Pescar de oameni...

 

Duminică, 27 Septembrie 2020

„Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

Ev. Luca 5, 10

-Revăzută--

Vremea dinspre Tine mă cuprinde

Tot mai statornică în mreaja ei

Și firul vieții simt cum se întinde-

Pescarule, tot mai flămând mă vrei!

Sufletul se umple de fiori,

Când mâna mea Te scrie înfiorată

În fiecare noapte dinspre zori

Pescuirea Ta e minunată!

Corabia în larg când se avântă,

Din Clipa dată îmi aduc aminte

De Glasul Tău, plin de iubire sfântă:

„Vei fi pescar de oameni!” Ce cuvinte!

Nicolae Nicoară-Horia

Amară-i pâinea...

 

23 Septembrie 2020

Adeseori cuvântul îmi arată

Cum trudesc românii mei pe brânci,

Amară-i pâinea, Doamne și sărată

Prin străini, atunci când o mănânci!

Acum când scriu mi-e sufletul durut,

Smerit în fața voastră se închină,

Odihna nu-i odihnă-n așternut,

Nici bucuria, cea dinspre lumină

Cu gândul tot plecat înspre acasă

Și cu speranța rătăcind pe drum,

Celor „aleși”, degeaba, nu le pasă,

Grija lor e pulbere și fum!

Votați-i dar, cu dragostea cea vie,

Încrezători în spuza lor deșartă,

Belșug și spor în toate să le fie,

Voi, cerșetori umili din poartă-n poartă!

Nicolae Nicoară-Horia

Tot mai puțin se învață...

 

Duminică, 20 Septembrie 2020

Tot mai puțin se învață la școală,

Unde sunt Doinele, Baladele, unde?

Poveștile lui Creangă, ce mare scofală!

Nici Eminescu, nu mai corespunde...

Nu mai are loc diavolul de cele sfinte,

Patrie, patriotism, vai, cât de rare

Sunt pe buzele noastre aceste cuvinte,

Nici nu mai încap în dicționare!

Limbă română, îți plâng de milă,

Unii te vreau îngropată de vie,

Mă cuprinde adeseori un fel de silă,

Dar voia Ta, Doamne, în toate să fie!

Și-acasă se-nvață tot mai puțin,

Cărțile bunicilor stau supărate

În biblioteci incomode, cât le mai țin

Copiii lor până pleacă părinții departe...

Nicolae Nicoară-Horia

Tu dormi, eu scriu... 16 Septembrie 2020 -Restituiri- Tu dormi, eu scriu cu gândurile tale, Ce se-odihnesc la mine în poem, Cum se-odihnește floarea-ntre petale, Dorul meu de tine când te chem... Eu scriu, tu dormi ca pasărea-n văzduh Și trupul tău din când în când tresare Ca apa-nfiorându-se de duh, De duhul cu puteri vindecătoare! Tu dormi, eu scriu și-n somnul tău cobor Cu toată bucuria din afară... Aș vrea să te întreb dacă te dor Cuvintele când scriu? Să nu te doară! Nicolae Nicoară-Horia Pictura: Vladimir Volegov

 

Tu dormi, eu scriu...

16 Septembrie 2020

-Restituiri-

Tu dormi, eu scriu cu gândurile tale,

Ce se-odihnesc la mine în poem,

Cum se-odihnește floarea-ntre petale,

Dorul meu de tine când te chem...

Eu scriu, tu dormi ca pasărea-n văzduh

Și trupul tău din când în când tresare

Ca apa-nfiorându-se de duh,

De duhul cu puteri vindecătoare!

Tu dormi, eu scriu și-n somnul tău cobor

Cu toată bucuria din afară...

Aș vrea să te întreb dacă te dor

Cuvintele când scriu? Să nu te doară!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Iancule-Avram, tu iartă-mi îndoiala...

13 Septembrie 2020

-Cuvinte duminicale-

De când mă știu pribeag pe-acest pământ

M-a purtat și azi mă poartă Dorul,

Duminică, la Țebea, la mormânt,

Unde își doarme somnul Crăișorul

Și-acolo, vinovat, cu ochii plânși,

Precum Învățătorul sus pe Munte,

Să-mi spun durerea prinsă-n pumnii strânși,

Iar Dumnezeu din ceruri să m-asculte!

Pe Fiul Lui, același, în grădină,

Iuda, blestematul, îl sărută,

Ce răstignire-absurdă o să vină?

Și toată omenirea-i în derută!

În Țara mea „nu-i bună rânduiala”

Și vremea vremii parcă geme-n ham,

Iancule-Avram, tu iartă-mi îndoiala,

Speranțe, ca și tine, nu mai am...

Nicolae Nicoară-Horia

Nu sunt de ajuns cuvintele...

Duminică, 13 Septembrie 2020

-Restituiri-

Nu sunt de ajuns cuvintele,
Nici tăcerile Moţilor nu-s!
Astăzi coboară în lut osemintele,
Sufletul se uită la noi de sus...

El ne ştie pe fiecare în parte
Cât suntem de români şi de buni,
Ce Dor ne adună, ce gând ne desparte
De Tricolorul dintre goruni...

Câmpiile Blajului, Târnavele gem,
Arieşul tău, Iancule-Avrame, e viu,
Astăzi din cerul acestui Poem
Cineva-mi spune: încă nu e târziu

Până mai este din Vis o fărâmă,
Până mai ard cucuruzii în brazi,
Până cad lacrimi şi stele-n ţărână,
Înseamnă că Ochiul acela e treaz!

Şi-acelora care-ţi aduc osanale
Cu Numele tău lăudându-se-apoi,
Să le ieşi, Bunule, noaptea în cale
Şi tot Adevărul să ţi-l iei înapoi!

Nu îmi sunt de ajuns cuvintele
Şi nici tăcerile voastre nu-s!
În pământ se întorc osemintele,
Sufletul Iancului e tot mai sus...

Ia-mă cu tine, Iancule și du-mă...

Nici nu mai știu ce aș putea să-ți spun,

Iancule-Avram cu sufletul sub brumă,

Din Dragoste de neam cel mai nebun,

Ia-mă cu tine, Bunule și du-mă

În locul unde supărare nu-i

Și niciun vânzător de neam pe-aproape,

Prin Țara mea, tot mai a nimănui,

Îmi port zadarnic Dorul tău sub pleoape,

Din Testamentul scris atunci cu jale

Pe-o margine de Râu, acolo-n Munți,

Când pașii tăi se tulbură pe cale

De jalea și durerea celor mulți...

Viața asta parcă mi-e postumă,

În lutul meu tristețile tot scurmă,

Ia-mă cu tine, Iancule și du-mă,

Aici să nu-mi rămână nicio urmă...

Tu iartă-mi răzvrătitul meu tumult,

Sunt supărat și eu, ca fiecare,

Poate câteodată și mai mult,

Și amorțirea neamului mă doare!

Potrivnice ne sunt aceste vremi,

Nădejde de-ndreptare astăzi nu e,

Tot stând cu mâna-ntinsă la Câmpeni

Până și bronzul geme din statuie...

În fiecare an te prohodim...

E gol mormântul tău din țintirim

Și cucuveaua împrejur tot țipă,

În fiecare an te prohodim,

Alții ar vrea în fiecare clipă!

Dușmanii, știu, te ocărăsc oricum

Când toată truda lor e în zadar,

Iancule-Avram, la tine vin acum

Să-mi spovedesc întregul meu amar;

Astăzi în țară-i vreme de furtună,

Pumnul încleștat în vis mă doare,

„Nu-i bună rânduiala”, nu e bună,

Și Moțul „năcăjit” încă nu are

„Academie”, după cum ai spus

În Testamentul tău cu-atâta jale,

Tribunii de atunci și ei s-au dus

Și-n urma lor nu-i nimenea pe cale,

Nici Dorul tău de-a pururi să-l ajungă,

Tresaltă Arieșul val cu val,

La Țebea plânge clopotul în dungă

Și fluierul se tânguie-n Ardeal...

Nicolae Nicoară-Horia

Fiorul sfânt...

11 Septembrie 2020

-Restituiri-

Dureri de aur și de-argint

Adâncul ființei le ascunde,

Nu pot să scriu dacă nu simt

Fiorul sfânt ce mă pătrunde...

Cum cade din înalturi rouă,

Cu netradusă bucurie

Vă dau acest fior și vouă

Și nu cer nimănui simbrie!

Nu poți iubi cu-adevărat

Și nici iubirea nu-i ca para

De nu ți-e sufletul arat

Precum ogorul primăvara

Și după bunul obicei

În care pui sămânță vie

Să încolțească-n voia ei

Și voia pururea să-mi fie!

Azi nu știu ce voi scrie mâine,

Nu mă-ntreba, e de prisos,

Poemul meu precum o pâine

Se frânge zilnic cu folos...

Nicolae Nicoară-Horia

Nu moare Iancu...

 

Joi, 10 Septembrie 2020

„Unicul dor al vieții mele fiind ca să-mi văd Națiunea mea fericită...”

Avram Iancu

E toamnă, cade bruma de acum

Și frunza din goruni e supărată,

Nu moare Iancu, nu mai are cum,

Nici nu cred că a murit vreodată!

La Țebea geme vântul sus pe deal

Și Arieșul murmură cu jale,

Un fluier plânge doar peste Ardeal

Și lacrimile lui se-aștern pe cale...

Ce Unic Dor și la ce bun să-l spui?

Se înfioară Leagănul sub grindă,

Ci Iancu e bolnav și „boala” lui

Aș vrea pe toți românii să-i cuprindă...

Copil fiind, cu Iancu împreună

Acolo-n Munții lui am suferit,

Orânduiala vremii nu e bună,

Iar Neamul de acum nu-i fericit!

Nicolae Nicoară-Horia

S-a născut Fecioara...

 

8 Septembrie 2020

Cu Vestea minunată poemul se-nveșmântă,

S-a născut Fecioara din Cuvântul spus,

Fie binecuvântată Ziua ei cea sfântă!

Maria, dintre toate, ea-Mama lui Iisus!

La mulți ani! Lumina lăcrimează-n vie,

La mulți ani! Copilă se-nfioară merii

Când îți spun pe nume fericiți, Marie,

Părinții tăi, din marginea durerii

N-a uitat de tine neamul meu și Țara

Tot mai pângărită de străini atei,

La mulți ani, Române, s-a născut Fecioara,

Să ieșim cu toții înaintea ei

Plini de bucurie, să înălțăm cântare,

Să răsune Munții, văile de jos,

S-a născut Fecioara! Scumpă sărbătoare,

La mulți ani vă fie Ziua cu folos!

Nicolae Nicoară-Horia

Cuvinte duminicale...

Duminică, 6 Septembrie 2020

Ev. Matei 21, 33-44

Lumina-Umbra lui Dumnezeu pe pământ!

Duminică-mi sufletul,

Doamne-

Sufletul acesta

Împrumutat

Și vindecă-i tristețile

Toate!

Apără-mi trupul

Vinovat

De

Singurătate!

Pe mine,

Lucrătorul ce sunt,

Fă-mă vrednic

De via

Ta

De pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia

Umblă Iancu...

 

Duminică, 6 Septembrie 2020

-Restituiri-

Umblă Iancu supărat prin Munți,
Nu-și mai află nicăieri hodină,
Plânge Arieșul pe sub punți,
Râul cel de Aur din lumină;

Vântul toamnei geme prin frunzar,
Inima lui de sete iar e arsă,
În fluier arde încă sub șerpar
Doina noastră din străbuni rămasă!

Domnii nu au vreme s-o asculte,
Pururi legănați de alt alean,
Când îi apasă grijile oculte,
Foamea lor mereu după ciolan.
..........................................
Am auzit azi-noapte înspre zori
Pădurile de-acasă cum recită:
Nu mai e loc, nici liniște să mori,
În Țara asta tot mai jefuită...

Nicolae Nicoară-Horia

Frica...

 

Duminică, 6 Septembrie 2020

„Nu te teme...”

Ev. Luca 5, 10

„Nu te teme, că Eu Sunt cu tine!”

Isaia 41, 10

Frica stăpânește omul

Pe pământ și îl subjugă,

Eu de fiecare dată

Când mă rog ascult din Rugă

Liniștea plină de pace:

„Omule, nu-ți fie teamă!”

Frica-ntotdeauna-n viață

Nu adună, ci destramă!

De porunca cea divină

Veșnic să luați aminte,

Ascultați și voi, prieteni,

Ce dumnezeiești cuvinte

Le-a rostit Învățătorul

Plin de Dragoste și har:

„Nu vă temeți!”

Împreună orice frică e-n zadar!

Nicolae Nicoară-Horia

Cel ce nu iubește...

 

5 Septembrie 2020

Cel ce nu iubește, călător pe Vale

Să nu aibă-n viață tihnă și nici glas,

Cel ce nu iubește să nu-mi iasă-n cale,

Ducă-se-n pustia fără de popas!

De o vreme parcă tot mai mulți pe hărți

Dragostea-fecioară vor s-o pângărească,

Cel ce nu iubește, Doamne, să mă ierți,

Nici să nu mănânce pâinea Ta cerească!

Aibă bucuria oarbă din statui

Cel ce nu iubește cu adevărat,

Silnic Necuratul, cu slujbașii lui

Seamănă sămânța vântului turbat!

Iarba nu e iarbă dacă nu-i și fân,

Jertfa nu e jertfă dacă e săracă,

Cel ce nu iubește, tânăr sau bătrân,

A venit degeaba și degeaba pleacă...

Nicolae Nicoară-Horia

Simplitate...

 

Joi, 3 Septembrie 2020

Cât de simplă a fost nașterea mea,

Cât de simplă venirea pe lume!

Acolo, în Sat, între leagăn și stea,

M-au strigat părinții pe nume...

Cât de simplu e numele meu

Cu Dragostea Lui adunată-n silabe!

Întotdeauna-mpreună greul nu-i greu,

Nici puterile gândului slabe;

Nimic nu-i complicat din tot ce sunt,

Biografia mea cât de ușor se-nvață!

De când mă știu călător pe pământ

Mi-a plăcut simplitatea în viață.

Nicolae Nicoară-Horia

Străinul...

 

2 Septembrie 2020

Străine, străine, niciodată frate,

Nimeni nu e veșnic pe pământ,

Granița din gânduri ne desparte,

Sunt mai mulți românii decât sunt!

Nevolnic dacă stai acum la vamă

Cu puteri sporite, nu de sus,

Stăpânii tăi vremelnici să se teamă

Șef peste-adevăruri când te-au pus!

De „truda” ta, aleșilor le place,

Singurătatea să le dea ocol,

Câți mai muncim, hai, lasă-ne în pace,

Mi se scufundă Țara în nămol.

Ca orice mamă, fie lăudată,

Mi-a dat un nume și aici rămân,

Ce ai cu ea? Eu știu că niciodată,

Copil fiind nu te-a purtat la sân,

Dar te-a primit cu dragoste la masă,

Ce pe-un pribeag și te-a culcat în pat,

Acum îmi poruncești, stăpân în casă,

Stâlcind pe românește...ocupat!

Granița din gânduri ne desparte,

Nimeni nu e veșnic pe pământ,

De ce zilnic îmi vorbești de moarte?

Sunt mai mulți românii decât sunt!

Nicolae Nicoară-Horia