miercuri, decembrie 12, 2012

Împreună...

12 12 2012

Nu-ntâmplător ne-am întâlnit în cale,
Purtam în mine chipul tău divin,
Sunt om și eu cu patimile sale,
Degeaba mă întrebi de unde vin,

Degeaba te întreb spre unde pleci,
Ce depărtări la mine te adună?
Cât vei rămâne-n lume să petreci
Și când o fi...să mergem împreună...

Petrecerea să-ți fie în cuvânt,
Acolo bucuria nu sfârșește,
Eu știu că mă iubești așa cum sunt,
Eu știu că mă iubești prea omenește.

Nici nu te mai întreb, nici nu-mi răspunde,
Nu întâmplător te-am întâlnit în cale,
Mergeam și eu chemat spre oareunde
Ca aerul mirat dintre vocale...


luni, noiembrie 26, 2012

Amenințat cu moartea...

26 Noiembrie 2012, spre seară...

De viață încă
mă mai tem și-acum,
de
moarte
niciodată
și nicicum!
Amenințat din două părți
mă știu.
Cât între paranteze
mai sunt
viu
mereu în poezie
mă răzbun-
de voi muri vreodată,
la ce bun?...

duminică, noiembrie 25, 2012

Noapte bună...

18/19 Noiembrie 2012

Coboară noaptea-n somnul de pe cruce
Și liniștea miroase-a flori de tei,
Își face mama patul să se culce,
E-atâta rugăciune-n gândul ei!

Alungă-i, Doamne, vântul ce-i frământă
Trupul subțire ca un abur sfânt
Și-n Dragoste deplină o înveșmântă,
Să nu mai simtă frigul pe pământ!

Cu grijă ea sub pernă își adună
Toate-amintirile care-o mai țin,
Să te-odihnești în pace, noapte bună,
Maica mea, eu mai veghez puțin...


Să nu te bucuri...

23/24 Noiembrie 2012
Aceluiași a-mic...

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns,
Departe-i drumul, și nu ai ce-i face,
Eu știu că mă citești și tu pe-ascuns,
Ceva din versul meu nu îți dă pace...

Mă uit în jurul tău, cât loc destul
Și adeseori e atâta de viran!
De preanimicul vieții sunt sătul
Și de nimicii ei fără de hram!

Să nu te bucuri, încă e devreme
În tot cuvântul ce îl spun aici
De tine și de mine nu te teme,
Suntem atât de doi și-atât de mici!

Eu nu mi-am isprăvit din gânduri treaba,
Pe toate încă nu le-am spus de-ajuns,
De prea demult am și uitat ce-i graba-
Să nu te bucuri, încă n-am ajuns...

duminică, august 26, 2012

Atelier...

25 August 2012
In memoriam I.R.

Culori înrămate, agățate de aer,
culori
adormite pe pânză,
culori risipite pe jos, pretutindeni culori...
Pensule încremenite în așteptări
și praful așternându-se în singurătate.
Pe peretele dinspre răsărit,
autoportretul neterminat al pictorului
plecat să se odihnească,
obosit de prea multe
culori.
Undeva plângea liniștea pe liră.
Într-un ungher,
aproape de cer, suspina Poezia...
Și eu înmărmurit
în pragul acela dintre două lumi,
plin de cuvinte
pe trup
și pe șevaletul sufletului
vinovat...

Datoria...

25 August 2012
„Plătește-mi ce ești dator... Îngăduiește-mă și îți voi plăti...”
Matei 18, 28-29
Mă simt dator precum era și ea,
Sluga aceea din cuvântul sfânt,
Și datoria nu-i atât de grea-
Am s-o plătesc întreagă pe pământ;

Știu, datoria către Dumnezeu
Niciodată n-o să se termine!
„Îngăduiește-mă”, te rog și eu,
Frate mult mai datorat ca mine...

vineri, august 24, 2012

Lasă-mă să te visez...


21/22 August 2012

La mine în cuvânt se face seară,
Lasă-mă să te visez măcar,
Iubirea mea din vis n-o să te doară,
Să nu îmi fie somnul în zadar.

Lasă-mă să te visez întreagă
De la creștet până la călcâie,
Gândul tău și ființa ta cea dragă,
Totul amiroase a tămâie.

Din visul împlinit când te cobori
Cu ochii înrourați a rugăciune
Să nu spui nimănuia dinspre zori
De-această fără de sfârșit minune,

Și-așa cum își visează un zidar
Zidul ce urcă șerpuind spre cer,
Lasă-te în versul meu măcar
Să te zidesc, mai altceva nu-ți cer...

De dragoste...


23 August 2012, spre seară...

De dragoste să nu vorbiți cu ură,
E gândul și cuvântul cel mai sfânt,
Vă fie-n toate singura măsură
Din viața voastră scrisă pe pământ.

Să nu vorbiți de dragoste urât,
Nimic nu-i fără ea, nici vin, nici pâine,
La urma urmei când plecăm în lut
E singura avere ce rămâne.

Unde e dragoste, nu e dispreț
Și noaptea în lumină se preface,
E darul, dintre toate, fără preț
Și dăruindu-l, darul dar se face...



Ce-i frumusețea oare...


20 August 2012

Același vers îmi stăruie în gând,
Ce-i frumusețea oare și de când?
Mă uit în ea, ca cerbul în izvor,
Nu mă-ntreba acum de ce mi-e dor,

Nu mă-ntreba, nu-i timp să îți răspund
În scăldătoarea ei de mă cufund
Și-acolo, până încă nu-i târziu,
Bolnav de viață vindecat să fiu!

Martor jurat mi-e sufletul tău blând-,
Ce-i frumusețea oare și de când?!...

luni, august 13, 2012

Umbra mea...

13 August 2012

Trec stoluri risipite-n zbor,
Sunt anii mei, ori mi se pare?
Alerg pe drum în urma lor
Și drumul de sub tălpi mă doare.

Tot mai departe dinspre vară
E umbra mea peste pământ,
Ea nu mi-a fost nicicând povară,
Ci prieten credincios și sfânt.

E cel mai sigur adăpost,
Din ceruri o să cadă bruma,
Povestea toamnei pe de rost
Am să o știu și eu de-acuma...

Trec stoluri vălurite-n zbor,
Sunt anii mei, nu mi se pare,
Alerg pe drum în urma lor
Și vârsta din cuvânt mă doare...



Stare de poem...

8/9 August 2012

Să ne culcăm în cântec amândoi,
Eu, pe malul drept, tu, pe cel stâng,
Să geamă veșnicia dintre noi
La pieptul meu de dragă când te strâng.

Ce dulce oboseală și ciudată!
Nu-i așa că ochii mei te dor?
De-om adormi, să adormim deodată
Ca două păsări în același zbor.

Când va fi vremea bună pentru scris,
Cu gândul odihnit dinspre lumină
Tu să-mi trezești cuvintele din vis-,
Poemul meu, ca lacrima divină...



duminică, iulie 01, 2012

Poezia mea de unde vine...



Vineri, 29 Iunie 2012

Poezia mea de unde vine
Zadarnic mă întrebi, nu pot răspunde
Și dacă în acasa ei ți-e bine
Ce rost mai are să îți spun de unde?

Răspunsul pentru mai târziu se-amână,
E prea devreme-acum în cerul meu!
Ea vine precum vine la fântână
Tot mai frumos același curcubeu

Să bea din apa ei vindecătoare,
Dar setea și mai tare îl încinge,
Asemenea nu-i poezia oare,
Făptura lor cine o poate-atinge?

Cuvintele și ele sunt divine,
Lăsate pe pământ din Tată-n Fiu,
Poezia mea de unde vine?
Zadarnic mă întrebi, nu pot să știu...


miercuri, iunie 06, 2012

Nu-i timp de somn...



30/31 Mai 2012

Nu-i timp de somn, avem atâta treabă,
Părul tău miroase-a flori de tei,
Citește-mă silabă cu silabă
Până se face noapte-n ochii mei.

Parcă-i în ziua de Rusalii sfântă
Când se pogoară duhul, cel promis,
Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-,
Eu știu că nu voi termina de scris...

De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape?
Dacă ți-e sete apleacă-te să bei,
Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape
Și apa-i tot mai vie-n cerul ei!

Eu scriu acum, inspiră-mă femeie
Cu aerul șoptit din jurul meu
Și-acestei clipe roagă-te să steie
Doar cât o vrea din slavă Dumnezeu...





Autobiografică...



4 Iunie 2012

Citesc ce vreau, nu mă obligă nime,
De scriu, la fel, cuvintele îmi vin
Și se așează singure în rime
Precum toamna strugurii în vin.

Chiar dacă am origini sănătoase
La școli înalte n-am avut acces,
Nu mi-a plăcut nici goana după oase,
Nici la uspețe mire, mai ales.

Din văi adânci și până-n munți, înalții,
Mi-am urcat singur drumul și cu zel,
Am loc destul de mine și de alții
Și nu am fost invidios defel.

Semănător de liniște și pace,
Cât nu-nțeleg nu voi nega vreodată,
Nu spun că nu-i frumos ce nu îmi place
Nimic din viața care mi-a fost dată.

Toate simțurile nu mi-s adormite,
Și ca de obicei sunt mult mai viu,
Numai gândul cine mi-l trimite,
Sigur, niciodată n-o să știu.

Acest poem în ramă n-o să-l pun,
Contururile lui încă nu-s clare,
Aici mai multe nu vreau să vă spun,
Nici ochii voștri nu mai au răbdare.

Iubesc ce vreau, nu mă obligă nime
De cine, când să mi se facă dor,
Respir și eu un aer sub cerime
Tot mai puțin și cu miros de clor...





Setea creatorului...



5/6 iunie 2012

Când scriu
îmi stâmpăr setea din lut,
mistuitoare
și gândul mi se umple de duhul
din izvoare,
e setea ce-l cuprinde în toate
creatorul,

tu
vino mai aproape
să te-adumbrească norul,
să nu simți niciodată ce-i arșița
de-afară.
Când scriu se face ziuă
și dacă-n jur
e seară.
Prin aerul
acesta,
oricât ar fi de larmă
și vântul,
obositul de el,
ar vrea s-adoarmă!
Să nu mă-ntrebi vreodată
atunci
de unde vine
această sete sfântă
ca sângele
prin vine.
Când scriu
parcă și timpul
își potolește fuga,
așează-te cuminte în jilț
și-ascultă-mi ruga...

duminică, mai 27, 2012

Tu și poemul...



Duminică, 27 Mai 2012

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja
Precum lumina viței pe araci,
Nu-i risipi acestei clipe vraja
Acum când scriu, privește-mă și taci.

De unde vine-această înfiorare
Când te apleci din setea mea să bei?
În ochii tăi mirați e sărbătoare
Și poți îngenunchea păduri cu ei...

Nu-i mântuire fără de păcat,
Nici norul în văzduh fără de ploi,
Ascultă cum se înalță împăcat
Cuvântul ca o rugă dintre noi.

Nu-i risipi veciei mele vraja
Atunci când scriu, sărută-mă și taci,
Tu ești în gândul meu de-a pururi straja,
Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci?


duminică, mai 06, 2012

Apostolul...


Duminică, 6 Mai 2012

Ce văd eu, la alții poate nu le place,
Vinovați să fie ochii mei de-acum?
Tu te uiți la mine cu atâta pace,
Poezie sfântă, și îmi văd de drum

Precum în grădină vița cea de vie
Când își coace rodul toamna pe araci,
Îți ascult porunca dată din pruncie,
Spune-i „bună ziua” vântului și taci;

Omul cât respiră uită și învață,
Fiecare-și poartă amintirea lui,
Ce nu-ți place ție nu jigni în viață,
Fără frumusețe nici urâtul nu-i!

Să privești lumina nu-i așa de greu,
Ce văd eu și alții mâine or să vadă,
Azi e prea devreme și nu-i timpul meu
Cu vremelnicia să mă iau la sfadă...

duminică, aprilie 01, 2012

Duminica din cuvinte...



Duminică, 1 Aprilie 2012

Din întuneric s-a făcut lumina,
Din nimic sunt toate câte sunt,
Cine îi mustra tăcerii vina
Mai înainte de-a fi fost cuvânt?

Din moarte e de-a pururi Învierea,
Din noaptea asta-ncepe-o nouă zi,
Pelinul nu-i amar dacă nu-i mierea
Cea adunată-n fagurii târzii.

Nu-i nici satan fără de Dumnezeu,
În care cred, orice mi-ar spune alții,
Din tine sunt, femeie și mereu
Mi-e dor de ochii tăi, înmiresmații.

Prin Rai te așteptam ca un copil
Și umbra de sub pom era fierbinte,
Primește-mi dar, ca jertfă de april,
Duminica aceasta din cuvinte...

Când scriu...

30 Martie 2012


Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,

Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți

Și tu dacă ți-e sete poți să bei

Până se face ziuă peste Munți.


Cu tine niciodată nu-i târziu

Și soarele din cântec nu apune,

De unde vin cuvintele nu știu,

Toate miros aici a rugăciune.


Ele se-așează în odihna lor,

Cum vara ploaia caldă peste grâne,

Precum sămânța pusă în ogor

De azi mereu să încolțească mâine.


Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,

Mâna mea și gândul se înfioară,

De undeva, de-acolo din văzduh

Simt pacea Învierii cum coboară...




Poemul din pâine...


27 /28 Martie 2012


În Apusenii mei, crescuți din Dor,

Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,

O mamă scoate pâinea din cuptor,

Mâinile ei de-o viață tot frământă.


Într-un ștergar, țesut din anii grei,

O învelește ca pe-o rugăciune

Și semnul crucii peste jertfa ei

Cu grijă și evlavie îl pune.


Îi vine-acasă iar de sărbători

Copchilul cel plecat prin țări străine,

Suflete-al meu, de ce te înfiori?

Mirosul cald ajunge pân` la tine...


Acolo-n Munții mei, deasupra lor,

Stă duhul și veghează în lumină,

O mamă scoate pita din cuptor

Și aerul din jurul ei suspină...





duminică, februarie 19, 2012

Vă chem...

lui Grigore Vieru
18 Ianuarie 2012

Vă chem la nunta mea, nu e nevoie
Să vă scuzaţi că n-aveţi timp
acum,
Să vină cine vrea de bună voie
Pe ultimul şi cel mai sigur drum.

Mi-a fost destul trei zile printre voi,
M-am săturat de-atâtea osanale,
Vreau liniştea să curgă iar şuvoi,
S-adorm în ea, ca floarea-ntre petale...

Aplauzele, toate, azi mă dor,
Nu-mi dăruiţi ce nu mi se cuvine,
Veniţi cu mâna goală, vă implor,
Nu voi lua nimic de-aici cu mine!

Acolo alte bunuri se consumă,
Cu dragoste de viaţă iar vă chem,
Veniţi la nunta mea, oricum postumă,
La nunta mea, rămasă în Poem...

Cât respiră omul...

15 Februarie 2012

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Dacă-n urma lui nu lasă viaţă
A trăit zadarnic pe pământ.

Aud pe câte unul care-mi spune
Plin de sine, eu de toate ştiu!
Degeaba suflă vântul în tăciune
Dacă focul nu mai este viu.

Sărmane ins, cu inima beteagă,
De tine nu te vezi cât eşti de mic,
În jurul tău e-o bibliotecă întregă
Şi nu ai înţeles din ea nimic!

Dacă te crezi deştept, tu stai deoparte,
Cum stă departe flacăra de fum,
Ce ai primit în dar cu har împarte
Celor ce vin în urma ta pe drum.

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Din viaţa ta dacă nu dai viaţă,
Ai trăit zadarnic pe pământ...

joi, ianuarie 19, 2012

Dumnezeu

18/19 Ianuarie 2012

Ce simt eu niciodată nu mă înşel,
E un ceva în lucrurile toate,
Dacă este şi cum este El
Să nu vă întrebaţi cu răutate.

Pe uliţe, prin pieţele murdare,
În rugăciunea cea adeseori
Nu am strigat vreodată-n gura mare
Că Dumnezeu e dincolo de nori.

Să creadă cine vrea şi cine poate,
Citească cel ce ştie din Scriptură,
Pentru credinţa care ne desparte
Eu altor neamuri nu le-am purtat ură.

La orice închinare mă voi duce,
Nu-mi trece nicio umbră peste gând
Şi dacă cineva nu-şi face cruce
Când aude clopotul plângând...

Genunchii ce se frâng lângă icoane
Să-şi mântuie în pace jertfa lor,
Copil crescut pe dealuri transilvane
Jignirile de orice fel mă dor...

Aşa m-au învăţat în vremuri grele
Părinţii mei, părinte sunt şi eu,
De undeva, de dincolo de stele,
Se uită înspre mine Dumnezeu!

Nu spun că I-am văzut vreodată faţa,
De auzit îl tot aud mereu
De când mă poartă pe pământ viaţa
Şi-L simt acolo, în oftatul meu...

luni, ianuarie 16, 2012

Lovește-mă...

16 Ianuarie 2012

Lovește-mă, lovește-mă,
potolește-ți necazul
și sculptorul izbește în stâncă,
dalta lui scoate-n lumină obrazul
celui nevăzut încă.
Lovește-mă, lovește-mă,
până ești în putere,
fără milă și fără cruțare,
demult nu mai simt nicio durere
în aceste omenești mădulare.
Eu nu-i voi răspunde mâniei
nicicând,
lovește-mă,
lovește-mă cu tărie curată
și râul ce aleargă spre mare flămând
obosește odată...

Rugă la nașterea lui Eminescu...


14 Ianuarie 2012, spre seară...

Emine!
Tu niciodată nu ai fost supărat
Pe mine.
Firea mea slabă
Nu ţi-a clintit de la locul ei
Nicio silabă.
Cu întreg numele tău,
EMINESCU,
Am crezut în tine.
De epigonul ce sunt
Nu mi-e ruşine.
Alţii, spună ce vor-
E treaba lor.
Tu poţi să te naşti liniştit
În pridvorul
Aceluiaşi Dor, nemărginit.
Luceafărul tău lumineze pe creste.
Patria română,
Din câtă mai este,
Îşi aduce aminte
De această durută poveste...
Emine!
Ştiu.
Tu nu vei fi supărat
Pe mine,
Nici în viaţă,
Nici când n-o să mai fiu.
De cuvintele tale,
Niciodată roase de cariu,
Voi avea grijă mereu.
Semnez eu-
Un umil bibliotecariu...

vineri, ianuarie 06, 2012

Și aerul e tot mai murdar între noi...

6 Ianuarie 2012

Toată viața scormonind prin gunoi
Vorbim despre lucruri, nu despre ființă
Și aerul e tot mai murdar între noi,
Singurul de care avem trebuință.

Nerăbdători suntem unul cu altul,
Fiecare e geniu în felul său,
Dacă am putea amanetăm și Înaltul
Și așa de suflet nu ne pare rău!

Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste
Obercăind într-o direcție dată,
Unii aleargă după metafore, alții după fuste
În care nu locuiește nimeni, niciodată.

Dintre stele doar mintea ta luminează,
Tot întunericul e sub fruntea lui,
Bârna din ochiul tău nu contează,
Numai paiul din ochiul aproapelui.
.......................................................

Nimeni nu se mai uită înapoi
Privind cu mânie nescrisă înainte
Și aerul e tot mai murdar între noi
În goana aceasta printre cuvinte...