10 Noiembrie 2020
-Restituiri-
O tristețe surdă prinde să mă doară,
Se fac protocoale dincolo de uși,
Încă o vânzare, oare-a câta oară?
Vai de tine, Țară și de cei conduși!
În credință, iată, nu-i majoritate,
Prin părinți desfrâul homo, dă în pârg,
Ne conduc destinul o...minoritate,
Ca o vită oarbă dusă ești la târg!
Ruga mi-e sărată și la Tine vin,
Doamne, Doamne sfinte, scapă-ne de vrei,
Din lăcașul, încă, veșnic și divin,
Și mai plini de râvnă dorm românii mei!
Nu mai iubesc Omul, ci iubesc fosila,
Tot necazul Țării în pustie du-l,
Tu, Părinte-al nostru, să-i trezești cu sila
Prea de-atâta vreme au dormit destul!
Mor de inimă...
Mor de inimă tot mai mulți oameni simțiți,
Pe nepăsători nicio boală nu îi cuprinde,
Mă-ntreb mereu și-ntrebarea și voi o știți:
„Doamne, țara asta până când se tot vinde?”
Cine mai știe, poate-așa ne-a fost dată,
Să ia din ea fiecare după cum poftește,
Cu cât iau mai mult, sufletul nu se gată
Și rodnica lui bogăție de-a pururi sporește!
Dor, dintre toate, durerile cele nespuse!
Inima în sinea cuvântului „inimă” nu doare,
Toate mădularele Omului îi sunt supuse,
Mor de inimă, de altceva nu cred că se moare...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu