10 Noiembrie 2020
-Restituiri-
O tristețe surdă prinde
să mă doară,
Se fac protocoale dincolo
de uși,
Încă o vânzare, oare-a
câta oară?
Vai de tine, Țară și de
cei conduși!
În credință, iată,
nu-i majoritate,
Prin părinți desfrâul
homo, dă în pârg,
Ne conduc destinul
o...minoritate,
Ca o vită oarbă dusă
ești la târg!
Ruga mi-e sărată și la
Tine vin,
Doamne, Doamne sfinte,
scapă-ne de vrei,
Din lăcașul, încă,
veșnic și divin,
Și mai plini de râvnă
dorm românii mei!
Nu mai iubesc Omul, ci
iubesc fosila,
Tot necazul Țării în
pustie du-l,
Tu, Părinte-al nostru,
să-i trezești cu sila
Prea de-atâta vreme au
dormit destul!
Mor
de inimă...
Mor de inimă tot
mai mulți oameni simțiți,
Pe nepăsători
nicio boală nu îi cuprinde,
Mă-ntreb mereu
și-ntrebarea și voi o știți:
„Doamne,
țara asta până când se tot vinde?”
Cine mai știe,
poate-așa ne-a fost dată,
Să ia din ea
fiecare după cum poftește,
Cu cât iau mai
mult, sufletul nu se gată
Și rodnica lui
bogăție de-a pururi sporește!
Dor, dintre toate,
durerile cele nespuse!
Inima în sinea
cuvântului „inimă” nu doare,
Toate mădularele
Omului îi sunt supuse,
Mor de inimă, de
altceva nu cred că se moare...
Nicolae Nicoară-Horia
