Cuvintele
rămân...
In
memoriam
Mamei
6 Octombrie 2020
Se-aude
vremea-n tâmple cum îmi bate,
Șapte
ani, când au trecut de-atunci?
Toate
se duc din lumea asta, toate,
Ca
un râu lovindu-se de stânci...
Cuvintele
rămân până la vamă
Și
dincolo de ea, în veșnicie,
Tu
le citești acum, slăvită mamă,
Când
mâna mea înfiorată scrie...
Mi-ai
fost în viață-ntâia dăscăliță,
Abecedarul,
cel deschis mereu,
Din
care-nvață-ntreaga mea ființă-
Să
te-odihnească Bunul Dumnezeu!
A plecat Mama...
Duminică, 6 Octombrie
2013, ora 5.38
-Restituiri-
A plecat Mama, ea nu mai
este,
Totul ce-a fost e
aducere-aminte,
Niciodată n-am crezut în
această poveste,
Nu am crezut niciodată în
aceste cuvinte!
Când mâna mea dreaptă
pe creștet i-am pus
Tot Cerul parcă se
coborâse sub pleoape,
„Ai grijă de
mine!” așa mi-a spus,
De dumneata întotdeauna
voi rămâne aproape!
A doua oară e despărțirea
de fiu,
Aici pe pământ altă
naștere nu-i,
Nu mai am lacrimi, să
plâng nu mai știu,
Dumnezeu să o țină în
brațele Lui!
Acolo măcar să o simt fericită,
„A plecat Mama”,
trei cuvinte și-atât,
Fiecare plecăm când e
clipa sortită
Cu cheia Casei legată de
gât...
Dormi împăcată...
Afară plouă, Mamă și e
frig,
Peste mormântul tău cad
stropii reci,
Ca și atunci și astăzi
te mai strig
Din marginile lumii: „unde
pleci?”
Și întrebarea mea-i fără
răspuns,
Sub cerul toamnei, mut și
plumburiu,
Chemat acolo unde ai ajuns
Și eu o să mă mut
într-un târziu...
„Dormi împăcată”!
Știu că tu exiști
Și simt în mine sufletul
tău blând,
Duminică era, cu zorii
triști,
Când ai plecat din lume
surâzând...
Scria și mama...
Nu
m-a-ntrebat niciodată, poezia ce-i?
Știa
doar atât, că e un fel de scânteie,
Scria
și Mama cu mânuțele ei
Cele
mai minunate tindee!
Ele-au
rămas și acum la icoane
Prin
mănăstiri și biserici, prin casele „lor”
O aud cum ne strigă:
„Nicule,
Ioane,
Dați-mi și
mie un strop de-ajutor!”
Scria și mama,
acolo în Crâng,
Martor mi-e luna,
aerul, toate,
Frunzele toamnei
care se frâng
Lovindu-se-acum de
singurătate...
Îmi citește
pe-ascuns, să n-o vadă cine?
Poeziile mele din
volumul ACASĂ,
Scria și Mama, și
nu ca oricine.
Toată Opera ei e
atât de frumoasă!
Nicolae Nicoară-Horia