Se duce anul, i-am iertat pe
toți,
Doar unul singur îmi tot dă
târcoale,
Tu, îmblânzește-l, Doamne,
știu că poți
Și dă-mi lumina Dragostei pe cale!
Dă-mi sănătatea clipei și putere
Să-mi înving din gânduri orice ham,
Se duce anul, poate-i o părere
Din viața asta câte le mai am...
Îți mulțumesc, Tu m-ai făcut odată
Să-Ți port chipul și asemănarea
Prin Țara asta tot mai tulburată,
Cum tulburată-i în furtună marea;
Mi-ai dat glas, cuvinte îndeajuns,
De ele nu duc lipsă niciodată,
Mă simt de un fior înalt pătruns,
Cu el de Tine-i viața mea legată!
Atât cât pe pământ îmi e șederea,
Menirea mea aici o știu anume
Să laud Nașterea și Învirea
Aceluia ce L-ai trimis în lume!
Să laud Viața ce mi-ai dat-o-n dar
Din pântecul durut al maicii mele
Și sufletul mi l-ai umplut de har,
Precum deasupra Cerul Tău de stele!
...................................................
Se duce anul, dacă el se duce,
Celui din urmă nu-i pune hotar
Până voi ajunge lângă cruce
Și drumul să nu-mi fie în
zadar...
Cuvinte sorcovite...
Se duce anul și nu
știu
Ce fel de sorcovă
să-i scriu,
Să nu se supere
niciunul,
Nici împăratul,
nici nebunul,
Dar pentru anul
care pleacă
Mi-e pana gândului
săracă...
Ascult acum, plin
de contrarii
În grinda vremii
cum rod carii
Și totuși mulțumit
oricum
Că sunt aici, cu
voi pe drum,
Pe drumul care
merg odată
Ca orice drum și
el se gată...
Îmi pun speranța
de mai bine
În Anul Nou ce
simt cum vine,
Atât aș vrea, dacă
se poate,
Să fie plin de
bunătate,
Cum e urarea din
străbuni,
Cu oameni mai
curați, mai buni
Și toți în pace să
trăiască,
Plini de o
Dragoste firească!
Se duce anul,
plece dar
Cu „boala” lui din
calendar,
Cu frica, musafir
în casă,
De-aceea, gazda
mea frumoasă,
Care pe toate le
înduri
Citește-mi și
aceste gânduri,
Urarea, mai presus
de toate,
Întru mulți ani cu
sănătate!
Nicolae
Nicoară-Horia
