
14 Ianuarie 2020
-Restituiri-

M-am trezit azi-noapte dintr-un vis
Și acum când scriu îi simt fiorul,
Se decretase pentru-ntreg poporul-
Românul EMINESCU interzis

Și pe deasupra l-au făcut nebun!
Parcă-l vedeam din umbră pe Pilat,
Și sufletul din mine-i împilat,
Motivele sunt multe, nu le spun;

În gânduri mă simțeam ca un străin,
Și sângera în jurul meu tăcerea,
Lăsați-mă să plâng, să-mi spăl durerea
Și cugetul în zorii care vin...

M-am trezit azi-noapte dintr-un vis,
Și m-am uitat degrabă în fereastră,
Luceafărul ardea deasupra noastră-
Românul EMINESCU interzis?

Nicolae Nicoară-Horia








luni, ianuarie 13, 2020

Doamne, cum să nu te bucuri...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
13 Ianuarie 2020

Doamne, cum să nu te bucuri, bucuria mea ce Ești!
În curând se naște iarăși, îngerul din Ipotești,
Pune-ți mâinile, Părinte, peste pruncul cel bălai,
Binecuvântează-i mama care l-a strigat: Mihai!


Binecuvântează-i neamul, după cum cu tot firescu'
L-a numit pe totdeauna, domnul nostru-Eminescu!
Îmblânzește toți dușmanii care stau la cotitură,
Clocotind, înveninații, plini de patimi și de ură!


Fie Voia Ta cea sfântă și nu voia lor hulpavă
Și Luceafărul să ardă liber peste noi din slavă,
Nicio mână omenească de el să nu se atingă,
Iar lumina lui, cea vie, veșnic peste noi să ningă...


Nicolae Nicoară-Horia





sâmbătă, ianuarie 11, 2020

Eminescu incomod...





Kuppenheim, Baden-Württemberg
11 Ianuarie 2020

Eminescu era un „tip incomod”
Și astăzi îi incomodează pe unii,
De-a scăpa de el nu-i niciun mod,
Cum să legi Luceafărul cu funii?

Zadarnic tot încearcă să-l distrugă,
Cel de sus rămâne pururi viu!
Și „criticii” pe seama lui îndrugă
Verzi și uscate” adevăruri-ptiu!

Vă știu prea bine, vă cunosc tertipul,
Alt EMINESCU pe măsură nu-i,
Năpârcilor, să vă ascundeți chipul,
Nu sunteți vrednici de lumina lui!

Nu poate nimeni să-i stea împotrivă,
Tot aruncându-i vorbe de ocară
Și dacă Timpul nostru e-n derivă
El nu se va muta în altă țară!

La Ipotești, sub raza dumnezeie
În țara asta, pururi românească,
Din aceeași rodnică scânteie
Nu uită-n veci Poetul să se nască!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 10, 2020

M-am visat acasă, mamă...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Vineri, 10 Ianuarie 2020

M-am visat Acasă, mamă, în acasa din cuvinte,
Eu, plecat-acum departe, pribegind prin țări străine,
Erai singură acolo și mirosul de plăcinte,
Cel dinspre Copilărie, ajungea până la mine...

Vântul spulbera zăpada pe sub stelele-nghețate
Peste Dealul Curăturii luna răsărea domol,
Sus, în podul casei noastre, sunt opincile-agățate
Și Copchilul necuminte, nu a adormit sub țol,

El tot scrie și îngână versuri ce îi vin în minte:
„Dar mai culcă-te odată, lasă-n pace Poezia!”
Glas dojenitor și dulce, cum e glasul de părinte
Și acum parcă se-aude când înlăcrimez hârtia...

Sunt la tine-n prag, dar ușa cea bătrână-i încuiată,
Cheia, știu, de bună seamă e la bunul Dumnezeu
Și din visul fără margini, m-am trezit așa deodată,
M-am visat Acasă, mamă și mă tot visez mereu...

Nicolae Nicoară-Horia