A plecat mama...

 

Cuvintele rămân...

In memoriam
Mamei

6 Octombrie 2020

Se-aude vremea-n tâmple cum îmi bate,

Șapte ani, când au trecut de-atunci?

Toate se duc din lumea asta, toate,

Ca un râu lovindu-se de stânci...

Cuvintele rămân până la vamă

Și dincolo de ea, în veșnicie,

Tu le citești acum, slăvită mamă,

Când mâna mea înfiorată scrie...

Mi-ai fost în viață-ntâia dăscăliță,

Abecedarul, cel deschis mereu,

Din care-nvață-ntreaga mea ființă-

Să te-odihnească Bunul Dumnezeu!

A plecat Mama...

Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38

-Restituiri-

A plecat Mama, ea nu mai este,

Totul ce-a fost e aducere-aminte,

Niciodată n-am crezut în această poveste,

Nu am crezut niciodată în aceste cuvinte!

Când mâna mea dreaptă pe creștet i-am pus

Tot Cerul parcă se coborâse sub pleoape,

„Ai grijă de mine!” așa mi-a spus,

De dumneata întotdeauna voi rămâne aproape!

A doua oară e despărțirea de fiu,

Aici pe pământ altă naștere nu-i,

Nu mai am lacrimi, să plâng nu mai știu,

Dumnezeu să o țină în brațele Lui!

Acolo măcar să o simt fericită,

„A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,

Fiecare plecăm când e clipa sortită

Cu cheia Casei legată de gât...

Dormi împăcată...

Afară plouă, Mamă și e frig,

Peste mormântul tău cad stropii reci,

Ca și atunci și astăzi te mai strig

Din marginile lumii: „unde pleci?”

Și întrebarea mea-i fără răspuns,

Sub cerul toamnei, mut și plumburiu,

Chemat acolo unde ai ajuns

Și eu o să mă mut într-un târziu...

„Dormi împăcată”! Știu că tu exiști

Și simt în mine sufletul tău blând,

Duminică era, cu zorii triști,

Când ai plecat din lume surâzând...

Scria și mama...

Nu m-a-ntrebat niciodată, poezia ce-i?

Știa doar atât, că e un fel de scânteie,

Scria și Mama cu mânuțele ei

Cele mai minunate tindee!

Ele-au rămas și acum la icoane

Prin mănăstiri și biserici, prin casele „lor”

O aud cum ne strigă: „Nicule, Ioane,

Dați-mi și mie un strop de-ajutor!”

Scria și mama, acolo în Crâng,

Martor mi-e luna, aerul, toate,

Frunzele toamnei care se frâng

Lovindu-se-acum de singurătate...

Îmi citește pe-ascuns, să n-o vadă cine?

Poeziile mele din volumul ACASĂ,

Scria și Mama, și nu ca oricine.

Toată Opera ei e atât de frumoasă!

Nicolae Nicoară-Horia