18 Noiembrie 2020
Lui M. I.
„Vibrezi în toate versurile tale!”
Da, prieten drag, așa am fost mereu,
Ca Aerul cuprins între petale,
Precum culorile din curcubeu...
Nimic nu este viu ce nu vibrează,
Ce drag mi-a fost fiorul din cuvânt!
Simt și-acum o Mamă cum veghează
Lângă un leagăn de nuiele sfânt,
Cum freamătă pădurile de-acasă
Și ierburile arse pe coline
Din Dorul meu de tată și de coasă
Și Îngerul din cer vibrează-n mine
Când Meșterul îmi cântă din vioară,
Și mă întreabă: tu, când îmi plătești?
Eram copil, pentru a câta oară,
Acolo-n Satul meu de Nicorești?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu