Se duce anul...

 

 

Se duce anul, i-am iertat pe toți,

Doar unul singur îmi tot dă târcoale,

Tu, îmblânzește-l, Doamne, știu că poți

Și dă-mi lumina Dragostei pe cale!

 

Dă-mi sănătatea clipei și putere

Să-mi înving din gânduri orice ham,

Se duce anul, poate-i o părere

Din viața asta câte le mai am...

 

Îți mulțumesc, Tu m-ai făcut odată

Să-Ți port chipul și asemănarea

Prin Țara asta tot mai tulburată,

Cum tulburată-i în furtună marea;

 

Mi-ai dat glas, cuvinte îndeajuns,

De ele nu duc lipsă niciodată,

Mă simt de un fior înalt pătruns,

Cu el de Tine-i viața mea legată!

 

Atât cât pe pământ îmi e șederea,

Menirea mea aici o știu anume

Să laud Nașterea și Învirea

Aceluia ce L-ai trimis în lume!

 

Să laud Viața ce mi-ai dat-o-n dar

Din pântecul durut al maicii mele

Și sufletul mi l-ai umplut de har,

Precum deasupra Cerul Tău de stele!

...................................................

 

Se duce anul, dacă el se duce,

Celui din urmă nu-i pune hotar

Până voi ajunge lângă cruce

Și  drumul să nu-mi fie în zadar...

 

Cuvinte sorcovite...

 

Se duce anul și nu știu

Ce fel de sorcovă să-i scriu,

Să nu se supere niciunul,

Nici împăratul, nici nebunul,

 

Dar pentru anul care pleacă

Mi-e pana gândului săracă...

Ascult acum, plin de contrarii

În grinda vremii cum rod carii

 

Și totuși mulțumit oricum

Că sunt aici, cu voi pe drum,

Pe drumul care merg odată

Ca orice drum și el se gată...

 

Îmi pun speranța de mai bine

În Anul Nou ce simt cum vine,

Atât aș vrea, dacă se poate,

Să fie plin de bunătate,

 

Cum e urarea din străbuni,

Cu oameni mai curați, mai buni

Și toți în pace să trăiască,

Plini de o Dragoste firească!

 

Se duce anul, plece dar

Cu „boala” lui din calendar,

Cu frica, musafir în casă,

De-aceea, gazda mea frumoasă,

 

Care pe toate le înduri

Citește-mi și aceste gânduri,

Urarea, mai presus de toate,

Întru mulți ani cu sănătate!

 

Nicolae Nicoară-Horia