Ninge cu tăcere peste Munți încet,
Vine iar Crăciunul și zăpada-i
blândă,
Murmurând colinde sus pe
Scorucet
HOREA așteaptă gornicii să-l
vândă....
Îi înțeapă brazii, frigul îi
pătrunde,
Din același sânge, din același
dor
Neamurile sale știu unde
se-ascunde,
Câtă lăcomie e-n privirea lor!
Rude-mi sunt și mie, parcă
mi-e rușine
Ca pe-o izbăvire astăzi când
îl chem,
Scriu și se-nfioară sufletul
din mine,
Doamne, ce durere, Doamne, ce
blestem!
Ninge cu tăcere peste Munții
mei,
Fie ca ninsoarea care se
pogoară
Să-i ascundă urma sub nămeții
grei
Să nu-l mai găsească nimeni
din afară!
Rugăciunea plânge-n clopot la
Râmeț
Și la Alba geme vântul printre
furci,
Îmi aduc aminte, cu același
preț
L-a vândut și Iuda pe Iisus
atunci...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu