Gornicii...

 

Ninge cu tăcere peste Munți încet,

Vine iar Crăciunul și zăpada-i blândă,

Murmurând colinde sus pe Scorucet

HOREA așteaptă gornicii să-l vândă....

 

Îi înțeapă brazii, frigul îi pătrunde,

Din același sânge, din același dor

Neamurile sale știu unde se-ascunde,

Câtă lăcomie e-n privirea lor!

 

Rude-mi sunt și mie, parcă mi-e rușine

Ca pe-o izbăvire astăzi când îl chem,

Scriu și se-nfioară sufletul din mine,

Doamne, ce durere, Doamne, ce blestem!

 

Ninge cu tăcere peste Munții mei,

Fie ca ninsoarea care se pogoară

Să-i ascundă urma sub nămeții grei

Să nu-l mai găsească nimeni din afară!

 

Rugăciunea plânge-n clopot la Râmeț

Și la Alba geme vântul printre furci,

Îmi aduc aminte, cu același preț

L-a vândut și Iuda pe Iisus atunci...

 

Nicolae Nicoară-Horia