2
Noiembrie 2020
„...iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”
1 Cor. 13, 2
E-atâta nevoie de Dragoste pe pământ,
În aer, în apă și în cuvinte!
Nu mai încape în cel care sunt
Sufletul ce mi l-ai dat, Părinte
Și liniștea mi-e ca o casă spartă
În care nimeni nu mai stă de mult,
Pentru toate, Doamne, Tu mă iartă
Că nu mai știu de mine să ascult!
Mi-e inima de-amărăciune plină,
Trăiesc un timp habotnic și străin,
Aceeași iudă parcă prin grădină
Stă-n umbra crucii mele când mă-nchin...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu